Ou�le �ncondeiate de la C�m�rzana (II)

– continuare din num�rul trecut –

Mihaela Grigorean, ca om de cultur� si ca un destoinic etnolog, a participat cu deosebit� dragoste al�turi de s�tenii din C�marzana la diferite munci ale campului de peste an, la diferite obiceiuri si ritualuri legate de anotimpurile anului, de s�rb�torile Sfintelor Pasti, de Cr�ciun, Anul Nou si Boboteaz�. Mihaela Grigorean, ca fiic� a Oasului, a r�spuns prezent si la invitatia de a modela acelasi material din care a fost f�cut Adam, la roata olarului inv�tand de la mesterii autentici din Vama din secrete, ca apoi, ca un bun dasc�l, s� invete copiii dornici de mestesugurile str�mosesti din Tara Oasului, unde Mihaela Grigorean unde isi mai alin� dragul de simplitate si creatie artistic�, deruland activit�ti de modelaj pe roat� si participand la expozitii, cu obiecte realizate de tinerii ucenici. Particip� impreun� cu s�tenii la diferite momente dintre cele mai importante din viata oamenilor, la diferite activit�ti culturale: dantul la ciuperc�, sambra oilor, praznicul, Luminatiile, si astfel a avut posibilitatea s� discute si s� cunoasc� in profunzime tr�irile si simt�mintele acestor oameni de la tar�, care isi au viata lor interioar� specific� si care au o anume poezie a lor, scris� in stihuri numai de ei stiute, dar care doresc s� le fac� cunoscute doar celor ce-si doresc cu ardoare acest lucru. Tocmai pentru implicarea de a aduce la lumin� traditiile T�rii Oasului, primeste din partea Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare titlul de sLUMIN�TOR AL SATELORo. Precum vechii daci, care se intorceau acas� la vatra str�moseasc�, osanul se intoarce la pragul casei, prag ce face separare intre spatiul extern si cel intern de unde isi trage seva atat de vital� pentru el, dar si pentru a duce mai departe, protejate cu mare grij�, in desaga sufletului traditiile seculare ale mosilor si str�mosilor. Din acel prag, osanul neaos deschide usa casei de pe dinl�untru pentru a se invita pe sine in interiorul casei de cateva ori pe an: la colindat, la hram, la cinstitul miresei. Osanul de ast�zi, mestesugar sau t�ran, fie c� este in satul lui sau autoexilat la mii de kilometri distant� de glia p�rinteasc�, precum filozoful Ren? Descartes, merge pe ideea: sTapuresc, deci exist, Tropotesc, deci exist, Tmpchistresc ou� de Pasti, deci exist!o Mesterii populari din Tara Dorului, lucr�tori harnici, pasionati si entuziasti, cu mult bun simt lucreaz� un clop, o cioplitur�, o curel�rie, un ou impchistrit sau dreg acareturile din b�t�tur� intr-o d�ruire deplin� si neconditionat�. Poti s� ii vezi doar dac� ai spirit de aventur�, p�sind printre dealuri si v�i pan� in b�t�tura lui. Te invit� cu drag in inc�perea in care lucreaz� si pe care, in bunul lui simt, nu indr�zneste s� o numeasc� atelier. Uneltele rudimentare, empirice, aflate in acea camer� de generatii, ascunse privirilor dar care au dat nastere unor minun�tii ce fac un itinerant curs al memoriei inimii, ce face inconjurul lumii, iar mai apoi aceste minun�tii, de aceast� dat� finite, se ascund, rusinate parc�, in c�m�ruta ascuns� a inimilor noastre. Cine poate spune de cand sau cand a luat fiint� mestesugul incondeierii ou�lor? Sau care a fost primul ou impchistrit? Sau dac� se stia de felesteul, felestic, chisita sau casc�, sau dac� doar se dorea s� fac� perfectiunea intruchipat� intr-un ou mai frumos, o oper� de art� f�urit� lang� vatra focului de t�r�nci ostenite de munca ogorului sub arsita nemiloas� a soarelui si care isi mai odihneau picioarele trudite intre plita in care se preg�tea fiertura pentru cin� si copilul leg�nat in albie? Tocmai pe coaja alb� si gingas�, gospodinele spun o poveste, poveste ascuns� sub un cifru tainic ce poate fi deslusit doar de cel ce detine cheia. Cheie de altfel ce poate fi descoperit� doar de c�tre iubitorii de frumos arhaic, rural si cu viziuni ancestrale despre lume. De cate ori noi, cei de la oras, nu am trecut pe lang� standuri de mesteri populari unde erau expuse spre incantarea ochiului ou� incondeiate, icoane ce ne zambesc stingher de sub sticl� sau ciopliturile t�r�nesti pe lang� alte produse ce se pot realiza doar in arealul unei case din mediul rural?! Dar, cum se intampl� de cele mai multe ori, trecem cu nep�sare pe lang� aceste miracole, poate chiar usor dezgustati, intoarcem capul in alt� parte; sau, cei mai cu un pic de bun simt, las� capul in p�mant, parc� fiindu-le rusine cu obarsia din care fac si ei parte. Dar mestesugurile populare, asa cum le st� lor bine, cu mult bun simt, d�inuie si vor d�inui zeci, sute sau, imi place s� cred, mii de ani, gratie oamenilor de cultur� care au stiut cum s� fac� publice pe tot intinsul lumii aceste bogatii ale neamului nostru.

– continuare in num�rul viitor –

Dan Horgan