n smbta dinaintea Rusaliilor, dup o lung suferint, s-a stins Leonard Negruti, unul dintre personajele pitoresti ale Vasluiului. Radical n multe privinte, un boem prin excelent, cunoscutul arhitect a plecat s fac disident n alt lume. Dumnezeu s-l ierte si s-l odihneasc! Vrem s ni-l amintim cum a fost – un om al convingerilor puternice, un intransigent si un htru, pentru c cele dou nu se exclud – si publicm din nou „Prezentul disidentei”, un articol scris n 2010, n care este rememorat disidenta lui Leonard Negruti – singurul vasluian care, ntr-un regim al tcerii si fricii, a avut curajul s cear cderea Ceausestilor.
Prezentul disidentei
n 1988, arhitectul Leonard Negruti – Leutu sau „primarul”, cum ii spun prietenii – a fcut un gest de neimaginat pentru Vasluiul „Epocii de Aur”. Cu o pensul incropit dintr-un pmtuf de brbierit si cu o vopsea improvizat (tempera, aracet si ap), a scris cu litere mari, de culoare galben, JOS CEAUSU. Atat, pentru c i s-a terminat vopseaua. Prea putin din numele sefului de atunci al statului, dar foarte mult pentru un Vaslui speriat, care credea c „niste italieni” au venit in oras, special pentru a provoca agitatie. Leutu a fost descoperit, anchetat de Securitate, hrtuit luni intregi si, intr-un final, iertat. A venit si a trecut o Revolutie de atunci, au trecut si niste ani si, cum-necum, totul pare c s-a sters: si amintirea acestui eveniment, unic in istoria Vasluiului, si literele de 70 de centimetri, ingropate sub un strat de ciment… Leutu merit, vorba bunului su prieten Fernando, mcar o plcut. Pan o va avea, iat povestea dizidentei lui. Era 22 iunie 1988. Leutu venise de la munc si, ca tot vasluianul, iesise la o bere cu prietenii, la celebrul „Select”. Acolo, afl detaliile unui incident care il revolt. „Mi se povesteste c, dimineat, la o alimentar din oras, lumea s-a btut de la paine. O vanztoare ascunsese dou navete, oamenii au vzut, au srit tejgheaua si au inceput s fure painea. Mi-am zis c e grav dac am ajuns s furm paine ca s mancm”, isi aminteste Leonard Negruti. „Cineva trebuie s fac ceva”, si-a spus el…
Fapta si dra galbena
„M-am dus acas. Pe la ora 11.30-12.00 seara, am luat un pmtuf de brbierit, un kilo – gram de tempera, am amestecato cu aracet si ap si…” Leutu si-a petrecut miezul noptii fcand drumuri intre apartament (in blocul din spatele Casei de Cultur) si trotuarul din fata bustului lui Constantin Tnase (vechiul amplasament, in laterala Casei de Cultur, cu vedere la strada Stefan cel Mare, n.r.), locul in care a decis s scrie mesajul su de protest: JOS CEAUSESCU. De ce cu vopsea galben? „Aveam trei culori acas, verde, rosu si galben. Nu am ales verdele – era atunci o problem cu iredentismul -, rosu era culoarea partidului, asa c a rmas galbenul”, explic Leutu. Cu litere foarte mari, de 70 de centimetri, a scris (cu intreruperi pentru alimentarea cu vopsea) doar JOS CEAUSU. „Atat, pentru c s-a terminat si vopseaua, si trotuarul”. n ciuda precautiilor pe care si le-a luat, a fost prins. si stersese cat putuse urmele, dar dara lsat de picturi l-a dat de gol. A doua zi, dis-de-dimineat, doi securisti mergeau pe dar si ddeau rotocoale mari in jurul blocului. Pe trotuarul inglbenit deja nu se mai circula. Cateva cadre ale Militiei se chinuiau de zor, cu perii si ap, s spele textul. Nu se lua (compozitie bun, pentru care Leutu a castigat o sticl de sampanie). n final, peste JOS CEAUSU s-a turnat beton. Ironic, dar tocmai „ingroparea” sub un strat de beton a acestui strigt de revolt ii asigur meritata portie de eternitate… n ianuarie ’89, arhitectul este chemat pentru prima dat la Securitate. A fost intrebat dac stie ceva despre un mesaj scris in Vaslui. „Stiti cine a scris? – m-au intrebat. Stiu. Eu. Au rmas lemn”. De fiecare dat cand era chemat, era pus s dea declaratii scrise. Invariabil, declaratiile arhitectului aveau sapte pagini si jumtate. Securistii care l-au anchetat nu l-au btut, dar i-au vorbit foarte urat si l-au amenintat. Pentru c nu scoteau nimic in plus de la el, au sfarsit prin a-i umple apartamentul cu microfoane. Leutu le-a descoperit si le-a dezactivat. A fost chemat din nou…
Reconstituirea: n loc de JOS, JOI!
