Un învãtãtor are efect asupra eternitãtii; nu se poate spune niciodatã unde se opreste influenta sa. – Henry Adams
Suntem in luna gustar a anului 2018. Din multimea nenumãrabilã a gandurilor mele frumoase, o parte insemnatã a lor se indreaptã cãtre scoalã si slujitorii ei in general, si cãtre Scoala generalã nr. 5 ‘Stefan cel Mare’ Vaslui si doamna invãtãtoare MANUELA BUTNARU, dãscãlita nepotilor mei, Maria si Luca (gemeni), in special. Nepotii mei, Maria si Luca, au absolvit la sfarsitul acestui an scolar clasa a IVa, si au fost in clasa a IV-a D, condusã cu o competentã de invidiat de doamna invãtãtoare Manuela Butnaru. As preciza de la inceput cã domnia sa nu cautã sã iasã in evidentã in mod special, nu-i pasã dacã rãmane in anonimat, pentru cã ceea ce face, face din dragoste si respect pentru elevi si pentru meseria aleasã, strãduinduse sã dea totul pentru ei, zi de zi. Timp de cinci ani, a reusit sã cunoascã problemele fiecãrui copil si sã-i inspire incredere si reconfortare. Pentru a putea scrie fie si numai cateva randuri despre doamna invãtãtoare Manuela Butnaru, cred cã mi-ar fi necesar cate ceva din puterea de creatie literarã a scriitorilor Fãnus Neagu, Nichita Stãnescu, Mircea Cãrtãrescu, si (de ce nu?) din cea a conjudetenilor nostri: Petrus Andrei (poet), Gruia Novac (scriitor fãrã acte), Teodor Pracsiu (scriitor). Am insã un singur lucru cert: dorinta de a-i aduce prinosul meu de recunostintã fãrã sfarsit, al nepotilor mei, Maria si Luca, si, sunt sigur, al tuturor elevilor clasei a IV-a D, pe care i-a indrumat cu mãiestrie pedagogicã de exceptie, incepand din clasa pregãtitoare si panã in clasa a IV-a (inclusiv), si a pãrintilor acestora. Timp de cinci ani, si-a educat elevii, i-a instruit, i-a invãtat sã zboare, fiind centura lor de sigurantã in momentele critice. I-a invãtat sã invete si cum sã devinã independenti in actul invãtãrii. Cineva isi descria invãtãtoarea asa: ‘un zambet cald, un glas duios, ochi ingãduitori si maini dibace – un alt Domn Trandafir’. La doamna invãtãtoare Manuela Butnaru, pe langã toate acestea, mai gãsim si altceva. Pe doamna invãtãtoare Manuela Butnaru am cunoscut-o acum cativa anisori buni, cu prilejul sustinerii examenului pentru obtinerea gradului didactic I, pe care l-a promovat cu nota 10. Sunt de-a dreptul impresionat de faptul cã a rãmas, in multe privinte, cea de atunci: calmã, stãpanã pe sine si pe materia de predat, posesoarea unor metode si mijloace de predare- invãtare-evaluare de ultimã generatie, cunoscãtoare, cu temeinicie, a psiho-pedagogiei copilului din clasele primare, capabilã sã radieze iubire si incredere in fortele proprii elevilor aflati in fata catedrei etc. Pentru domnia sa, perfectionarea in profesie nu este un act, ci un obicei. Apreciez, in mod deosebit, munca pe care a depus-o pentru instruirea si educarea elevilor, atat in clasã, cat si in afara ei. Mã gandesc aici doar la pregãtirea pentru lectii, la intocmirea fiselor de muncã independentã si a testelor, precum si corectarea acestora. Convingerea domniei sale este urmãtoarea: copilul e un om viu, cu o viatã individualã complexã si bogatã si care trebuie tratat cu multã cãldurã si tact pedagogic. Iubindu-si elevii, le-a fãcut cel mai frumos cadou pe care-l poate face cineva cuiva: o parte din TIMPUL sãu. Dãruind