Profesorul Octavian Dumitriu se dovedeste din nou un imptimit al scrisului. Undeva, in contradictie cu lumea cifrelor pe care a slujit-o zeci de ani, s-a druit cu aceeasi ardoare si celei a cuvantului, analizand cu mult inteligent valentele diferentiate ale sale. Aceasta, in contextul uneia dintre primele sale pasiuni care a fost cea pentru rebus. n mod firesc, in timp, de la scrisul legat de profesia sa si cel determinat de definirea si gruparea cuvintelor in careuri ivite din preaplinul gandirii si-a extins interesele intelectuale in domeniul publicisticii propriu-zise. Dup articole mrturisind despre multiplele sale preocupri, inarmat cu intelepciunea varstei, ne-a druit o carte impresionant atat prin valoarea sa literar, cat mai ales prin profunzimea si since – ritatea autoanalizei reprezen tativ pentru un invingtor, care a depsit toate vicisitudinile destinului. Aceast nou carte este ca o continuare fireasc a celei dintai, desi in aparent este total diferit. Avem in fat o monografie a comunei Vleni, subintitulat „Oameni si locuri” care este ins, in primul rand, o alctuire de suflet, sensibilitatea autorului, dragostea pen – tru ceea ce prezint, este pretu – tindeni evident. Putem vorbi, deci, fr s gresim de o monografie a Vlenilor, dar si de o monografie a sentimentelor domnului Octavian Dumitriu care, desi la origine fiu al Delenilor, s-a atasat profund si total de localitatea in care a fost atata timp profesor dar si cettean remarcabil de activ in toate privintele. n mod paradoxal, s scrii monografia unei localitti, poate fi foarte usor sau foarte greu, poti trata subiectul respectiv in mod superficial sau poti s-ti asumi cu seriozitate o sarcin care s-ti ia ani grei de munc, adic ceea ce este cazul profesorului Dumitriu. Din nefericire, tot monografie este numit si o compunere de cateva zeci de pagini care contine date de ordin general dar si o lucrarea riguros stiintific de genul celei realizate de acesta. Desigur, la judecata valorilor diferentele se reliefeaz zdrobitor. Un alt pcat al monografiilor, chiar in cazul unora bine realizate, este orientarea de ordin subiectiv a autorilor care, oricat ar incerca s trateze in mod egal aspectele locale, se concentreaz totusi asupra celor apartinand de specialitatea personal. Un istoric va prezenta pe larg evolutia in timp a localittii pe baza descoperirilor arheologice si a documentelor, un etnograf se va concentra asupra creatiilor populare, un economist se va opri prioritar asupra productiilor si finantelor, etc. Or, un prim mare merit al lucrrii de fat este c a reusit s redea in mod obiectiv ceea ce si-a propus, a prezentat in mod egal tot ceea ce este reprezentativ pentru comuna Vleni. Domnul Dumitriu a reusit astfel s fie geograf si istoric, agronom si economist, lingvist si etnograf etc. Faptul c a fost pro – fesor de matematic este bine-venit, l-a ajutat ca, alturi de atasa – mentul sentimental, s se supun in mod egal spiritului stiintific, s opereze dup comandamentele sale. S rsfoim paginile acestei frumoase si atat de necesare lu – crri, cate una similar ar trebui s existe pentru fiecare dintre comunele judetului nostru. Mereu si mereu suntem obligati moral si intelectual s-l citm pe Nicolae Iorga, care a spus pe bun dreptate c „nu vom avea o adevrat istorie a Romaniei, pan nu vom fi in posesia unor istorii ale fiecrui sat, fiecrei comune, fiecrui oras, fiecrui judet”. Dar, din pcate, acest vechi si necesar deziderat nu a fost realizat inc. S fim optimisti, lucrri ca aceasta de fat, si nu numai ea, sunt semne bune pentru viitor. Dup conturarea precis a cadrului geografic, in toate compo – nentele sale, autorul trece firesc la aspectele de ordin istoric, urmrim corelarea istoriei locale cu cea national. Original si foarte intere – sant se prezint capitolul intitulat „Cadrul socio-demografic”. Aici profesorul Dumitriu insist asupra elementelor particulare privind obarsia unora dintre locuitori, veniti din Bucovina, cu influente ucrainene, mai precis rutene. n bun parte este posibil ca acestia s fi fost romani slavizati, asa cum au dovedit-o cercetrile lui Ion Nistor. Totodat, onomastica ilustreaz cele subliniate mai sus, autorul realizand si adevrate analize asupra etimologiei numelor si prenumelor. n continuare sunt avute in vedere toate sectoarele vietii sociale si economice, nimic nu este ocolit, de la administratie la agricultur, de la invtmant la comunicatii, biseric, capitole dup capitole, totul este adus sub ochii nostri, cu aceeasi impartialitate in tratarea subiectelor. Amprenta personalittii autorului este evident ins in maniera aparte de a umaniza orice subiect in dezbatere. Micile povestiri, dovedind un real talent literar invioreaz prin prezenta lor paginile dedicate cifrelor sau descrierilor in mod necesar stiintifice. Apoi, o bun parte a monografiei contine referinte asupra „vlenarilor” si „mo renilor”, asa cum sunt numiti locuitorii din Vleni si Moara Domneasc, satele componente ale comunei. Numeroasele portrete ale acestora sunt adevrate modele pentru felul in care pot fi imbinate miestria artistic si documentarea amnuntit, pentru descrierea autentic a unui personaj. Varietatea medalioanelor, in care vom intalni alturati savanti din mediile universitare si oameni simpli, dar exemplari prin munc si corectitudine, demonstreaz cel mai convingtor viziunea umanist a profesorului Octavian Dumitriu si capacitatea sa de a pune in valoare traditiile locale in contextul modernizrii satului romanesc contemporan.
Dan Ravaru
