Dac am vrea s rezumm ntreaga pretuire de care s-a bucurat Stefan cel Mare si Sfnt, ajunge utilizarea acestei sintagme. Ceilalti mari voievozi care au ilustrat istoria national au fost desemnati prin sintagme exprimnd pretuire si recunostint, ncepnd cu secolul al XIX-lea. Astfel, statura impresionant a lui Stefan domin indiscutabil n mentalul colectiv romnesc, acela unde a fost asezat nc din secolul al XVI-lea. De la contemporani, de la cei apropiati n timp de existenta sa fizic pn la contemporanii nostri, toti contribuie la constituirea celui mai deplin laudatio pe care a putut s l primeasc vreun romn de-a lungul secolelor. Antologiile publicate sub egida fireasc a Sfintei Mnstiri Putna, cea mai drag ctitorie a Marelui Voievod, n primul rnd volumul datorat lui Stefan S. Gorovei, ne-au cluzit n ncercarea de a aduna mpreun tot ce s-a spus mai frumos despre Stefan, chiar si de ctre dusmanii si. Am considerat necesar acest capitol ca o prezentare general a celui care, n importante etape ale tririi sale eroice, s-a aflat n spatiul istoric al Vasluiului. Desigur, cei dinti si cel mai bine l-au cunoscut si admirat romnii. Letopisetul anonim al Moldovei prezint sub anul 1465 biruinta lui Stefan de la Chilia, sub semnul gloriei militare, aceasta fiind nchinat lui Dumnezeu, vointei acestuia fiind subordonate toate actele noastre: Iar smbt s-a predat cetatea si a intrat Stefan voievod n cetate, cu voia lui Dumnezeu. Si-a rmas acolo trei zile, veselindu-se si ludnd pe Dumnezeu si mpciuind oamenii din cetate. Si le-a pus acolo pe Isaiia si pe Bhtea prclabi si i-a nvtat s pzeasc cetatea de limbile necredincioase. Alturi de elementele laudative din punct de vedere militar si religios, este subliniat si interesul juridic al domnitorului, dorinta de armonizare ntre moldoveni si localnici. Apoi, prclabii sunt ndemnati s aib grij de cetate, s nu ncap n minile celor fr de Dumnezeu. Letopisetul prezint controversata btlie de la Baia drept o categoric biruint a lui Stefan, binenteles, cu voia Atottiitorului. Si, odat cu consemnarea cutremurului din 29 august 1471, apare, nu ntmpltor, precizarea n vremea cnd sedea tarul la mas. Expresia tarul, adic mpratul, fiind Stefan, a putut aprea n text la modul constient sau ca o expresie arhetipal, a subconstientului generator al mentalului colectiv. Dar, situatia se repet, dup strlucita victorie de la Vaslui. Atunci, mitropolitii si preotii l ntmpin cu strigte de S triasc tarul! Cnd n Letopisetul anonim al Moldovei este reluat momentul cuceririi Chiliei de ctre Stefan, cronicarul se opreste din nou asupra calittilor umane ale marelui voievod, care n cetate a stat trei zile, mblnzind oamenii. Si, mai sugestiv, este textul asemntor din Letopisetul de la Putna. Dup cucerirea Chiliei, Stefan a rmas acolo 3 zile, veselindu-se si ludnd pe Dumnezeu si mngind pe oamenii din cetate. O alt scurt referint la Cronica moldo-polon: Acesta a fost domn sau voievod 47 de ani si dou luni si trei sptmni; era un om viteaz, norocos si evlavios. Pn la Grigore Ureche, numai scnteieri ca acelea de mai sus, acum ncepe s se reverse o adevrat lumin n jurul domnitorului; chiar dac, n obiectivitatea sa, cronicarul nu elimin petele de culoare, unele ntunecate. Iat o caracterizare, prilejuit de btlia de la Soci, cu Radu, voievodul Munteniei: iar el (Stefan), ca un leu gata de vnatu de srgu s-au pornit la Soci si le-au iesit nainte si dndu rzboiu vitejeste, martie 7 zile, nu mai putin de vitejia moldovenilor, carii erau gata s moar, au s izbndeasc, dect de mestesugul lui Stefan Vod, Radul vod pierdu rzboiul cu mult