Brladenii in fotografie

nc de la nceputurile acestei arte, brldenii au fost implicati n procesul de fotografiere. Fie c era vorba despre recent aprutii specialisti n mnuirea aparatelor sau despre cei care se lsau imortalizati pe hrtie, brldenii au stiut s se fac remarcati. Doritorii de poze erau asteptati cu cele mai „calde” brfe, dar si cu tehnici de ultim generatie la acel moment. Calitatea fotografiilor realizate atunci este superioar, multe clisee pstrndu-se n bune conditii si astzi, n ciuda trecerii timpului.

n trecut, plimbarea zilnic sau promenada ocazional de la sfrsit de sptmn si de srbtori era, fr ndoial, modul cel mai ieftin n care orseanul si putea petrece timpul liber. n astfel de momente, fotograful era aproape indispensabil n ncercarea de a surprinde un moment idilic al crmpeielor vietii reale, de zi cu zi a orasului. Prima femeie fotograf din Brlad si, se pare, si din tar a fost Josefina Popovici (nainte de cstorie – Ceaikovski – de origine polonez). Aceasta a venit din Iasi si s-a stabilit n oras n anul 1874, la aproape patru decenii de la inventarea si patentarea aparatului de fotografiat. Pe lng Josefina, alti fotografi renumiti au fost Aron (mentionat ncepnd cu anul 1892), de pe strada Principal, si mai apoi Iosif Vecsler. Acesta din urm mergea ca nsotitor al diferitelor trupe de teatru si a trecut de mai multe ori prin Brlad, nainte de primul rzboi mondial. Fermecat de frumusetea rpitoare a brldencei Ana Sortz, cu care se va si cstori un an mai trziu, Iosif Vecsler s-a stabilit n 1912 aici si a deschis un atelier foto la parterul farmaciei „Droc”, de pe strada Principal. Fotograf de exceptie, este regsit n timpul rzboiului ca reporter de front si specialist al laboratoarelor Armatei. Spirit inventiv si cu talent la improvizatie, cum este de altfel tot romnul la nevoie, dup conflagratie, din cauza penuriei de materiale, ajunsese s si realizeze singur hrtia fotografic necesar. Dezvoltarea acestei arte n vechiul oras al Brladului este demonstrat si de numrul mare de vederi produse si comercializate de fratii Petroff (Nicolae si Sava), de pe strada Stefan cel Mare. Cei doi librari au avut un acut simt att al posterittii, ct si al publicittii si au tinut s se imortalizeze n propriile instantanee. Persoane simpatice, constiicioase si respectate n meseria lor, cei doi erau mbrcati corect, chiar cu o oarecare elegant; aveau o statur impuntoare si purtau barb, recomandau si si serveau politicos clientii.

Brfa, materia prim a fotografiei

Toti acestia, ca proprietari de ateliere, trebuiau s fie la curent cu subiectele de actualitate, s aib n permanent subiecte de conversatie, sau, mai exact, de… brf. Lumea care venea s se pozeze se instala confortabil n fotolii de plus, rsfoia pe ndelete albume puse la vedere pe msute si, n timp ce sporovia nencetat, alegeau tacticos fundalul ce li se prea mai potrivit: o pergol de trandafiri, o ruin romantic de cetate cu un ciob de lun deasupra, fatada unei gri cu trenul gata de plecare sau, de ce nu, interiorul unui salon mobilat n stil imperial. Pentru a intra n atmosfera de atunci, vom reda un fragment scris de un contemporan. „Meseria, desi se bucura de oarecare cutare n rndurile burghezilor care si etalau opulenta n toate formele posibile, avea legile ei cu nimic mai blnde dect ale oricrei alte meserii. Neobisnuiti cu imaginea fixat pe obiectivul aparatului, al crui mecanism se declansa printr-un adevrat ritual, azi din cale afar de comic, la apsarea unei mingi de cauciuc si dup ce fotograful se ascundea minute ntregi sub faldurile de stamb neagr care i permiteau s prind ct mai precis n focarul obiectivului modelul, oamenii trebuiau convinsi c fotografia corespunde, de fapt, realittii naturale. Mai mult dect att, trebuia nfrnt cerbicia orsanului zgrcit, a crui atitudine fat de noul mijloc de a cheltui banii a fost exprimat plastic de Ion Creang n rspunsul la invitatia ce i se fcea de a se fotografia: „La ce bun s dau un frncusor ca s m vd lat pe tinichea? Mai bine cumpr cu el un cosulet cu brnz sau de pstrvi si mi-a prii mai bine dect tinicheaua””.

