– continuare din numãrul trecut –
Reminiscente din traditia popularã spune cã moartea lui Sunt-Ilie va aduce pe pãmant urgia apocalipsului: dracul va reusi, in final, sã-i taie capul, iar din sangele scurs s-ar aprinde pãmantul, care va arde nouã stanjeni in adancime. Dupã purificarea prin foc a pãmantului, va apãrea o generatie de oameni, mai mici decat cei de astãzi, asemãnãtori cu blajinii, care ar fi trãit inaintea uriasilor. Aurul este ochiul dracului, pe care i l-a scos Sf. Ilie din pãmant trãsnind dupã draci si de atunci a rãmas pe pãmant. Strigoaicele de multe ori incearcã sã opreascã ploaia, spre a face rãu oamenilor, dar Dumnezeu si cu Sf. Ilie dau atunci grindina, pe care strigoaicele n-o pot opri. În schimb dupã grindinã, vine apoi ploaia curatã. Pe cer sunt nori de ploaie curatã si de grindinã; norii de ploaie curatã se spune cã ar fi trasi de Sf. Ilie cu doi boi, ca sã dea apã printre piatrã. Cateodatã acesti boi trag atat de greu, incat se aude icnetul si opintelile lor panã la noi pe pãmant. Norii de grindinã se spune cã s-ar opinti dracii la el. Tot poporul roman a creat ideea cã Sfantul Ilie este foarte bãtran si, ca orice bãtran, motãie mai mereu. Stiind cã se apropie ziua lui si cã trebuie sã le aminteascã oamenilor de tunetul sãu infricosãtor, cand se trezeste il intreabã pe Dumnezeu cat mai este. Dumnezeu, cunoscandu-i planurile si dorinta de a-i pedepsi aspru pe oameni pentru nelegiuirile lor, il sfãtuieste sã doarmã fãrã grijã cã mai este timp mult panã la ziua lui. Sfantul trimite spre pãmant ceva ploi cu tunete, fulgere si trãsnete ca pe un semnal a ceea ce urmeazã sã se intample de ziua lui, si adoarme iar. Cand se trezeste, din nou il intreabã pe Dumnezeu cat mai este panã la ziua lui si aflã surprins si cu mare supãrare cã… a fost. Furios cã i-a trecut ziua si diavolii si oamenii rãi au scãpat din nou nepedepsiti de biciul lui de foc, Ilie se infurie si trimite spre pãmant fulgere, trãsnete si ploi care bagã frica in tot ce suflã. Atunci incep vestitele ploi de dupã Sf. Ilie. Înaintea acestei sãrbãtori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor. În aceasta zi femeile duc mai intai mere si colivã din grau nou la bisericã, fructe unse cu miere, porumb fiert sau copt si dovleci din recolta nouã, faguri cu miere, farfurii cu mancare si cãni cu apã impodobite cu flori de varã legate cu atã rosie spre a fi sfintite si apoi date de pomanã pentru sufletul rãposatilor care acum trec pe la casele lor. Femeile cheamã copii strãini de prin sat si adunandu-i sub un mãr nescuturat, il scuturã pentru intaia datã, ca sã mãnance copiii mere, iar mortii sã se veseleascã. Se spune ca dacã nu se duc poame la bisericã pentru a fi sfintite in ziua de Sf. Ilie, copacii nu vor mai rodi anul viitor. Panã in aceastã zi nu se taie merele cu cutitul si nu se aruncã in sus, pentru cã e pericol de ploaie cu piatrã dar numai panã la Sf. Ilie. În medicina popularã de Sunt-Ilie, in revãrsatul zorilor se culege busuioc dar si tot felul de plante de camp bune de leac. Aceste plante se duc la bisericã spre a fi sfintite fiind mai apoi utilizate in scalda celor betegi si care nu mai au alt leac spre a fi vindecati. Busuiocul adunat cu acest prilej este pus la uscat sub stresini, in cãmãri sau poduri, pus printre haine si-n zestre, ca sã le fereascã de molii ori este adus la bisericã pentru a fi binecuvantat si asezat la icoane, dupã care este ars. Cenusa busuiocului este pãstratã in casã, pentru a lecui copiii de bubele rele apãrute in gurã. În aceastã zi se incepe retezatul stupilor sau recoltarea mierii de albine. Cei ce au stupi cheamã vecinii si neamurile la ei si le cinstesc cu rachiu si miere. Bãrbatul, care trebuie sã se pãstreze curat, se scoalã cat se poate mai de dimineatã, se primeneste si, luandu-si uneltele necesare pentru retezat si vasele pentru pus faguri, merge in grãdinã la stupinã si incepe retezatul stupilor sau recoltarea mierii. Fagurii cei mai frumosi si mai plini cu miere sunt alesi si pusi pe talere curate si se dau celor chemati, ca sã mãnance. De nu se vor recolta fagurii de miere in ziua de Sf. Ilie, se spune cã ploile ce vor urma vor distruge stupii sau vor ineca albinele. În aceastã zi nu este bine insã a chema pe cei ce stiu a face vrãji si farmece, cãci acestia vor cãuta sã fure mãcar un pic de miere, cu care mai tarziu vor vrãji sau fermeca, si atunci stupii se vor prãpãdi toti, cãci Dumnezeu nu va rãbda sã se intrebuinteze miere la astfel de blestemãtii. Si vrãjitorii stiu cã tocmai mierea furatã la aceste zile mari e mai cu putere la vrãjile si farmecele lor. Stuparii ce nu respectã sãrbãtoare Sf. Ilie nu vor mai avea spor la albine, matca nouã dimpreunã cu albinele, roind, zboarã in pãdure sau se rãtãcesc. Pe Sunt-Ilie il cinstesc in mod deosebit si cojocarii, pentru a le merge bine in meserie. În ziua de Sf. Ilie nimãnui nu-i ingãduit sã lucreze, cãci e ca in ziua de Pasti, din pricina pietrei si a focului iscat de trãsnet, de secetã, de nebunie si de boli arzãtoare. Se spune cã cei ce nu tin sãrbãtoarea sfantul ii schilodeste ca pe el de manã, ochi sau picior iar cine se imbolnãveste nu mai are leac. De Sf. Ilie, dacã e timp frumos, va fi frumos pentru restul verii iar dacã tunã in ziua de Sf. Ilie, alunele si nucile vor fi seci sau viermãnoase iar vara ploioasã iar viermii for strica pomii fructiferi. Peste 110.000 de romani isi sãrbãtoresc in fiecare an onomastica, cu ocazia sãrbãtorii Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Un sincer LA MULTI ANI, tuturor celor care poartã numele sfantului.
Dan Horgan