pagub de ai si. Grigore Ureche accentueaz, ntr-o prim etap, nclinatiile militare ale lui Stefan, perfect firesti n acele timpuri si n starea n care se afla Moldova. Bun psiholog, cuta s insufle acelasi spirit celorlalti lupttori, asigurnd permanenta acestuia: Stefan vod, fiind aprins inima lui de lucruri vitejesti, i prea c un anu n care n-au avut treab cu rzboiu, c are mult scdere, socotindu c si inimile voinicilor n rzboaie trindu s ascut si truda si osteneala cu care s deprinsese ieste o a doaoa vitejie. Ingeniozitatea, priceperile tactice si strategia sunt evocate de Grigore Ureche, cnd ncepe relatarea btliei de la Vaslui, tot sub denumirea generalizat de mestesug. Fiind vorba de turci, mentioneaz pre carii i-au biruitu Stefan vod, nu asa cu vitejia, cum cu mestesugul. Iar n privinta nefericitelor raporturi cu muntenii, atunci cnd este vorba de Vlad Clugarul si de trdrile sale, cronicarul subliniaz … au fcut viclesug asupra stpnului su, Stefan vod, de au datu ajutoriu turcilor. Stefan, n viziunea lui Grigore Ureche, este mereu gata de lupt ca un leu mnios, dar actiunile sale sunt justificate, iar sub semnul crestinismului si manifest adesea dorinta de pace, asa cum s-a ntmplat si dup lungul sir al conflictelor cu Polonia: Stefan vod, lsndu inima cea neprieteneasc, ntorcndu-s ctre datoria crestineasc, s-au mpcat cu craiu lesescu si mare legtur au fcut, nu c doar sau temut de puterea lor, care s ispitis si rzboi fcus si cu turcii, de atta ori i-au si biruit si cu alti megiesi de prinprejur avndu sfad, niciodat nu s-au plecat, ci pentru ca s cunoasc crestintatea, c n-au fost dinspre dnsul nceptura. Din celebrul si foarte cunoscutul portret realizat de cronicar retinem omniprezenta sa n timpul btliilor la care ntotdeauna participa personal, curajul pe care l transmitea celorlalti lupttori n momentele grele, speranta care nu-l prsea chiar atunci cnd, temporar, era n pragul nfrngerii. Mai putin cunoscut este ns pasajul n care este redat durerea Moldovei la moartea sa si timpuria considerare a voievodului drept un sfnt: Iar pe Stefan Vod l-au ngropat tara cu mult jale si plngere n mnstire n Putna, care era zidit de dnsul. Atta jale era, de plngea toti, ca dup un printe al su, c cunostiia toti c s-au scpat de mult bine si de mult aprtur. C dup moartea lui, pn astzi, i zicu Sveti Stefan vod, nu dup sufletu, ce iaste n mna lui Dumnezeu, c el nc au fost om cu pcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, careli niminea din domni, nici mai nainte, nici dup aceia, l-au ajunsu. Prin O sam de cuvinte, Ion Neculce se situeaz la granita dintre folclor si creatia cult, de aici poate un plus de afectiune pentru personajele sale, Stefan cel Mare n primul rnd. Este cel dinti care, subliniind evlavia domnitorului, afirm c dup fiecare btlie nlta cte o mnstire. Personalitatea sa conferea o coloratur aparte constructiilor si obiectelor ce se aflau n ele, aducndu-le un plus de farmec. n peregrinrile sale, l ntlneste pe Daniil Sihastru, pe fostul ostean Purcel, pe viteazul Purice, devenit Movil, dup ce l ajut pe Stefan s ncalece din nou, fiind czut de pe cal n focul luptelor. Chiar cronicarii munteni, care nu aveau cum s l admire pe Stefan si, mai mult, s aib afectiune pentru el, nu pot evita s-i cunoasc faptele de vitejie. Radu Popescu, n Istoria Trii Rumnesti, spune despre Stefan: Carele era om viteaz si multe rzboaie au fcut cu turcii, cu ungurii, cu leasi, cu ttarii, cu muntenii; nicicum nu s asza si, norocul slujndu-i, pre mai multi biruia. Aparent paradoxal, n izvoarele istorice strine, ntlnim mai multe referinte