Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 sau „Unirea Mic” este considerat a fi primul pas important pe calea infptuirii statului national unitar roman. Dup ce, la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales in unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales si domn al Munteniei. Telul comun a fost atins la 1 decembrie 1918, cand a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania. La Brasov, la 12/24 mai 1848 se elabora programul-legmant: „Printipiile noastre pentru reformarea patriei”, ce cuprindea obiectivul fundamental romanesc: „Unirea Moldovei si Trii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc”. Au urmat lucrrile Congresului de la Paris din 1856, care a hotrat, ca urmare a obiectiilor ridicate de Austria si nalta Poart, ca statutul definitiv al Principatelor s nu fie stabilit prin tratatul de pace, ci doar s se consulte dorinta moldovenilor si muntenilor in problema Unirii. n acest context, in ambele Principate, conductorii miscri unioniste s-au organizat in cate o formatiune politic denumit „partida national”. Astfel, in primele luni ale anului 1857 s-a constituit un Comitet central al Unirii, care a fcut o larg popularizare a programului politic national: autonomia si neutralitatea Principatelor, unirea, print strin, guvern reprezentativ cu o singur adunare general, in care interesele tuturor fortelor social-politice ale societtii s fie reprezentate. Adunrile ad-hoc din Moldova (22 sept./3 oct.1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) si din Tara Romaneasc (30 sept./12 oct.-10/22 dec. 1857) au intrunit deputati boieri si trani, cate unul de judet (tinut). Chemati s se pronunte in problema unirii, participantii au dat rspunsul pozitiv prin cele dou Rezolutii aproape identice votate (in Moldova la 7/19 oct. 1857, iar in Tara Romaneasc la 8/20 oct. 1857), in care cereau: Unirea Principatelor intr-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite; autonomia in temeiul vechilor tratate cu Poarta Otoman; print strin, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu mostenirea Tronului, mostenitorii urmand a fi crescuti in religia trii; adunarea obsteasc cu adevrat reprezentativ, una singur, ca putere legiuitoare. O comisie a Puterilor Garante, printre care Rusia, Franta si Anglia, a analizat hotrarile celor Dou Divanuri. Pe baza acestora s-a semnat, in 1858, Conventia de la Paris, care a reprezentat cadrul constitutional pentru organizarea celor dou principate. Conform prevederilor acesteia, in zilele de 14, 16, 17 si 18 decembrie 1858, in Moldova, s-au desfsurat alegeri pentru Adunarea electiv. La 28 decembrie 1858 s-au deschis lucrrile Adunrii Elective, care a validat mandatele a 55 dintre 58 de deputati alesi. Partida National avea o majoritate confortabil in cadrul Adunrii, dar, nu se pronuntase inc asupra numelui candidatului. n noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1859, in cadrul unei intalniri a membrilor Partidei Nationale, Mihail Koglniceanu propune drept candidat unic pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, sustintor al luptei unioniste. Deputatii se angajaser s voteze candidatul care ar obtine majoritatea. De aceea nu este intampltor faptul c pan si adeptii celorlalti doi candidati l-au votat tot pe Cuza. Domnul a depus jurmantul, in care se angaja s apere „drepturile si interesele patriei” si s asigure „binele si fericirea natiei romane”. Alegerile pentru Adunarea Electiv a Trii Romanesti s-au desfsurat intre 8/20 si 12/24 ianuarie 1859. Partida National n-a reusit s obtin majoritatea mandatelor, in acest context, liderii Partidei Nationale si, in special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coalitiei, si-au dat seama c singura cale de izband este apelul la masele populare. Lucrrile Adunrii Elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie/3 februarie intr-o atmosfer incendiar. Cldirea din Dealul Mitropoliei era inconjurat de mii de oameni. n noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Nationale s-au reunit la hotelul Concordia din Bucuresti unde, pentru prima oar, s-a formulat cu voce tare ceea ce pan atunci fusese doar o nzuint: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate. n dimineata de 24 ianuarie, la ora 11.00, cand lucrrile Adunrii sau reluat, Vasile Boerescu a cerut o sedint secret in cadrul creia a