Generos si încãrcat de „empatie” nationalã, Guvernul este pe cale descopere reteta unor bãtrâneti de vis. Dupã ce ne-a „îmbogãtit” cu un împrumut de miliarde de euro, premierul Boc este hotãrât sã se îngrijeascã si de pensii. Ministerul Muncii a propus în proiectul de lege supus dezbaterii publice, egalizarea vârstei de pensionare la 65 de ani, atât pentru bãrbati cât si pentru femei. Mai longevive, româncele s-ar bucura de pensie, în medie, maxim 14 ani, în timp ce bãrbatii, numai cinci ani. Spre comparatie, un olandez beneficiazã de pensie o perioadã de 12,8 ani, în timp ce o italiancã de 24,1 ani. La Vaslui, judet cu o economie aflatã în pragul colapsului, populatia este extrem de îngrijoratã. Se discutã pe stradã, în piete, în autobuze, despre calvarul promis actualilor contribuabili. „O sã trãim în corturi ca boschetarii din America!”, este concluzia unei vasluience.
Actualii salariati vasluieni vor fi trimisi din câmpul muncii direct la cimitir. Aceasta este noua realitate socialã pe care o deseneazã cu mare precizie proiectul Legii pensiilor publice, aflat în dezbatere publicã. Dacã în anii trecuti, astfel de propuneri care vizau cresterea vârstei de pensionare nu intrau „aria de interes” a autoritãtilor, în prezent, situatia s-a schimbat radical. Executivul este mai hotãrât ca niciodatã sã reformeze sistemul de pensii din temelii, în consecintã, vârsta si conditiile de pensionare vor suferi modificãri spectaculoase. Conform proiectului de act normativ, care va fi trimis la Parlament în cursul acestei luni, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, atât pentru femei, cât si pentru bãrbati. Pentru bãrbati, noul „algoritm” de pensionare va fi atins în anul 2015, în timp ce femeile vor iesi la pensie la etatea de 65 de ani, în anul 2030. Atingerea acestei vârste se realizeazã prin cresterea vârstelor standard de pensionare. Stagiul minim de cotizare va fi de 15 ani, atât pentru femei, cât si pentru bãrbati, în timp ce stagiul complet de cotizare de 35 de ani, pentru ambele sexe.
Repetenti la speranta de viatã
Din nefericire, guvernantii si-au propus sã reducã deficitul imens înregistrat la bugetul asigurãrilor sociale, tot în detrimentul contribuabililor. Dacã s-ar fi dorit salvarea de la colaps a sistemului de pensii prin initiative de acest gen, în primul rând, trebuiau depuse toate eforturile pentru cresterea standardului de viatã. Aceasta înseamnã un sistem de sãnãtate modern si acesibil cetãt enilor de rând, venituri decente, conditii de muncã care sã protejeze sãnãtatea lucrãtorilor, sprijinirea familiilor cu probleme sociale etc. În prezent, nici unul din aceste deziderate nu sunt asumate de Guvern, din contra, ultimul an de crizã economicã a aruncat importante segmente ale populat iei în sãrãciei. Salariatii se confruntã cu o scãdere a veniturilor acceleratã, multe persoane nu mai pot acoperi plãtile cãtre furnizorii de utilitãti, în timp ce volumul creditelor restante creste de la o lunã la alta. Mai mult, somajul a atins o ratã fãrã precedent în rândul populatiei active, în timp ce stresul si grijile zilei de mâine subrezesc sãnãtatea cetãtenilor. Când frigul, foame si neîncrederea s-au transformat în principalii factori ai vietii cotidiene, nu se poate vorbi despre o crestere a sperantei de viatã, sau cel putin o stabilizare a nivelului de trai. Astfel, „bomba” cu cresterea vârstei de pensionare va face din salariatii de astãzi, nãpãstitii de mâine. De altfel, România este tara cu cea mai scurtã sperantã de viatã din Uniunea Europeanã. Astfel, speranta de viatã a femeilor din tara noastrã este de 76,2 de ani, fatã de 84 de ani în Spania. Cât priveste speranta de viatã la bãrbati, aceasta este cea mai scurtã din Europa, de numai 69 ani, comparativ cu 78,4 ani în Suedia.
„O sã trãim în corturi!”
Cresterea vârstei de pensionare intrã în coliziune frontalã, cu realitãtile de pe piata muncii autohtone. În general, patronii nu sunt dispusi sã lucreze cu persoane de peste 55 de ani si, pentru acestea, gã- sirea unui serviciu este aproape imposibilã. De asemenea, în micile orase care nu sunt dezvoltate economic, iesirea la pensie reprezintã singura solutie de supravetuire. În astfel de cazuri, prelungirea vârstei de pensionare nu face altceva decât sã prelungeascã agonia multor persoane, pe fondul actualei recesiuni economice. „Cu stresul si modul de viatã de astãzi, cine mai reuseste sã ajungã la pensie? Pe timpul lui Ceausescu mergeam la lucru fãrã frica cã te dã afarã. Astãzi, de la portar pânã la femeia de serviciu, fiecare îti gãseste câte o neregulã. De exemplu, aici în Vaslui, care sunt fabricele care te tin în post pânã la 65 de ani. În constructii, la 50 de ani nu mai rezisti fizic, iar în confectii, la 50 de ani, cedezi psihic”, nea spus o vasluiancã. Altã discutie cu un om al muncii, aceiasi nemultumire fatã de noua lege: „Suntem terminati cu acest capitalism! Blocurile o sã rãmânã goale, pentru cã nu o sã mai fie bani pentru întretinere. Noi o sã trãim în corturi, pe trotuare, ca boschetarii din America”, a mãrturisit o altã persoanã.
Contributie mare, pensie minuscula
Casa Nationalã a Pensiilor (CNP) a calculat cã, în medie, fiecare român ar beneficia de 14 ani de pensie publicã. Media CNP este obtinutã din anii de pensie ai femeilor, care sunt mai longevive, si putinii ani care le rãmân bãrbatilor, dupã retragerea din muncã. Acum vârsta de pensionare este de 63,8 ani la bãrbati si 58,8 ani la femei. Dacã presupunem cã o persoanã a lucrat o viatã întreagã pe un salariu mediu brut pe economie si luând în calcul indicatorii de acum, un bãrbat care si-a început viata profesionalã la 20 de ani si acum a împlinit 63,8 ani, ar trebui sã se retragã din muncã cu o pensie de 732,8 lei. În cei 5,3 ani care i-au mai rãmas de trãit în medie, va primi de la stat doar 46.000 lei, desi a contribuit cu peste 300.000 lei.