la Stefan cel Mare si caracterizri ale acestuia dect n cele romnesti. De fapt, o situatie fireasc, ntr-o trist normalitate, deoarece, din cauza unor motivatii pe care nu este cazul s le discutm aici, noi am scris mai trziu si mai putin. Mai nti, sunt remarcabile, din punctul nostru de vedere, cronicile poloneze. Vecinii nostri de la nord ne-au fost cnd prieteni, cnd dusmani, iar n perioada modern, numai prieteni, si nc dintre cei statornici. ncepem, urmrind Portret n cronic, amintindu-l pe Jan Dlugosz cu Istoria Poloniei, respectiv Joannis Dlugosz Historia Polonica. Izbnda lui Stefan n lupta pentru ocuparea tronului este explicat astfel: Stefan, care se deosebea prin siretenie, neastmpr, istetime si ndemnare, nlturnd pe ceilalti doi, cu usurint puse mna pe domnie la romni. Atunci cnd un han ttar pretinde cu ngmfare s-i fie eliberat imediat fiul czut prizonier la moldoveni, Stefan, brbat cu suflet mare, mniat de acea solie, care poate pe altul l-ar fi ngrozit, ordon executia acestuia. Dlugosz conchide: Asa rzbuna Stefan umbrele mortilor si. Dup marea victorie de la Vaslui, Stefan face o adevrat demonstratie de evlavie si modestie: Nu s-a ngmfat Stefan, ci a postit 40 de zile cu ap si cu pine. Si a dat porunci n tara ntreag s nu cuteze cineva s-i atribuie lui acea biruint, ci numai lui Dumnezeu, cu toate c stiau toti c nvingerea din ziua aceea numai lui i se datoreaz. Ca o nou dovad de diplomatie, pe fondul unui subtil umor, Stefan l nstiinteaz pe sultan, dup cele petrecute la Vaslui, c a avut de a face si c i-a nimicit pe niste tlhari care aduceau pagub, att Moldovei, ct si Imperiului Otoman. Descriind perioada foarte critic n care se aflau Moldova si Stefan, n preajma marii invazii a sultanului Mahomet, Dlugosz contureaz si el un portret la marelui voievod, devenit la fel de celebru ca si cel realizat de Grigore Ureche: O, brbat minunat, cu nimic mai prejos de comandantii eroici, de care atta ne mirm! In zilele noastre cstig el, cel dinti dintre principii lumii, o strlucit biruint asupra turcilor. Dup a mea prere, el este cel mai vrednic s i se ncredinteze conducerea si stpnirea lumii si mai ales cinstea de comandant mpotriva turcilor, cu sfatul, ntelegerea si hotrrea tuturor crestinilor, n vreme ce ceilalti regi si principi catolici si petrec timpul numai n trndvii sau n rzboaie civile. Si, n ncheierea relatrilor sale despre zbuciumata Moldov din vremea marelui domnitor, Jan Dlugosz conchide: Stefan, brbatul mare la suflet. Matei Miechowski, n Chronica Polonorum, evocnd momentul mortii lui Stefan cel Mare, face mai nti o succint trecere n revist a faptelor sale: l-a alungat din Moldova pe regele maghiar Matei Corvin, avnd doar o mn de oameni a alungat o oaste turceasc de 120.000 de oameni, l-a nfrnt pe regele polon Ioan Albert, de nenumrate ori i-a respins si zdrobit pe ttarii de dincolo de Volga si din Crimeea. Si cronicarul polonez ncheie astfel: O, brbat triumfal si victorios, care ai biruit pe toti regii nvecinati! O, om fericit, care te-ai bucurat de toate darurile, cte natura altora numai n parte le d: unii ntelepti si vicleni, altii viteji si drepti, altii iarsi cu noroc mpotriva dusmanilor. Tu singur le-ai avut hrzite toate laolalt: dreptprev ztor, istet, biruitor al tuturor dusmanilor! Nu degeaba trebuie socotit ntre eroii secolului nostru! Bernard Wapowski, pe lng descrierea evenimentelor din 1485, legate de domnia lui Stefan cel Mare, se concentreaz mai ales asupra nefericitei expeditii militare n Moldova a regelui Albert al Poloniei, n 1497. Cu exceptia unor trimiteri discutabile la pretinse