BISERICA
Romanii dintre Prut si Nistru erau mai atasati de Biseric decat romanii din alte zone. Acest fapt era firesc, deoarece vecinttile din trecut, ale ttarilor si turcilor, dezvoltaser in permanent simtul apartenentei la crestintate. O bun perioad de timp, asupra basarabenilor din zona central si de nord si-a exercitat influenta spiritual Episcopia de Husi. n partea de sud, adic in Basarabia propriuzis, viata religioas a fost coordonat de Episcopia Brilei, datorit faptului c teritoriul se afla sub stpanirea direct a otomanilor. Dup desfiintarea acesteia ins, tot Episcopia de Husi s-a ingrijit de nevoile sufletesti ale crestinilor din acea zon. Faptul c romanii si rusii sunt ortodocsi a determinat, pe lang comunitatea de spirit, si unele influente de nedorit. Pravoslavnicii de la Moscova vedeau in comunitatea ortodox si o raliere la politica Moscovei, care se considera stindardul ortodoxiei, fiind cea mai puternic tar practicand aceast ramur a crestinismului. Se ajunsese la unele confuzii intre puterea imperial rus si puterea bisericeasc a Moscovei. S mai amintim c, sub masca ortodoxiei, rusii au cutat intotdeauna s-i includ pe domnitorii romani in sfera de influent a tarismului. Aceste tendinte sunt valabile si pentru Romania propriu-zis, care era vizitat cu insistent de asa-zisii iconari. Acestia, ajunsi in Romania, odat cu icoanele, vindeau si tablouri reprezentandul pe Pravoslavnicul tar al tuturor rusilor si care se dorea s fie tar al tuturor ortodocsilor. Miscarea national din Basarabia cuta s-si atrag cat mai multi aderenti, in conditiile in care cei 106 ani de stpanire ruseasc lsase loc unor influente pgubitoare pentru neamul nostru. De aici actiunile in domeniul invtmantului, dar si in cel al Bisericii crestine. Dorinta de a angaja preotimea in lupta national a Romanilor nu era o sarcin tocmai usoar. Mai intai, se loveau de faptul c binecredinciosii ortodoxi erau de mai multe nationalitti. Pe lang romani, biserica ortodox ii pstorea pe ucrainieni, bulgari, gguzi, precum si pe reprezentanti ai altor etnii din Basarabia. Avand in vedere c slujbele se tineau in limba rus sau in limbille minorittilor, cel mai putin in roman, intelegem de ce biserica se confunda, uneori, cu institutiile statului, iar diversificarea lingvistic ii impiedica pe credinciosi s formeze o mare comunitate cu influente in plan social. Colectivittile bisericesti inlturau tendintele de formare a grupurilor nationale. Presiunile rusesti au creat o tendint de rusificare a membrilor romani ai clerului din Basarabia. Au dus la formarea unor mentalitti de ignorare a factorului national chiar la preotii de origine roman. Biserica rus, angajat in slujba tarismului, milita cu eficient in a-i convinge pe basarabeni c ei apartin, sufleteste, rusilor. De aceea, in timpul evenimentelor neasteptate si, uneori, greu de inteles de dup februarie 1917, o parte a preotimii a inteles mersul vremurilor, pe cand alt parte a rmas dezorientat si s-a situat in expectativ. Privind in mare ins, starea de spirit a preotimii romanesti din Basarabia, remarcm faptul c in acest mediu, cu toate ingerintele strine, spiritul romanesc al inceputurilor crestine la romani se pstrase in cea mai mare msur. Preotimea, avand sentimente nationale, se apropie de cauzele sustinute de romanii dintre Prut si Nistru si, in cadrul Tipografiei Eparhiale, redeschis in octombrie 1906, a trecut la imprimarea unor crti de slujb in limba roman. Tot in acest mediu, din ianuarie 1908, la insistenta unor clerici cu sentimente romanesti, incepe s apar revista ‘Lumintorul’ care, in limba roman fiind, contribuie la trezirea constintei nationale si, pe msura posibilittilor, militeaz pentru introducerea limbii romane in invtmantul teologic si in viata bisericeasc. n felul acesta, din puctul su de vedere, clerul basarabean se situa, pas cu pas, pe fgasul national. Nu trebuie s