B�rladul �cucerit� de birje la �nceput de secol XX

La sf�rsitul secolului al XIXlea si �nceputul secolului al XXlea, mijlocul de transport cel mai folosit �n B�rlad era tr�sura. Nu oricine avea acces la asa ceva, ci �n special bog�tasii vremii, care reuseau astfel s� se f�leasc� cu starea lor social�. Mai t�rziu, odat� cu aparitia masinii, b�rl�denii au vrut s� �ncerce si acest mijloc de transport mai rapid si mai comod… dar tot numai cei bogati conduceau asa ceva.

�nainte de aparitia automobilelor, transportul se realiza cu birjele si c�rutele. Birjele sau tr�surile se foloseau la transportul or�senesc sau pentru agrementul persoanelor cu o anumit� stare social�. Domnii doreau s� satisfac� dorintele cucoanelor, iar dac� o plimbare le �nc�nta, nu era mare lucru pentru cineva cu „printipii” si onoare. �n amintirile b�rl�denilor au r�mas celebrele b�t�i cu flori ale doamnelor, aflate �n tr�suri, din timpul plimb�rii de-a lungul bulevardului George D. Palade, sau de la intrarea �n parc. Locul predilect de promenad� era spatiul unde se etalau ultimele toalete, dup� moda de la Paris, dar si unde puteai �nt�lni hilare mijloace de deplasare. Dup� linistea de peste an, �n cele 10-15 zile c�t tinea iarmarocul, bulevardul se �nsufletea de nu-l mai recunosteai: g�l�gie, muzici, muzicute, trompete, tobe si un du-te-vino ne�ntrerupt. Tineri, b�tr�ni sau copii alergau spre iarmaroc, orasul distractiilor. Tr�suri, tramcare improvizate si chiar „bastardul” lui Diaconu c�rau lumea la petrecere. Tr�surile nu erau doar un moft, ori etalon social ci si o necesitate, deteminat� de „gloderia” (noroiul) aproape omniprezent� si de starea pavajului plin de gropi, pe care �si „sc�lcia” (tocea) ghetele trec�torul obisnuit.

Si B�rladul de pe vremea tr�surii �si avea poezia lui…

La �nceput de secol XX, c�nd ieseai din gar� si o porneai spre oras, drept �n fat� d�deai de o mic� piatet� �n care c�l�torii g�seau at�t �n timpul zilei c�t si noaptea c�teva tr�suri, dar numai la orele de sosire a trenurilor. Piateta era nepavat�, iar gropile erau astupate cu mult� baleg� de cal si b�lti de urin�. La tr�suri clipeau felinare adormite ca si birjarul de pe capr�, iluminate cu petrol si geam de sticl� pe care era scris num�rul de ordine. �n general, tr�surile se prezentau bine, unele dintre ele erau capitonate cu plus rosu sau albastru si cu roti de cauciuc. Birjarul era �mbr�cat �ntr-un fel de caftan de plus, iar la oistea de la tr�suri erau �nh�mati doi cai. Pe atunci b�rl�denii se m�ndreau cu aceste tr�suri deoarece erau mai mari dec�t birjele Iasului, care erau trase de un singur cal. Iarna, acestea erau substituite de s�nii, trase de cai cu zurg�l�i. Un alt loc de parcare era �n apropierea Podului Rosu sau a Pietei Sf. Ilie, iar seara l�ng� cafenelele mai frecventate, cum era cea a lui Manzavinatos, pentru a veni �n ajutorul chefliilor. Pentru amortizarea socurilor de la gropile de pe str�zi, erau prev�zute cu arcuri elastice din otel, ce erau reparate �n atelierul lui Ludovic Teodorescu de pe Strada Principal�. Totodat�, �n oras existau mai multe ateliere de curel�rie si hamuri. Aceste produse erau extrem de c�utate, av�nd �n vedere c� or�senii detineau un num�r considerabil de cai, folositi la o mare varietate de vehicule cu denumiri din cele mai bizare pentru b�rl�deanul contemporan: tr�suri, tramcare, ghiociuri, bihunce, sarete, c�rute de tar�, etc.. Dup� anul 1930, tarifele s-au modificat, raport�ndu- se la distanta parcurs�, dar si la greutatea bagajului si a persoanei transportate. Nostime vremuri, bizari oameni…

Si a ap�rut si masina…

Dar timpurile, moda si, mai ales… gusturile se schimb�. Dup� aparitia automobilului, si acest mijloc de transport si-a f�cut aparitia �n urbe. La �nceput timid, �n trecerea oficialit�tilor, cum �l �nt�lnim la o parad�, din mai 1912, prilejuit� de venirea regelui Carol I �n oras: „Convoiul oficial s-a format apoi din fata Scolii Normale cu Regele, un ministru si prefectul judetului �ntr-o masin� care mergea �ncet c�tre Palatul Administrativ – ast�zi Teatrul – urmat de alte masini oficiale si tr�suri cu cai frumosi; iar �n frunte mos Stroe S. Belloescu, mosnegut al�turi de b�tr�nica lui �ntr-o tr�suric� de dou� persoane tras� de un cal mic (ponei) nu tocmai gras si m�nat de el mergea la pas, parc� �n m�retia simplit�tii, mai m�ndru dec�t toti cei ce compuneau solemnitatea”. Ulterior devine apanajul protipendadei si a celor c�torva taximetristi ce si-au f�cut din posesia lor, o mic� afacere. O fost� b�rl�deanc� �si aminteste de aceste �nceputuri: „… pe vremea mea, singura masin� din B�rlad era a familiei Spiratos, si ca din entuziasm, intrau pe nepus� mas� cu ea �n curte si speriau pe Maria, femeia lor de cas�. Cu tr�sura se plimbau �ntr-o m�sur� egal� persoane de ambele genuri. Ghiocerul, era �n mod unanim, de gen masculin”. �n 1935 apar taximetrele, model Ford – 1929, ce variaz� ca num�r, dar cu aproximatie putem �nt�lni �n B�rladul interbelic ssase sau sapte. Printre cei mai cunoscuti proprietari �i putem enumera pe Ion Perianu, Scarlat Paiu, Iordache Berbeci, Costic� Parfene, Gheorghe Berechet, Saul si altii. Locul de parcare era l�ng� Cinematograful „Victoria” unde se afla si statia de alimentare cu benzin� si uleiuri. Acestea erau solicitate pentru deplas�ri �n exteriorul orasului, pe ruta Puiesti de c�tre angrosistii de cereale. O statistic� a anilor 1934-1936 ne ofer� informatii pretioase, indic�ndu-ne c� �n B�rladul acelor vremuri existau 14 autoturisme apartin�nd familiilor cu stare, 11 motociclete, 9 camioane si un num�r neprecizat de biciclete. Pentru cei care nu aveau suficiente posibilit�ti financiare dar dornici de plimb�ri mai mult ori mai putin romantice, cu acest ultim mijloc de transport, se puteau g�si solutii, �mprumutarea lor cu ora de la atelierul lui Leizer Manole, situat pe Strada Regal� nr. 91. Dup� modific�rile politice si, mai ales economice din 1948, vor mai fi �nt�lnite doar c�tiva ani, dup� care dispar �nlocuite cu Zilluri de stat. Surprinz�tor, peisajul citadin va fi populat �n continuare de eternele birje ale bunicilor, ce vor fermeca prin aducere aminte si utilitate b�rl�denii �nc� un deceniu.

Reportajul a fost realizat cu sprijinul profesorului
Marcel Proca, vicepresedintele Societ�tii de Stiinte Istorice-filiala B�rlad