acte de supunere ale lui Stefan fat de regii Poloniei si a unor afirmatii privind relativa ncadrare a Moldovei n statul polonez, Wapowski dovedeste si el deplin obiectivitate n prezentarea marelui voievod. Astfel, el subliniaz ct de vestite erau la popoarele vecine vitejia si norocul lui Stefan, destoinicia lui n ale rzboiului, strlucitele sale izbnzi mpotriva turcilor, ttarilor si ungurilor. Atunci cnd este evident c regele Ioan Albert, sub masca unei expeditii antiotomane, pregteste de fapt un atac mpotriva lui Stefan, mari nobili si prelati ai Bisericii Catolice ncearc s-l conving s renunte, avnd n vedere tocmai marile calitti ale lui Stefan. n final, cronicarul polonez recunoaste si el: A fost nzestrat cu virtuti de erou Stefan, asa nct, pe drept, merit s fie socotit ntre brbatii vestiti n arta rzboaielor. Johannes de Komorovca, desi nu-l simpatizeaz pe marele domnitor, admir modul n care el i atac pe turcii care prdaser Polonia, provocndu-le mari pierderi desi, oficial, era aliatul lor: Vznd acest lucru, palatinul Moldovei si arse el nsusi cteva orase, ca din partea polonilor, si. narmndu-si armata cu armele luate anul trecut de la poloni, omor pe turcii care au mai rmas, asa c din 4.000 abia se mai ntoarser acas 400. Martin Cromer, desi are foate putine referinte la Moldova n cronica sa, adaug si el un portret al lui Stefan la cele anterioare: Brbat n toate veacurile vrednic de aducere-aminte pentru mrirea sufletului su, pentru istetimea sa, pentru priceperea sa n ale rzboiului si pentru norocoasele sale rzboaie mpotriva turcilor, ungurilor, polonilor si ttarilor. Maciej Stryjkowski, cltor prin Trile Romne n secolul al XVIlea, se ntlneste pretutindeni cu imaginea si amintirea lui Stefan. Trece si el n revist victorii obtinute de acesta, mentionnd mprejurrile si adversarii nfrnti. Concluzia vine de la sine: Orice istoric poate s-l preamreasc pe drept cuvnt pentru acest slvit noroc cu o tar asa de mic. Despre acesta, moldovenii si muntenii cnt mereu, la toate adunrile lor, pe scripci srbesti Stefan, Stefan voievod, Stefan, Stefan voievod, a btut pe turci, a btut pe ttari, a btut pe unguri, pe rusi si pe poloni. Din cauza nespusei sale vitejii, l socotesc ca sfnt. Martin Bielski, n Kronika Polska, se opreste cu amnuntime si asupra istoriei Moldovei, ncepnd cu anul 1468 si sfrsind cu 1504, ca repere n prezentarea lui Stefan cel Mare. Toate acestea sunt ncununate cu un nou portret al lui Stefan: A fost domn rzboinic si norocos, cci pe turci i-a sfrmat odat, fiind peste 100.000 de oameni, apoi de mai multe ori pe ttari si pe regele unguresc Maties, cruia i-a luat tara secuiasc, si chiar pe regele polonez Albert, n Bucovina. Pentru aceste izbnzi mari, desi avea o tar mic, fiecare istorie l poate pune cu cei mai mari si mai faimosi cpitani. Iar pentru vitejia lui nespus, (moldovenii) l tin de sfnt. Dac n cronicile poloneze ntlnim pasaje de o evident obiectivitate, n cele unguresti astfel de pasaje sunt mult mai rare; exist, totusi. De exemplu, Chronicon Dubnicense, cu toate c, total eronat, consider Moldova drept pmnt al Sacrei Coroane, preamreste victoria moldoveneasc mpotriva celor 120.000 de pgni, la Vaslui, desi nu aminteste aceast denumire: Dar Stefan, voievodul moldovean, cu secuii nostri si cu valahii si cu rutenii adunati ct mai n grab, punndu-se n fruntea lor, s-a mpotrivit turcilor n mijlocul trii sale, ca un bun protector al patriei si natiunii sale, fiind gata s moar pentru ai si si avnd timp de trei zile si trei nopti cea mai grea ciocnire cu ei, ajutndul si mila dumnezeiasc, a biruit si a dat