din timpul tãu, dãruiesti o bucatã din viata ta, bucatã pe care nu o vei mai lua niciodatã inapoi. Atunci cand un elev a constatat cã e greu, doamna invãtãtoare i-a amintit cã poate. Cand a crezut cã a uitat rãspunsul, i-a amintit cã il stie deja. Cand s-a oprit, l-a indemnat sã continue, cand a simtit emotia, i-a amintit cã este curajos. Cand a simtit cã a obosit, i-a amintit cã este puternic. Si dacã a simtit o nedreptate, i-a amintit cã poate ierta. Acum, la finalul ciclului primar, doamna invãtãtoare Manuela Butnaru strãluceste in ochii tuturor elevilor ei si ai pãrintilor acestora, pentru cã a stiut sã le arate faptul cã dragostea binomului invãtãtor-elev nu inseamnã a se privi unul pe celãlalt, ci a privi impreunã in aceeasi directie, cãtre acelasi orizont. Domnia sa a fost fantana dorintelor pãrintilor elevilor ei si, in acelasi timp, un adevãrat maestru de ceremonii referitoare la desfãsurarea demersului didactic. A muncit cu fiecare elev in parte. Tuturor le-a stimulat intuitia si gandirea, indemnandu-i sã reflecteze adanc si la nivelul lor asupra necesitãtii muncii, a insusirii teoriei, dar si a exercitiului practic. Ia asigurat, pe fiecare, cã dimensiunea succesului este mãsuratã prin puterea dorintei si a visului fiecãruia. Si le-a mai spus cã trebuie sã creascã singuri, indiferent cat de inalti le sunt tatii lor. A reusit sã sãdeascã in inimile copiilor ideea cã orice obstacol are in el si bucuria care-l va depãsi, si cã niciodatã nu trebuie sã te uiti inapoi. Se stie cã dacã Cenusãreasa s-ar fi intors dupã pantof, nu ar fi devenit printesã. Prin muncã sustinutã, seriozitate si responsabilitate, poti deveni invingãtor. Si multi dintre ei au devenit, cu diferite ocazii. Un numãr important dintre elevii clasei domniei sale au obtinut diplome de merit si premii, incepand de la nivel local, continuand cu cel judetean si ajungand la cel national: ‘Concursul scolar national de COMPETENTÃ SI PERFORMANTÃ – COMPER’. Un proverb chinezesc sunã asa: ‘Învãtãtorii iti deschid usa, insã tu insuti trebuie sã treci prin ea’. Doamna invãtãtoare Manuela Butnaru a deschis usa fiecãruia dintre elevii clasei sale. Pentru domnia sa nu a contat cat de multe lucruri a fãcut si nici ceea ce a fãcut pentru elevi. Important a fost faptul cã toate au fost fãcute cu multã dragoste. Învãtandu-si elevii carte, doamna invãtãtoare Manuela Butnaru le-a insotit devenirea si i-a zidit incet si temeinic, uitand de multe ori de-ale sale si de ai sãi. Se mai spune cã dacã iti faci datoria, va veni si fericirea. Sunt sigur cã doamna invãtãtoare este fericitã. Munca si forta sa interioarã impun respectul nostru: elevi, pãrinti ai acestora si bunici. Dacã avem invãtãtori buni, vom avea si elevi buni. Asa se face cã doamna invãtãtoare Manuela Butnaru merge in viatã cu o licãrire in ochi, cu un zambet pe fatã si cu un scop mãret in inimã: instruirea si educarea elevilor ce-i sunt incredintati. Multumim, doamnã invãtãtoare, pentru sfaturile intelepte si dragostea cu care ne-ati imbrãtisat copiii! Gandurile noastre de pretuire si admiratie se indreaptã spre dumneavoastrã. Felicitãri, doamnã invãtãtoare MANUELA BUTNARU! Vã dorim ani multi, sãnãtate si noi si importante succese! Sã fiti apreciatã in fiecare zi, asa cum bine meritati!
* Profesor Dumitru V. Apostolache
