Pandemia cu coronavirus – între precauție și prudență (o retrospectivă necesară) (II)

0

Mai puțin afectată a fost populația adultă și deloc populația infantilă, deși la acest ultim grup de populație numai de maturitate imunologică (pe marginea căreia s-a speculat atât de mult) nu poate fi vorba, având în vedere faptul că până la zece ani sistemul imunitar încă este imatur, îndeosebi sub aspectul titrului imunglobulinelor A circulante și imunglobulinelor A secretorii care apără integritatea morfofuncțională a mucoaselor respiratorii și digestive, ca fiind cele mai expuse agresiunii biologice.

Nici una din teoriile legate de deficitul imun nu a putut fi probată, singura rămasă plauzibilă fiind reacția inflamatorie a organismului, disproporționată ca intensitate în raport cu patogenitatea virusului. Această predilecție a virusului și reacția inflamatorie violentă pe care o declanșează au ajuns să alimenteze și ele suspiciunea că virusul în cauză este unul scăpat din laborator, asupra căruia s-ar fi lucrat din perspectiva patogenității țintite, având ca scop diminuarea populației (care se apropie vertiginos de opt miliarde), iar pentru multe state vârstnicii par să devină o problemă socială greu de gestionat.

Indiferent care ar fi sursa virusului (naturală sau scăpată din laborator), extensia fenomenului, scopurile presupuse și panica indusă mediatic creează sentimentul că se dorește ca această stare să fie întreținută în continuare, dovadă promovarea acestor atitudini alarmiste și măsurilor restrictive ale autoritățile în domeniu. Ceea ce este de-a dreptul trist, este faptul că sunt antrenate în acest carusel panicard personalități medicale a căror etică  profesională și științifică devine astfel discutabilă.

Acești promotori ai alarmismului panicard ar trebui să-și amintească ceea ce Rabelais spunea acum cinci sute de ani, că ”știința fără conștiință este ruina spiritului”. În locul unui val patru (care nu pare a fi mai mult decât coada pandemiei) și unui dezastru ipotetic pentru a justifica o a treia vaccinare, oamenii de știință și autoritățile medico-sanitare ar trebui să știe că resursele biologice ale coronavirusului sau atenuat ex abrupto așa cum se întâmplă în mod obișnuit în evoluția naturală a oricărei viroze și că politizarea fenomenului epidemiologic și a actului medical au consecințe dramatice pentru comunitate.

Aici se poate înscrie și vaccinarea efectiv neglijentă ca act medical atunci când se practică la colț de stradă, în mașină sau printre mici și bere (vezi opinia epidemiologului Molnar Geza: https://rohealthrview.ro). Fără a nega valoarea vaccinării, tindem să credem că actuala curbă descendentă a pandemiei ține de evoluția naturală a bolii care în desfășurarea sa imunizează populația până la acel prag care să diminuieze atât patogenitatea, cât și contagiozitatea oricărui tip de virus și coronavirusul nu face excepție. Așa că acel common sense (simț al realității) și bun simț public se opune manipulării la care populația este supusă, de aici spiritul de frondă și contestările de rigoare. Așa încât, nu e de mirare faptul că autoritățile statului, prin reprezentanții săi desemnați să gestioneze criza pandemică, s-au trezit vorbind singuri despre al patrulea val care ar urma să aibă o evoluție catastrofică, generat de tulpina delta care până în prezent nu depășește nivelul unei recrudescențe la sfârșit de pandemie, cunoscută de altfel epidemiologilor.

Este o continuare a tendinței de a menține angoasa publică, începută deja în valul al treilea, când s-a recurs la adăugarea unor decese care, chipurile, nu ar fi fost raportate la vremea producerii lor. Scopul era  ca numărul decedaților, care scăzuse dramatic, să fie la o cotă de alarmă, astfel încât, în spatele ei să se mențină măsurile restrictive și coercitive asupra populației. Este o manieră de abordare care amintește de butada comunistă ”i-ale tot, dă-le puțin și vor zice că le-ai dat mult”.

Nu vom face nici un fel de apreciere asupra modalităților de abordare politică, socială, administrativă sau economică, ci vom spune că sub aspect medical abordarea a fost una exagerată, iar corpul medical s-a dovedit a fi un segment extrem de inconsecvent prin participarea efectivă la manipulare și dezinformare, până acolo încât a adus atingere principiilor eticii și deontologiei medicale, dezonorându-și astfel profesia. Cât de caraghioasă apare astăzi utilizarea izoletelor pentru transportarea cazurilor depistate (prin teste a căror acuratețe a fost pusă la îndoială încă de atunci) în unități spitalicești desemnate, chiar dacă nu aveau simptomatologie, sau scoaterea demonstrativă a armatei pe străzi, ca să nu mai vorbim de ordonanțele militare și mobilizarea organelor ordinii publice pentru impunerea unor măsuri care nu au nici măcar girul istoric al utilității lor.

Mai lipsea poziția de tragere și ordinul foc cu toate mijloacele din dotare pentru a produce deopotrivă o tragedie, dar și o culme a ridicolului. Apoi acea campanie panicardă susținută de o serie de figuri din sistem, sau din afara lui care, tocând aceleași clișee, au reușit performanța de a se umple de ridicol dacă n-ar fi devenit între timp odioase prin panica pe care o întrețineau și care strigau pe toate drumurile: testați, testați! Pentru ce? Ca să știi! Și la ce îți ajută dacă știi, când intervenția ta nu depășește limitele empiricului. Însăși intervenția epideimiologică nu a depășit caracterul empiric și abuziv, iar remediul terapeutic nu a depășit terapia suportivă cu oxigen și administrarea de perfuzabile pentru a depăși momentul critic, pentru că intubația deschidea direct sau indirect calea către eșec pentru majoritatea cazurilor ajunse aici.

Adăugăm acestei situații și acele anunțuri macabre, că în toată țara nu există decât un număr extrem de limitat de locuri la terapie intensivă cu acele structuri de personal echipat la modul grotesc în ținută astrală, parcă anume gândită pentru a împiedica actul medical firesc și a creea pacientului impresia că drumul lui este fără întoarcere. Dacă la începutul pandemiei va fi avut oarece justificare, după vaccinarea personalului medical, valoarea costumației nu depășește pe cea a celebrelor izolete folosite la început dintr-o ignoranță crasă pentru transportul testaților pozitiv, chiar dacă nu erau bolnavi. Aceeași costumație poate fi percepută acum ca un supliciu pentru ignoranța celor care o poartă.

(va urma)

Valeriu Lupu – doctor în științe medicale