pe turci aproape pieirii. Antonius Bonfinius, n Historia Panonica, este de-a dreptul dusmnos fat de Stefan. Sustine neadevruri privind raporturile dintre Moldova si Ungaria, prezint lupta de la Baia drept o strlucit victorie a lui Matei Corvin. Sub anul 1475 este silit s recunoasc meritele moldovenilor si, implicit ale lui Stefan, dar o face omitnd numele acestuia: In acest an, turcii, trecnd Dunrea, au nvlit n Moldova, sub auspicii rele, cci, hrtuiti mai nti de dusmani, apoi mpresurati de-a binelea, cu fost tiati aproape cu totii. Petru Ranzanus mult mai moderat, prezint si el lupta de la Baia drept o victorie ungureasc, timp de patru ore ns totul fiind sub semnul ndoielii. Referindu-se la Moldova, spune: Stpnea, pe acea vreme, ntreaga provincie, un brbat de o ndrzneal unic; se numea Stefan. Nicolaus Ishtuanfius (Istvanffy) n a sa Regni Hungarici historia se deosebeste radical de ceilalti cronicari maghiari prin faptul c recunoaste victoria moldoveneasc de la Baia, fuga rusinoas a regelui Matei Corvin, rnirea sa cu o sgeat. Despre Stefan, se aminteste n continuare c i-a biruit pe turci si pe ttari si c l-a zdrobit pe regele Ioan Albert al Poloniei, si autorul ajunge la consideratia final: Asa nct se vede c trebuia pe drept s fie socotit printre brbatii vrednici de tinut minte de pe vremea sa. Cronicarul german Jakob Unrest n Chronicon austriaecum descrie, cu oarecare confuzii, interventiile lui Stefan n Muntenia si victoriile obtinute contra turcilor, si ncheie: Astfel, dar, s-a ntors iarsi Stefan vod n tara sa, pricinuind turcilor mare nfrngere, de care lucru mare, slav si laud a dobndit ntru Dumnezeu si n toat lumea. Si alte cronici, din spatiul slav sau lituanian, prezint elogios imaginea lui Stefan cel Mare. Cronica de la Mnstirea Hustinskaia descrie evenimente legate de istoria Moldovei, ncepnd – din anul 1469 – referintele la epoca stefanian, sub anul respectiv subliniind victoria total a lui Stefan n luptele cu ttarii de pe Volga. Sunt punctate n continuare celelalte biruinte, culminnd cu cea de la Codrii Cozminului. La sfrsitul su, cronicarul consemneaz: A murit Stefan, voievodul Moldovei, ostean viteaz ca un al doilea Alexandru; de multe ori l-a btut pe mpratul turcesc, cu marile sale ostiri, de asemenea si pe ttari si pe Matei, regele Ungariei si pe regele Poloniei, Albert. O cronic lituanian, ajuns n mprejurri necunoscute la Moscova si tiprit acolo, contine surprinztor de multe amnunte despre luptele purtate de Stefan cel Mare, care par a fi relatate de un martor ocular. Chiar dac cifrele vehiculate par contradictorii iar ncadrrile n timp nu strlucesc prin exactitate, realismul descrierilor pare totusi convingtor. Btlia de la Vaslui este prezentat pe larg si, asa cum am vzut si n cronicile poloneze, Stefan interzice cu asprime s i se atribuie victoria, considernd-o ca provenind de la Dumnezeu. Interesant ni s-a prut o relatare aproape reportericeasc a participrii personale a lui Stefan la o lupt ulterioar cu turcii: Apoi, a atacat nsusi Stefan, voievod al Moldovei, avnd n mini buzdugan si sulit, dar repede l-a pndit Ibrahim, pas de Silistra, si a pornit asupra lui, cci nu-l avea la inim pe Stefan, fiindc de demult, din mare fug l-a lovit cu sulita. Iar Stefan gonind calul su alturi, i-a nfipt sulita chiar n gt si asa l-a nsotit pn la moldovenii si. Pentru ostirea amestecat de moldoveni, polonezi si lituanieni, un atac neasteptat de puternic al turcilor si ttarilor creeaz o stare apropiat de panic. Atunci, Stefan a strigat la ai si si deodat ntreaga rezerv (moldoveneasc) a pornit din pdure, iar Stefan nsusi, nsfcnd steagul criesc de la un stegar polon rnit, l-a dat unui moldovean si apoi, strbtnd printre tunurile turcesti, i-a supus, lovind din spate, pe turci si ttari. Un alt episod remarcabil din cronic este acela n care, n urma unei expeditii n Polonia, fiind respinsi, turcii se refugiaz n Moldova. Desi, oficial, Stefan era supusul Imperiului otoman, i va mbrca pe ostasii si n haine poloneze, zdrobindu-i pe turci.