ignorm, ins, prezenta ierarhilor rusi si a unor elemente locale rusificate. Acestea sunt circumstantele partial ostile in care preotimea basarabean trebuia s-si indeplineasc sarcina de a se incadra plenar in orientarea national. ‘Preotii trebuiau s se posteze in fruntea miscrii, cu crucea-n frunte, cum le fixase (destul de reusit) locul poetul desteptrii noastre, Andrei Mureseanu. Arhimandritul Gurie (foto), liderul preotimii basarabene, intr-o conferint, sustinea c Biserica trebuie s devin un izvor de cultur national. ‘Preotimea trebuie s vorbeasc aceeasi limb pe care o vorbeste poporul, ca s nu mai fie ceea ce a fost pan acum. Preotul trebuie s fie cel mai bun aprtor al nationalittii. Ceea ce credea norodul c suntem, aceia trebuie s fim.’ (Moraru si Negrei, op. cit. p. 52) Apelul patriotic al arhimandritului Gurie a avut un puternic ecou in sensul ralierii totale, spirituale si practice, a mai multor reprezentanti romani ai clerului, ale cror nume trebuiesc amintite: hieromonahul Dionisiei Erhan, staretul manstirii Suluceni, Vasile Gobjil, protoeereul judetului Chisinu, preotul Andrei Murafa din Cotiujenii Mari, Soroca, preotul Alexandru Baltaga din Clrasi, preotul Alexei Mateevici, profesor la Seminarul Teologic din Chisinu, binecunoscut nou pentru versurile sale, protoereul Constantin Popovici, redactor-sef al revistei ‘Lumintorul’ si multi altii, care s-au druit cauzei nationale, croind drumul spre eliberarea spiritual de influenta rus a enoriasilor lor, realipindu-i, sufleteste, la romanism. n zilele de 19 si 24 aprilie 1917 are loc un prim congres al clerului din Basarabia, iar, in cursul acestuia, inrolarea unei bune prti din preotimea basarabean in randurile miscrii nationale a fost cu totul evident. Tendintele patriotice care se vor manifesta la congres au fost precedate si impulsionate, desigur, de Apelul ctre preotimea moldoveneasc, lansat in ajunul congresului, din care citm: ‘Bunul Dumnezeu s-a milostivit si a inlturat de la carma trii stpanirea veche, care uitase cu totul porunca crestineasc a dragostei de norod. Sute de ani au gemut noroadele Rusiei sub apsarea carmuitorilor fr de inim, care le robea si trupurile, si sufletele. Neamul nostru moldovenesc a avut s indure din partea acestora asupririle cele mai crunte. Mai mult decat toate celelalte noroade ale Rusiei, el a fost lipsit de orice drepturi nationale si osandit ba s piar, ba s rman in intuneric si robie, rusinandu-se insusi de starea sa. Bietul moldovean ajunsese s se simt strin in tara lui si s se rusineze chiar de neamul su.’ (apud Moraru si Negrei, op. cit., p. 53) Tot in acest mobilizator apel se sublinia faptul c, odat cu marile schimbri politice care au avut loc, s-a pus problema stringent a cuceririi drepturilor nationale pentru care trebuie s lupte toti, inclusiv preotimea. Se subliniaz c drepturile trebuie cucerite prin contributia fiecruia, de aceea fiecare dintre noi trebuie s stim, in mod clar, ce drepturi ni se cuvin si nu trebuie s asteptm s ni le dea altii de-a gata, altfel vom astepta in zadar. Tonul apelului si modul de redactare demonstreaz c preotii atasati cauzei populare erau de acord cu prevederile de program ale Partidului National- Moldovenesc in problema bisericeasc, respectiv nationalizarea bisericii, autonomia ei, alegerea in fruntea bisericii din Basarabia a unui ierarh moldovean, introducerea invtmantului bisericesc si oficierea serviciului divin in limba roman. Pe 19 aprilie se declanseaz lantul de discutii in legtur cu programul propus. Dezbaterile devin, deseori, contradictorii si la cele mai inalte tensiuni, datorit componentei diversificate a clerului, dup cum am mentionat mai sus. Afar de reprezentantii minorittilor, care s-au opus programului atat de indrznet si progresist, au fost si preoti moldoveni care se declar impotriv, fiind, desigur putin pregtiti pentru a face fat transformrilor necesare. Si