SOVIETELE SI ANTIROMNISMUL
Elanul revolutionar al bolsevicilor avea, la inceputuri, un scop ‘mret’, care depsea cu mult posibilittile lor de realizare politic. Erau convinsi c ceea ce se preconiza drept un succes pentru ei in Rusia va putea fi valabil pentru intreaga omenire. Cuvantul ‘soviet’, care inseamn, de fapt, ‘sfat’, avea pentru ei o adevrat incrctur magic si, trecand de la teorie la practic, au incercat s il impun nu numai pe teritoriul fostului Imperiu Tarist, ci si in Europa si chiar mai departe. Autorul si promotorul acestui concept de ‘Revolutie Mondial’ a fost Lev Trotski (Leiba Bronstein) (foto stanga), considerat o vreme cel mai apropiat tovars de lupt al lui Lenin, apoi eliminat moral si fizic din miscarea revolutionar de ctre Stalin. Pentru scurt timp, aceast visat revolutie mondial a avut chiar firave realizri: Ungaria Sovietic, combtut de armata roman, si efemerele Slovacia Sovietic si Bavaria (Sudul Germaniei) Sovietic. Punct normal in Basarabia si Trasnistria, actiunea sovietelor a fost mult mai agresiv. Aici existau mai multe forte politice, similare celor din Rusia aflat intr-un proces acelerat de sovietizare. n primul rand, social-democratii, care se imprteau in mensevici, adic cei situati la centru si oarecum spre dreapta, si bolsevici, promotori ai stangii, apropriati de extremism. Urmau apoi bundistii, reprezentanti ai ‘Bundului’, respectiv Uniunea evreilor de pe intreg teritoriul fostului Imperiu. Mai fiintau in Basarabia si Social-Revolutionarii, numiti de obicei Eseri, urmasi ai organizatiilor narodnice care efectuaser acte de terorism in timpul tarismului, si asa numita fractur Trneasc sau Radical-Democratic. Cu exceptia celei din urm, organizatiile citate mai sus erau alctuite numai din strini din populatia halogen a Basarabiei. n frunte se situau bolsevicii, cluziti cu mult pricepere de Lenin. Acesta, dand dovad de cinism, ii considera pe ceilalti revolutionari drept tovarsi de drum care urmau s fie eliminati pe parcurs, dup principiul ‘F-te frate cu dracu pan treci puntea’. Lui Lenin i se datoreaz si expresia ‘idioti utili’, adic persoane care, din naivitate, cred in frumusetea aparent a unor idealuri revolutionare si le slujesc pan cand sunt eliminati ca inutili. n martie 1917, reprezentantii acestor partide au format soviete de deputati ai muncitorilor si soldatilor in intreprinderi si unitti militare, iar la 9 martie, in fruntea acestora a fost constituit un comitet sovietic si pentru Chisinu. Au urmat alte si alte soviete in mai multe localitti din Basarabia. Tendinta politic unanim a acestora era aproprierea de Rusia sovietic si includerea Basarabiei in aceast nou form statal. Majoritatea membrilor sovietelor erau strini, originari din Basarabia, sau veniti odat cu miscrile de trupe. i unea, ins, orientarea major proruseasc si, sub masca luptei pentru democratie, promovau constituirea noului Imperiu Sovietic, intre granitele fostului Imperiu Tarist. n privinta nationalittii locuitorilor Basarabiei, se cuvine s facem unele observatii. Majoritatea locuitorilor era romaneasc, ins actiunile de colonizare intreprinse de Imperiul Tarist Rus au dus la prezenta a numerosi rusi si ucraineni, la care sau adugat si alte minoritti. Mentalitatea noilor veniti presupunea, pe lang atasamentul fat de zonele de origine, si o atitudine de superioritate fat de moldoveni, fat de limba si cultura lor. Pan Halippa spunea, la un moment dat, despre cei care considera c s-au ‘ingrsat din seul rbdrii moldovenilor’: ‘Primii dusmani ai romanilor basarabeni si ai tendintei lor de a se organiza (si solidariza) erau mosierii venetici care veniser in Basarabia sraci, cu traistan bt, dar prin tot felul de combinatii, siretlicuri si sustinuti de administratia tarist, deveneau stpani pe pmantul nostru si exploatatorii nostri. Unii dintre acesti strini si mai ales grecii sau imbogtit si au devenit mari latifundiari, speculand mosiile druite mai inainte de boieri si rzesii romani mnstirilor din Grecia.’ Redm in continuare, pe larg, si alte consideratii ale lui Pan Halippa, citate dup Ion Stafi, in ‘Spovedaniile Basarabiei’: ‘Al doilea dusman al neamului nostru erau fostii conductori ai Basarabiei de pe timpul tarismului, zeci de mii de functionari, numiti de guvernele de la Petrograd care n-au fcut aproape nimic pentru guvernul romanesc din Basarabia, care aveau lefuri mari si triau bine, crora, dup o deprindere indelungat cu belsugul, le venea foarte greu s prseasc Basarabia sau s se acomodeze noilor conditii de munc si viat. Al treilea dusman erau tot felul de asa-zisi negustori, goniti din Polonia, Galitia si Rusia, care aveau dreptul s locuiasc numai in guberniile (provinciile) Poldonskaia, Herson si Basarabia, stiind limba rus si protejati de functionarii rusi. n decurs de maximum 10-15 ani, se imbogteau si deveneau milionari cu mori, fabrici de rachiu, cu palate si bnci proprii, sau se fceau mici comercianti care se rspandeau pe tot cuprinsul Basarabiei si cumprau la pretul de nimic toate produsele poporului, pe care le revindeau cu preturi intreite si inzecite. Minoritarii alogeni din tinut (rusi, ucrainieni, gguzi, bulgari, dar mai ales evrei) si organizatiile politice, culturale, sindicale, profesionale se opuneau mereu, pe ascuns si pe fat, vointei si tendintei romanilor basarabeni de a se elibera de sub jugul colonial rusesc prin desprinderea Basarabiei de Rusia si unirea ei cu Romania. Aceste grupuri dusmnoase de venetici, alt dat rzlete intre ele, prin diferentierea de clas si prin rangul lor social, de data aceasta s-au asociat si, in mod diabolic, au speculat situatia in care se afla Romania, prsit in plin rzboi de aliatii si rusi. Cu concursul ziarelor din Basarabia, care apreau in limba rus, acesti minoritari lansau contra poporului roman o campanie de ponegriri si minciuni, improscau cu venin Sfatul Trii si Consiliul de Ministrii al R.D.V care, in mod pasnic si constiincios, traducea in viat doleantele poporului romanesc din Basarabia’, afirm acelasi Pan Halippa. O exceptie onorabil au fcut-o polonezii, care s-au raliat in mod sincer si fr nici un fel de rezerve luptei romanilor basarabeni pentru drepturi si recunoastere national. Pe tot parcursul evenimentelor, organizatiile citate mai sus au mintit c lupt pentru democratie, scopurile lor fiind altele. Uneori acestea erau, ins, evidente. Ca de exemplu, in unele brosuri editate in limba roman, dar cu cel mai evident continut antiroma nesc (Cderea domniei romanesti, Despre slobozenii, Tranii si pmantul etc.). Astfel, romanii erau indemnati s sustin Rusia si ‘republica democratic federativ’ care va fi in stare s conduc neamul nostru la o viat nou. Acest gen de propagand se realiza si prin publicatiile care apreau in limba rus, prin care era lansat indemnul direct pentru ideea mentinerii Imperiului Rus sub aparenta luptei revolutionare Pentru a castiga in popularitate, sovietele lansau lozinci care intotdeauna au fost in asentimentul maselor populare si aveau in vedere satisfacerea necesittilor vitale ale oamenilor muncii. Era voba de solidaritatea social si politic a muncitorilor, ziua de munc de 8 ore, crearea sindicatelor muncitoresti, anularea amenzilor din intreprindere, majorarea salariilor, imbunttirea conditiilor de munc si de trai. Sigur, lozincile erau frumoase, dar in practic erau combtute tendintele romanesti spre independent si unire. Ideile din ziare isi aveau o corespondent perfect in actiunile soldatilor din soviete. S adugm si faptul c sovietele din Basarabia erau strans legate cu cele din Rusia. Pentru a-si intri aparatul de propagand, minoritarii au chemat in sprijin conductori politici din Rusia, cu experient in acest domeniu. Muncitorimea halogen si rusofil se opunea mereu oricrei initiative romanesti, sindicatele avand aceast orientare, sustinand in permanent vechile lozinci muncitoresti la care adugau, ins, revendicri noi. Influenta sovietelor a fost limitat de mai multi factori, in primul rand adevratele lor scopuri transpreau in final, cu toate grijile ideale de a le ascunde. Apoi, lipsea o baz de masa, deoarece lipseau, in primul rand, muncitorii: ‘ns atunci, in 1917, numrul muncitorilor din Basarabia era comparabil cu cel din alte tri, neinsemnat. Din cei circa 100.000 de muncitori, numai 6.000 lucrau in intreprinderi industriale, 55.000-65.000 in constructii, 25.000 la cile ferate si 6.000 in transportul fluvial. Cei mai multi dintre ei erau de etnie rus, ucrainean, evreiasc, strin in esent intereselor nationale ale romanilor basarabeni. Majoritatea covarsitoare a muncitorilor si functionarilor luptau contra ideii nationale unioniste, fiindu-le strine cerintele de auto-determinare ale moldovenilor, de obtinere a dreptului de instruire in limba matern. Clasa muncitoare era folosit, apoi, de guvernul provizoriu si de partidele politice ale cadetilor (constitutionaldemocrat i), esenilor (socialisti revolutionari), bundistilor si socialdemocrat ilor, in special de bolsevici, in scopul unirii benevole intr-un stat unic a tuturor popoarelor din Imperiul Rus.’ (Moraru si Negrei, op. cit., p. 46) Aceste stri de spirit, intrite de amestecul direct sau indirect al rusilor sau mentinut pan in zilele noastre, isi au roadele lor otrvite.
* Dan Ravaru