Fotografi si ateliere fotografice

Mai putin cunoscuti, dar nu neaprat mai putin utili n surprinderea cotidianului din Brlad au fost si alti fotografi, precum Fnic Torneli (de pe strada Vrriei), Saveliuc (care a avut mai nti atelierul ntro barac din piata Sf. Ilie si mai apoi pe strada Principal), Saulea (de pe strada Strmb) si multi altii. Cercetnd presa vremii, nu am descoperit reclame ale atelierelor acestora. Acest lucru nu putea nsemna dect c, fiind putini sau extrem de cunoscuti, fotografii nu au simtit nevoia de a recurge la acest mijloc de publicitate. Exceptnd modul de abordare si atragere a elitelor, pentru cei din clasa mijlocie, n cadrul iarmarocului anual existau studiouri de moment. Acest lucru nu nsemna neap rat c aveau un succes mai redus. n maghernite numite pompos „ateliere fotografice”, cu pereti si acoperis de pnz, gen „Mireasa”, „Foto-lux” sau „La Grniceru”, se imortaliza imediat orice dorea clientul, dar pe fundaluri prestabilite si, mai ales, cu banii luati nainte. Toate erau realizate pentru a oferi la anii btrnetii amintiri plcute sau pentru a impresiona rudele si cunoscut ii. Fotogramele erau color sau simple (sepia), executate la alegere, n pozitii aparent teatrale – „asezat, din picioare sau cu mna n sold”, dar n care abia dac la final recunosteai personajele. Ca si acum, la cererea clientului, se mai practicau si „operatii estetice de nfrumusetare”, prin care pozele sufereau unele transformri.

Amintiri „fotografice”

Unul dintre brldenii care a trit n urm cu un secol, respectiv Gheorghe Silion, vorbind despre un asemenea fenomen, si aminteste despre o fotografie fcut surorii lui la blciul din august 1908: „Fotograful o ia de mn alturi de mama si o aseaz pe o msut-piedestal, n picioare. Mama sttea lng ea, s nu se sperie sau s fug, ndemnnd-o s stea putin si s nu se uite la aparatul nvelit n mantie neagr. Dup ce fotograful a prins momentul si a fcut cliseul, a spus „Gata!”, si mama a voit s-o ia pe Lenuta de pe msut. Dar ea, vznd atitudinile binevoitoare ale tuturor si veseli pentru c a fost fetit cuminte, revenindu-si cu bucurie, i spune mamei c: „Eu mai stau asa!”. De aici, am trecut pe lng grmezi mari de harbuji. Si eu si mama ne-am bucurat. Dar n tot timpul, ca s-i fie luat atentia de la harbuji, i arta n permanent fotografiile. Si asa am scpat de scandal cu ea, si de iarmaroc fr s ne fi bucurat deplin”. De remarcat este faptul c acele fotografii erau de calitate superioar, fapt dovedit si de faptul c s-au pstrat n conditii excelente, vechimea lor fiind dovedit doar de nuantele de sepia, care nu mai sunt actuale. Privindu-le peste timp, descoperi n aceste mici fragmente de hrtie ceva din tririle trecutului si a vietii citadine…

Reportaj realizat cu sprijinul profesorului Marcel Proca,
vicepresedintele Societtii de Stiinte Istorice-filiala Brlad.

3 COMENTARII

  1. Eu sunt o gimnasta tot din Barlad . Eu sunt una dintre cele gimnaste mici,sunt una dintre cele mai bune fete la gimnastica din echipa mea.A sa ne vedeti imediat si pe noi urcand pe podim . Eu vin din strainatate pentru ca nu am mai vrut sa stau acolo ma-m gandit ca o sa fie mai bine in Barlad :eu ma numesc Irem dar pe romaneste se treduce in felul urmator:Zana buna car4e vine pe neasteptete .Noi suntem in clasa a 2 dar a trebui sa fim in clasa intai.Uratine succes la toate gimnastele de la noi din grupa si tinetine pumnii.Cand a sa fim la concurs a sa stergem praful cu cele care nu sunt la noi in grupa. O sa ne intoarcem si asta pentru ca nu ne poate opri nimeni sa castigam!!!!!!!!!!!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.