Maratonisti cu burtile goale

Situatia elevilor din mediul rural nevoiti s� str�bat� distante de kilometri p�n� la unit�tile scolare �n care �nvat� este foarte bine cunoscut�. De regul�, copiii sunt dusi si adusi cu microbuze scolare. �n unele situatii �ns�, elevii – transformati �n maratonosti cu ghiozdane �n spate, merg pe jos, prin frig si prin z�pad�. Si cum, �n ultimele dou� s�pt�m�ni, de aceste dou� ingrediente nu am dus lips�, mersul la scoal� s-a transformat �ntr-o prob� eliminatorie. Numai cei mai rezistenti copii pot �nfrunta z�pezile si gerul iernii, miza fiind, uneori, alta dec�t setea de carte.

De foame, dom’le!

Dac� pentru elevi mersul pe jos este floare la ureche c�nd vremea este de partea lor, iarna, cu at�t mai mult se �nversuneaz� s� nu piard� nici o zi de scoal�. La prima vedere, ar putea p�rea c� motivul pentru aceast� constinciozitate este dorinta de a �nv�ta. Nu este adev�rat dec�t �n unele cazuri. Mai degrab�, s�r�cia lucie de acas� si lipsa hranei �i �mping pe copii s� ia �n piept n�metii si gerul, c�teva ore, �n fiecare dimineat�. P�rintii, la r�ndul lor, desi sunt constienti de pericolele la care �si expun copiii, nu numai c� aprob� „aventura” zilnic�, ci o si �ncurajeaz�. Au astfel garantia c� odraslele lor au o gustare asigurat� �n fiecare zi. Pentru cei aflati �n astfel de situatii, laptele si cornul compenseaz� gerul �ndurat. O si recunosc �n fata �nv�- t�torilor sau a profesorilor, care se mir� c� nici pe astfel de vreme micut ii nu lipsesc de la ore. „Chiar m-am mirat c� si pe gerul �sta mare copiii tot au venit la scoal�. Din start mi-au spus c� mama i-a trimis, numai pentru c� nu au ce m�nca acas� dimineata si c� abia la pr�nz vor avea br�nz� si sm�nt�n�, asta dup� ce au dat la schimb porumb. Mi-e foarte mil� de ei, dar nu avem ce face. �nt�rzie la or� din cauz� c� parcurg greu drumul si c�nd ajung �n clas�, toat� ora stau lipiti de sob�, ca s�-si revin�”, ne-a spus o profesoar� din mediul rural. �mbr�cati cu pantaloni trasi peste pijamale, cu pulovere si geci mostenite de la fratii mai mari, elevii tremur� din toate �ncheieturile. Odat� intrati �n s�lile de clas� dezmortite de sobe, �ntreab� de gustare. Dup� c�tiva kilometri prin n�meti si ger, pe stomacul gol, cornul si paharul cu lapte par o mas� �ndestul�toare. Din nefericire, situatia nu pare s� se �mbun� t�teasc� nici pe viitor. Cum din judet vor trebui s� dispar� unele instituitii de �nv�t�m�nt care nu-si justific� cheltuielile, distantele care trebuie parcurse de acesti elevi vor fi si mai mari.

Cele mai grele trasee

C�teva comune �n care „migratia” zilnic� a elevilor are loc �n conditii extreme sunt Puiesti, Voinesti, Ib�nesti, Zorleni, Alexandru Vlahut� sau Grivita. Dac� �n unele localit�ti drumul p�n� la scoal� este c�t de c�t lipsit de pericole, �n altele, micutii sunt nevoiti s� str�bat� dealuri, s� treac� prin v�i si chiar pe l�ng� p�duri care ad�postesc viet�ti mai degrab� dragi v�n�torilor dec�t copiilor. Este cazul comunelor Puiesti, Ib�nesti si Alexandru Vlahut�, �n care, de-a lungul timpului, au fost semnalate, �n special iarna, animale s�lbatice. �mpinse de foame, acestea au intrat �n sate. Copiii au povestit c� s-au �nt�lnit, �n drumul lor spre scoal�, cu turme de mistreti sau au alergat dup� iepurii care abia �notau prin n�meti.