la acest congres il reintalnim pe neobositul Onisifor Ghibu, ardeleanul care a propagat cu atata eficient spiritul national in Basarabia. Preotii atasati cauzei nationale ii propun lui Onisifor Ghibu o intalnire separat cu un grup de preoti care se declarau ‘adevrati moldoveni’ si respingeau ideea national romaneasc. n scrierile sale de mai tarziu, Onisifor Ghibu avea s consemneze aceast intalnire, care la inceput se anunta atat de dificil: ‘Le vorbesc cu cldur despre neam, despre trecut, despre suferinte, despre lupte, despre ndejdi, despre ideal. Le evoc figura Ardealului si a Romaniei, le spun c suntem cu totii acelasi neam si aceeasi limb si acelasi suflet. Le reamintesc suferintele de 100 de ani ale moldovenilor din Basarabia si le art ce situatie minunat isi pot crea acum, cand toate liberttile le sunt gata. Amintesc de Partidul National-Moldovenesc si ei imi cer s le citesc si s le explic programul. Le fac o dare de seam despre infiintarea partidului, despre Vasile Stroescu, despre program, apoi citesc programul si-l explic. Spun apoi: dumneavoastr aveti datoria s v alipiti la partid si s iscliti aici, pe loc, programul. Ei isclesc, indat, cu totii. Apoi, de aici inainte s fiti nu numai membri ai partidului, ci si apostoli propovduitori ai lui. Mergand la tar, spuneti acolo cuvantul partidului si tineti poporul strans legat de el. Tineti legtura cu partidul, abonati-v de indat la ‘Cuvant Moldovenesc’ si maine sau poimaine adunati-v cu toti preotii moldoveni, la o adunare mare in care toti s fac ce ati fcut dumneavoastr astzi.’ Congresul a insemnat un puternic moment de cotitur. Rusii mizaser pe conservatorismul bisericii, pe subordonarea ei de 106 ani ctre tarism, dar aceast adevrat ‘schimbare la fat’ a preotimii moldovenesti a insemnat o adevrat lovitur pentru ei. Si asta mai ales pentru c s-a votat o rezolutie a congresului care s-a pronuntat pentru cea mai larg autonomie politic a Basarabiei, in cadrul acesteia intrand si autonomia bisericii basarabene. Dar, pentru a pune in practic acest deziderat, urma s se realizeze infiintarea Mitropoliei basarabene, apoi alegerea mitropolitului si a episcopilor si din randul clerului moldovenesc, in paralel cu eliberarea de influenta si ingerinta statului rus si a clerului de aceeasi origine. S-au luat si hotrari in sensul unei colaborri mai stranse intre reprezentanti ai enoriasilor si reprezentanti ai clerului, deoarece la congres au luat parte si trimisi ai unor organizatii obstesti si militare, iar pentru administrarea bunurilor Bisericii din Basarabia a fost ales un comitet executiv alctuit si din clerici, si din mireni. De aici, o structur nou pentru viata bisericeasc din Basarabia. Dup analiza fcut, A. Moraru si Ion Negrei ajung la urmtoarea concluzii: asadar, preotimea moldoveneasc s-a incadrat plenar in miscarea national din Basarabia, devenind o parte component a acesteia. Clerul, prin reprezentantii si, a participat la mretele evenimente din anul 1917- constituirea Sfatului Trii, proclamarea Republicii Democratice Romanesti si actul de Unire (din 27 martie 1918) a Basarabiei cu Romania. ncheiem capitolul cu versuri ale lui Alexei Mateevici, poetul patriot, simbol al atasrii preotimii la idealurile nationale:
‘Eu cant pe-acei ce-n jug
si-n chin pe-a lor spinare tara tin,
Care-n robie si necaz,
Voinici, puternici au rmas.
Vanjosi, inalti, ca fierul tari,
Btuti de vant
Brzdeaz harnicii plugari
Ai trii lor mnos pmant.
Din plug pe toti ei ii hrnesc,
Vrsand paraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc.
Pe-acesti puternici muncitori,
Eu cu mandrie-i cant
Eu cant, cci vd c ele vin,
Acele zile de senin;
Eu cant, cci vd de-acum c piere
A trii vesnic durere
Eu cant, cci vd necazul frant
Si-aud plugari in zori cantand
Nu doine de amar, de dor,
nviorarea trii lor.
Si glasul vietii ascultand,
Venirea zorilor eu cant
Dan Ravaru










