TRADITII SI OBICEIURI DE NASTEREA MAICII DOMNULUI

Nasterea Maicii Domnului este prima sãrbãtoare importantã din cursul Noului An Bisericesc, început la data de 1 septembrie. Sãrbãtoarea din 8 septembrie, numitã în popor Sfânta Mãrie Micã, aminteste de evenimentul religios al nasterii Nãscãtoarei de Dumnezeu, care s-a petrecut în mod miraculos.

Pãrintii Maicii Domnului, Ioachim, descendent al unui neam impãrãtesc, si Ana, descendentã din neamul lui David, oameni cu credintã in Dumnezeu, trecuti de prima tinerete, trãiau cu speranta cã Dumnezeu le va binecuvanta casa cu un prunc. Pentru cã nu aveau copii, pãrintii ei erau defãimati, huliti si ironizati de oamenii din comunitatea in care trãiau, lipsa urmasilor fiind consideratã un blestem din partea lui Dumnezeu. Mai mult, traditia spune cã Marele Preot de la Templu a refuzat public jertfa lor, numindu-i blestemati cã nu aveau copii. Ioachim se roagã lui Dumnezeu in munti, timp de 40 de zile, iar femeia lui, stearpã si neroditoare, in grãdinã, sã le dea rod sfant pantecelui. Ana i-a promis lui Dumnezeu cã, dacã acesta le dãruieste copilul mult asteptat, pruncul va fi inchinat Tatãlui ceresc, sã slujeascã in bisericã. Arhanghelul Gavriil s-a arãtat pe rand celor doi soti, spunandu-le cã rugãciunea lor a fost ascultatã. Ioachim a aflat primul despre binecuvantarea dãruitã lor de Dumnezeu, dupã care a fost vestitã Ana: „Cãci iatã vei zãmisli si vei naste pe fiica cea binecuvantatã ceea ce a fost mai inainte de nastere fecioarã, intru nastere fecioarã si dupã nastere fecioarã, si totdeauna fecioarã, cu mintea, cu sufletul si cu trupul dea pururea feciorelnic, prin care se va da mantuire lumii. Si se va numi Maria”. Dupã unele traditii populare, Ana ar fi rãmas insãrcinatã mirosind sau sãrutand o frunzã de pãr sau o floare, credintã care avea sã genereze si sintagma copil din flori pentru nasterea nelegitimã. Pentru a-i multumi lui Dumnezeu pentru milostenia pe care le-a arãtat-o, de la varsta de trei ani si panã cand a implinit nouã ani, Maria lor a fost dusã la Templu. În traditia popularã intervalul 7- 9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau cercurile Sfintei Mãrii si care reprezintã hotarul astronomic dintre varã si toamnã. Este ziua in care unele pãsãri precum randu – nelele isi pregãtesc cãlãtoria spre tãrile calde, iar gazele si reptilele se retrag in pãmant, inspãi – mantate de vremea tot mai rece. Acesta este semnalul pentru sãteni sã inceapã semãnatul graului, secarei si orzului, culesul viilor si a altor activitãti agricole legate de sporul comunitãtii unde se impli – neste aceastã datinã. Se practicã si „bãtutul” nucilor, pentru ca recolta lor sã fie bogatã si in anul viitor. Se jupoaie coajã de pe trunchiul ulmilor, urmand ca fibrele copacului sã fie pãstrate pentru legarea vitei de vie, in primãvarã. Se culeg si ultimele plante si fructe de leac, ce vor fi pãstrate in farmacia casei pentru sãnãtate. Dupã aceastã zi plantele nu mai sunt bune de leac si isi pierd puterile tãmãduitoare. Totodatã vremea incepe sã se strice, devenind capricioasã si mai rãcoroasã, cum se intamplã in fiecare toamnã lãsatã de la Dumnezeu. Pe 8 septembrie se evita cusutul, mersul cu spatele, tunsul pãrului, aprinsul focul in vatrã si nici sã se mãnance ceva gãtit la foc, cã nu care cumva oamenii sã atragã asupra lor ghinionul si boli ce poceste fata. Din ajunul sãrbãtorii, fata nemãritatã poartã in timpul acestei sãrbãtori frunze de nãvalnic in san pentru a se mãrita mai repede. În traditiile populare romanesti, din ziua Nasterii Maicii Domnului nu se mai poartã pãlãrie. De unde si zicala „A trecut Sunta Marie/De-acum se spurcã cainii-n pãlãrie”. Vor fi puse la pãstrare panã la Sfantul Gheorghe si in locul lor vor purta cãciuli. Totodatã, femeile care vor sã nascã usor este bine sã se roage Fecioarei Maria si Sfintilor Ioachim si Ana, prãznuiti in ziua de 9 septembrie, pentru ßdezlegare usoarã a pantecului”. Traditia popularã spune cã si aceste zile sacre trebuie cinstite prin rugãciune, prin fapte bune si prin impãrtirea de ofrande sãracilor, pentru ca in familia respectivã sã se adune sporul si membrii familiei sã fie sãnãtosi panã la viitoarea recoltã. Existã obiceiul de a se aprinde candela la icoana Maicii Domnului, lãsand-o sã ardã acolo pe durata intregii sãrbãtori. Peste 2,2 milioane de romani isi serbeazã onomastica duminicã, de sãrbãtoarea Sfintei Mãrii. Dintre femeile care isi serbeazã onomastica, 1.398.464 se numesc Maria, 273.454 Mariana, 51.620 poarta numele Marinela si alte 31.149 Mioara, 25.947 de femei au numele Marina, 25.447 se numesc Marilena, 10.834 Marioara, 1.685 Mãriuca. Totodatã isi serbeazã ziua si 310.751 de bãrbati care poartã numele Marian, 102.620 care se numesc Marin si 3.332 care au fost botezati Marinicã. Acum este prilej de bucurie si se pot face urãri de bine si sãnãtate nicidecum pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului. La multi ani tuturor ce poartã numele Maria si derivatele sale!

Dan Horgan

Bibliografie:

– Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976;
– Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman”, Editura Paideia, 2001;
– Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului roman”, Editura „Grai si Suflet – Cultura Nationalã”, Bucuresti, 1995;
– Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom, Iasi, 1998;
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman”, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005;
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997;
– Ion Ghinoiu, „Panteonul romanesc” Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001;
– Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002;
– Ion Talos – „Gandirea magico-religioasã la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001;
– Irina Nicolau – „Ghidul Sãrbãtorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998;
– Narcisa Stiucã – „Sãrbãtoarea noastrã cea de toate zilele”, Editura Cartea de Buzunar, 2006;
– Marcel Laptes – „Timpul si sãrbãtorile tãranului roman”, Editura Corvin, 2009;
– Romulus Vulcãnescu – „Mitologie Romanã”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985;
– Simion FIorea Marian – „Sãrbãtorile la romani”, Editura „Grai si Suflet – Culturã Nationalã”, 2001;
– Tony Brill – „Legendele romanilor, Editura „Grai si suflet – Cultura Nationalã”, Bucuresti, 1994;
– Tudor Pamfile – „Mitologia romanã”, Editura ALL, Bucuresti, 1997;
– Tudor Pamfile – „Sãrbãtorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997;
– „Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.