precizat: „A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezint acest principiu. Aceast persoan este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei ! S ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastr va fi impcat c ne-am implinit… o dorint sfant”. Deputatii au jurat c vor vota in unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele avand si urri adresate domnitorului: „spre mrirea patriei”, „spre fericirea romanilor”. Dup citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunostinta multimii de pe Dealul Mitropoliei. Ziarul „Romanul” din 27 ianuarie/8 februarie, consemneaz: „… Nu se auzeau in toat capitala decat cele mai vii demonstratii de bucurie…singurul spectacol care se vedea pe toate ulitele, pe la toate rspantiile, pe toate locurile publice ale Bucurestilor. Fratii nostri trani… strigau acum cu toat puterea energic a sufletelor lor: S triasc Cuza! S triasc Domnul nostru! Se aruncau unii in bratele altora, fr deosebire de conditii, ca cum toti, in general, ar fi scpat de jugul cel mai apstor”. La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza venea la Bucuresti, dup dubla sa alegere in calitatea de domnitor al Moldovei si Trii Romanesti. n aceeasi zi, Alexandru Ioan Cuza a depus jurmantul in cldirea Catedralei Mitropolitane Bucuresti, in care se angaja s respecte actul unirii, din 5 si 24 ianuarie: „Jur in numele Preasfintei Treimi si in fata Trii c voi pzi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite; c in toat Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, si c nu voi avea inaintea ochilor mei decat binele si fericirea natiei Romane. Asa Dumnezeu si confratii mei s-mi fie intru ajutor!” Situatia creat in cele dou Principate a fost dezbtut in cadrul Conferintei internationale, deschise la Paris intre 26 mart./7 apr. – 25 aug./6 sept.1861. Franta, Rusia, Anglia, Prusia si Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiile austriac si otoman s-au artat initial nemultumite, prima fiind nelinistit de perspectiva consolidrii statului roman, cealalt urmrind unele avantaje materiale. La 22 noiembrie 1861, Poarta emitea „Firmanul de organizare administrativ a Moldovei si Valahiei”, prin care Puterile suzerane si garante erau de acord cu schimbarea Conventiei si admiteau unificarea institutiilor legislative si administrative ale celor dou principate. Rezerva asupra noului statut venea tot din partea Imperiului Otoman, acesta acceptand schimbarea numai pe timpul vietii domnitorului. La 11 decembrie 1861, Cuza adreseaz natiunii romane o proclamatie, anuntand mesajul su: „Unirea este indeplinit, nationalitatea roman este intemeiat”. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor si a Camerelor celor dou Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic isi va deschide lucrrile la 24 ianuarie 1862, an in care Al. I. Cuza proclama Unirea definitiv a Principatelor, iar orasul Bucuresti devenea capitala acestora. Comisia Central de la Focsani isi va inceta activitatea. Din 1862, Principatele Unite adopt oficial numele de Romania, iar orasul Bucuresti devine capitala noului stat.
157 de ani de la Unirea Principatelor Romne
La 24 ianuarie 2016, s-au implinit 157 de ani de la Unirea Principatelor Romane. Ziua de 24 ianuarie a fost declarat zi de srbtoare legal in urma unei propuneri legislative semnat de 106 parlamentari, apartinand mai multor partide politice, care a fost avizat favorabil la 18 martie 2014, de ctre Comisia pentru Cultur a Senatului. n expunerea de motive se arat c „24 ianuarie semnific, practic, ziua de nastere a statului national modern roman si trebuie ca romanii s nu uite acest lucru. (…) Recunoasterea ca srbtoare legal este un gest simbolic care confer acestei srbtori statutul bine meritat, deoarece exist un adevr istoric de netgduit: Romania s-a nscut la Iasi!”. Senatorii au adoptat un amendament, potrivit cruia ziua de srbtoare legal este nelucrtoare. Proiectul de lege a fost adoptat de ctre Senat la 2 iunie 2014 si, ulterior, de ctre Plenul Camerei Deputatilor, la 3 decembrie 2014, iar la 16 decembrie 2014, presedintele Traian Bsescu a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Romane – ca zi de srbtoare national. Potrivit noii legi, autorittile administratiei publice centrale si locale pot organiza si sprijini logistic si material manifestri cultural-artistice dedicate acestei zile.