„La ultima intrevedere cu cei de la Securitate, trebuia s aib loc reconstituirea. Pe aceeasi bucat de trotuar, m-au pus s reproduc mesajul pe care l-am scris pe 22 iunie. Securistii nu aveau nici mcar curajul s spun JOS… Am scris J, apoi O, iar cand am ajuns la S, au tipat la mine: acum scrie-l pe I!”, rememoreaz Leonard Negruti. Oricat de amuzant pare acum aceast poveste, cand intre aparatul represiv de atunci si prezent s-au pus atatia ani, pentru Leutu cel din ’89, situatia era cat se poate de grav. Venise vremea s-si afle…
…sentinta
Fr proces, fr o acuzatie clar formulat, urma s primeasc o pedeaps: „Securistul care m-a anchetat mi-a spus c am trei variante. Varianta A: s te condamnm la 10 de ani de inchisoare; varianta A: s te discutm in Adunarea General si te iertm; si Varianta A: s te discutm in cadru mai restrans si s te iertm. Ce alegi? Am rspuns repede: varianta A”. Si varianta A a fost: Leutu a fost discutat in cadru restrans, certat si iertat, dar pus s promit c va vota cu Partidul Comunist Roman. Cateva luni mai tarziu, a venit Decembrie ’89. Leutu a putut vota cu altii. Sau… poate stiti, poate nu stiti, chiar cu el. Dar asta-i deja alt poveste.
Sa se faca lumina!
V mai amintiti clipele de intuneric, la propriu si la figurat, ale perioadei ceausiste, clipe in care gandeam impreun si visam tot impreun: Lumin!? Clipele acelea nu vor fi sterse din memorie, oricat ar incerca timpul si oamenii locului s le stearg. Timpul si oamenii orasului tu ar trebui s lumineze, s rememoreze, dac nu s venereze unii oameni ai locului care au cerut mai inainte decat noi toti Lumin! Chipul sihastic, straniu, sofoclian (cu plete lungi si albe) al arhitectului Leonard Negruti a „cersit” mai inainte decat noi toti Lumin, avand curajul devil (de la drac sau Dzeu), in vara anului 1988, s scrie pe trotuarul din fata Casei de Cultur a orasului nostru: Jos Ceausescu! Drept urmare a gestului su „satanic”, lumina (la propriu) nu s-a mai stins in acea sear si, spre bucuria unora, a inviat (la figurat) pentru totdeauna, in decembrie ’89. Astzi ridiculizat, zis „Leutu” sau „primarul”, arhitectul Negruti nu cere nimic, nici mcar lumina unei plcute comemorative care s-i aminteasc gestul, asa cum a fcut Brasovul cu eroul Babes din „focul” gestului su anticomunist. Voi, autoritti vasluiene, voi, care sunteti mai intelepti, mai luminati decat Sofocle al nostru, voi, care sunteti mai luminati decat anonimii orasului nostru, voi, care luminati chipurile insignifiante ale unor oameni comuni, transfromandu-i in portrete, asezandu-i in rama orasului nostru, voi nu vreti s crucificati astzi, si nu maine, Lumina, s strigati eroului nostru astzi in viat, si nu maine in moarte: nu vreau s m numiti Satana! S se fac Lumin! (Fernando Pester) P.S.: S se fac lumin eroului nostru. Printre atatea plcute, statui si portrete de mucava, ar trebui s existe la locul faptei o plcut real „in memoriam”, ca si gestul real si luminos al eroului nostru!
Romeo Cretu – 3 martie 2010











El pleaca cu trenul la Constaanta, daar si cu microfoanele ce le-a gasit in casa. Ordinul de la Iulian Vlad a fost categoric. Microfoanele trebuie recuperate prin orice mijloace. Aici a fost compromisul.
Comentariile sunt închise.