nainte vreme, cnd rosteai cuvntul „criz”, te refereai fie la vreun bolnav care a fcut vreun episod, fie – mai bine parc – la aventurile specifice schimbrilor de… prefix. Or mai fi si alte trimiteri contextuale, la o criz sau alta, dar, n orice caz, impactul termenului era minor: am, ai, a, am, ati sau au avut o criz. Nimic senzational. Toat lumea are. De cteva luni ns, treaba s-a schimbat radical: criza este peste tot: o descoperi ascuns n portofel, printre facturi si carduri, o gsesti n preturi, n farfurie, n dulap. O gsesti la piat – de fapt, criza face piata mpreun cu noi, ca ntro reclam tembel, n care un personaj verde si enervant, pe care l cheam „dobnd”, se tine scai de tine – criz gsesti si la raionul de chiloti, dac stati s v gnditi bine… Vrei s bei o bere cu bietii? Mai gndeste-te si, n orice caz, vezi si ce-are nevast-ta de spus. „E criz”, „din cauza crizei”. De cte ori pe zi auziti asta? n ceea ce m priveste, dac trece o zi fr s citesc sau s aud ceva legat de criz, m cuprinde nelinistea. Pe cuvnt. Am fost nvtati – parc prea repede pentru capacitatea noastr de a asimila notiuni si comportamente noi – c, orice-am face, nu vom putea scpa de criz si de efectele ei. Mai mult, criza ne va afecta profund viata, o va da peste cap (desi noi, incredulii, bravm: ia d-o-n m-sa de criz, chiar nu mai pot s-mi iau o portocal de rul ei?!). n plus, criza romnilor e mai sever dect a strinilor. Dac americanii si japonezii au criz, noi ar trebui s avem crize de criz. Cum era proverbul?! „La omul srac nici criza nu trage”. Parc. Ei bine, la noi nu se aplic. E criz. Iar criza noastr e un virus imun la orice tratament. Dar toate acestea le stim, deja, foarte bine. Dintr-un anumit punct de vedere, trim n plin „sindrom Stockholm”, rolul abuzatorului fiind jucat, evident, de criz. Am ajuns s o cunoastem foarte bine, s ne identificm cu ea si chiar s o ndrgim. Att de bine ne-a fost inoculat criza n creiere, nct am ajuns la perfectie s i cunoastem mecanismele: stim cnd si cum se manifest. „De ce”… ei bine, la ntrebarea asta s rspund americanii, c ei au inventat-o. Dac n-as fi convins c, n linii mari, suntem incapabili s creem noi o criz, as spune c noi nsine suntem criza. Dintr-un anumit punct de vedere, teza se verific singur. Dar totusi criza este un „ceva” exterior nou. Am primit-o, anul trecut, ca n filme: cineva a sunat la us si a fugit. Am deschis usa si, pe pres, ntr-un cosulet cu fundit (de fapt fr fundit)… criza! Luati-o, cresteti-o, faceti ce vreti cu ea! Dac nu o luati n cas, zbiar toat noaptea. De murit de frig oricum nu moare! Pentru politicieni, criza este „alfa si omega”: cu ea ncep si se termin toate discursurile. Dac se scumpeste ceva, criza e de vin; dac nu se mresc salariile si pensiile, v-ati prins, tot criza si-a bgat coada! Politicieni, economisti mai mari sau mai mici, finantisti si bancheri, toti explic global sau n detaliu criza. La explicatii, din (ne)fericire, nc nu e criz. Nici la cuvinte, pentru c, dac ati observat, de cnd cu criza asta, politicienii parc vorbesc mai mult. Pentru ei, criza este o gum mestecat prea mult: ar arunca-o, dar prea s-au obisnuit s aib mereu ceva n gur… n fine, m ntreb despre ce-ar fi vorbit dac nu era criz. Pentru un politician orientat, recesiunea este aur curat. Justific si de ce nu ni se d ce ni s-a promis, si de ce ni se ia din ce mai aveam. Uitati promisiunile din campanie, desi, dac mi amintesc eu bine, criz era si n campania electoral… Si cum s nu iubeasc politicianul criza? n primul rnd, nu este creatia lui: a primit-o de-a gata „de-afar”, fr s-o cear. Deci, nu poate fi tras la rspundere pentru existenta ei. n al doilea rnd, cu ct criza e mai a dracului, cu att mai important este misiunea politicianului pltit s o combat. n concluzie, criza e bun. Pentru o natie pesimist, diabetic si hipertensiv, meniurile „de criz”, adic pline de buruieni, vor face minuni. Pentru clasa politic, recesiunea va fi (mcar n teorie) motorul unei necesare schimbri de discurs si de atitudine. n aceste conditii, chiar nu mi explic de ce o tot njur lumea.
