Pantelimon, numit uneori si Sf. Ilie cel Schiop, Pintelei- Cãlãtorul, fratele mai mic al Sf. Ilie, rãspunzãtor, si el, împreunã cu ceilalti sfinti din luna iulie, de provocarea incendiilor, închide lunga perioadã de interdictii având ca principal scop ferirea recoltei de foc si grindinã. În amintirea lui, ortodocsii, greco-catolici si romano-catolici îl prãznuiesc în fiecare an, pe Sf. Pantelimon în ziua de 27 iulie asemeni altor divinitãti ce încheie câte un ciclu de sapte zile (Filipul cel Schiop, Sân-Nicoarã).
Sf. Mare Mucenic Pantelimon s-a nãscut in anul 284 d. Hr., in timpul impãratului Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (286-305), dintr-o familie bogatã a Imperiului Roman, in localitatea Nicomedia, din Turcia anticã, Ismit de azi, pe vremea impãratului pãgan Maximian, cumplitul persecutor al crestinilor. Învãtãtura crestinã a primit-o de la mama sa, Evula, iar renumitul preot Ermolae l-a initiat in tainele credintei. În tot acest timp, tatãl sãu, senatorul pãgan Eustorgios, se inchina la idoli. Pentru desãvarsirea educatiei, Pantelimon, care se traduce intru totul milostiv, a fost incredintat de familie unui medic de renume din acea vreme, Eufrosin. Tot pãrintele Ermolae l-a botezat cu numele de Pantoleon, care se talcuieste cu totul leu, ca cel ce era sã fie un bãrbat asemenea cu un leu. În scurt timp, vestea minunilor sãvarsite de tanãrul medic Pantelimon, care practica medicina fãrã sã cearã bani bolnavilor pe care-i vindeca, miluind pe cei sãraci, s-a rãspandit in tot imperiul. În scurt timp, cunostintele sale medicale lau impresionat pe impãratul Maximilian, incat acesta a vrut sã- l aducã la palat, ca medic personal, cerandu-i mai intai sã renunte la crestinism. La refuzul sãu de a se inchina la idoli, asa cum i-a cerut impãratul, Pantelimon a fost torturat, apoi ucis prin decapitare. Sfantul Mare Mucenic si Tãmãduitor, doctor fãrã de arginti Pantelimon, frate spiritual cu Sf. Ilie, este mijlocitor pe langã acesta pentru a fi mai indurãtor cu acei credinciosii care mai cad in pãcatele lumesti. Cea mai frecventã credintã in aceastã zi este marcajul hotarului verii. Din acest moment, se declanseazã o serie de sãrbãtori ce au ca scop pregãtirea pentru toamna ce se apropie, dand de veste cocorilor sã plece, cerbului sã iasã din apa care se rãceste vestind apropierea toamnei. Se spune, in traditia popularã, cã se desparte vara de toamnã, soarele merge deandã ratelea, schimband crangurile, cele de varã cu cele de iarnã, intorcand frunzele teiului pe dos si dezgolind de frunze copacii ce plang plecarea verii si apropierea iernii. De aici si expresia: „De-amu te duci tu varã, vin eu iarnã!”. „Se duce vara ca o paine, vine iarna ca un caine”. Pintilie Cãlãtorul, ca martor al cãlãtoriei verii, o roagã sã revinã si la anul tot asa mãnoasã ca si in anul pe care tocmai il pãrãseste. În credinta popularã se vehiculeazã cã in dimineata acestei zile mãrul de aur din Rai se scuturã iar copiii ai cãror pãrinti au mancat mere panã la Sf. Ilie nu sunt lãsati sã culeagã si ei. De Sf. Pantelimon se dau de pomanã preparate din porumb si dovlecei, multe fructe, colaci si lumanãri pentru sufletele celor decedati. Îl prãznuiesc cei din mediul rural cã este pericol de trãsnet, de grindinã, de paralizie, de boli la oameni si animale, de friguri, de ciumã, arsuri, de lovituri, sã nu aibã parte de ceasuri negre si pagube in viata de familie si pentru a cãlãtori cu bine si cu succes. Panã in aceastã zi recoltele ar trebui sã fie isprãvite de secerat. Este bine sã se prãznuiascã acest sfant, cãci a fost doctor si este de ajutor pentru cei cu boli grele, orbilor si schiopilor pentru a le usura suferinta. La multi ani tuturor cititorilor ce poartã numele Sf. Pantelimon!
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; – Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului roman”, Editura Paideia, 2001; – Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom, Iasi, 1998; – Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997; – Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002; – Ion Talos – „Gandirea magico-religioasã la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001; – Irina Nicolau – „Ghidul Sãrbãtorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998; – Narcisa Stiucã – „Sãrbãtoarea noastrã cea de toate zilele”, vol. II, Editura Cartea de Buzunar, 2006; – Romulus Vulcãnescu – „Mitologie Romanã”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985; – Simion FIorea Marian – „Sãrbãtorile la romani”, Editura „Grai si Suflet – Culturã Nationalã”, 2001; – Tony Brill – „Legendele romanilor”, vol. I, „Legendele cosmosului”, Editura „Grai si suflet – Cultura nationalã”, Bucuresti, 1994; – Tudor Pamfile – „Mitologia romanã”, Editura ALL, Bucuresti, 1997; – „Vietile Sfintilor”, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