Cronicile turcesti sunt, pe departe, cele mai lipsite de simtul obiectivittii si pline de epitete injurioase la adresa adversarilor. Nu face exceptie nici cea a lui Orudi Bin Adil, care, n mijlocul unor ludrosenii, trebuie s recunoasc, totusi, nfrngerea de la Vaslui: De aceea, neputnd tine piept ostii Moldovei, oastea musulman a fost nfrnt si nimicit. Alti cronicari turci laud jafurile fcute n Moldova, turmele de oi furate, robii cu chip de ngeri, frumoasele femei capturate, Stefan fiind netrebnicul ghiaur, cpetenie a diavolilor, afurisit si nenorocit etc. Aceste izbucniri de ur au o motivatie foarte clar: complexul de inferioritate al Imperiului otoman fat de mica Moldov cu marele su voievod. Ask Pasa Zade, amestecnd minciuna cu adevrul, va fi obligat s recunoasc si el nfrngerea de la Vaslui: ntr-o zi, pe cnd acestia (turcii) stteau nepstori si oastea era putin (!!!) si strin de locuri, acel afurisit (Stefan) simtindu-i nepstori, a venit asupra lor. Multi dintre musulmani au murit acolo ca niste martiri, iar multi altii au fost luati n captivitate. Supusul padisahului (Soliman pasa), cu oamenii rmasi, abia scpnd, a iesit (din Moldova) si a venit n grab la padisah. El a povestit amnuntit padisahului tot ce a fcut acel necredincios blestemat (tot Stefan). Urmeaz descrierea unor pustiitoare invazii turcesti n Moldova si nerusinate laude pentru przile capturate, jaful fiind scopul recunoscut al expeditiilor otomane. Dar, acelasi Ask Pasa Zade, n versuri incluse n text, l laud pe Stefan cel Mare: El l clcase pe craiul unguresc Frnse si arcul lui Suleiman bei Speriase si pe cel din Tara Romneasc De multe ori speriase si tara acestuia El a stat fat n fat cu sultanul Mehmed Oastea sa a fost nimicit, dar s-a luptat bine El si-a scpat capul din minile dusmanilor Acesta este necredinciosul care a nfrnt multe osti. Alt cronicar, Mehmed Nesri, recunoaste si el nfrngerea de la Vaslui si, implicit, mretia lui Stefan: Acel afurisit, venind pe neasteptate si hrtuind oastea islamic, i-a atacat (pe turci) pe cnd acestia umblau ca niste strini cu ochii legati. Multi musulmani au murit ca niste martiri si multi dintre ei au fost prinsi. Acelasi cronicar, portretizndu-l cu rutate pe Stefan, vrnd- nevrnd i recunoaste si meritele: Cel cruia i zicem Kara Bogdan- Oglu (Stefan cel Mare) este acel ghiaur care, luptndu-se cu sultanul Mehmed, si-a salvat capul. De asemenea, el, mprstiind multe osti, l slbise pe Eflek-Oglu (Tara Romneasc). De asemenea, el clcase pe craiul ungurului si l btuse pe Suleiman bei. Ruttile acestuia sunt fr sfrsit. Era un ghiaur foarte nenorocit, si trufas si tran. Numeroase alte cronici turcesti reiau cursul evenimentelor, redarea acestora se repet, practic, de la un autor la altul. Consemnarea nfrngerii lui Suleiman este nsotit de motivatii fanteziste, nfrngerea lui Stefan de la Rzboieni este nsotit de cuvenitele exagerri orientale, Stefan este insultat n toate felurile, din nou subliniindu-se indirect importanta actiunilor sale. Si, peste tot, bucuria penibil privind furturile provocate Moldovei si prada obtinut de fiecare dat. La fragmentele de cronici din volumul intitulat firesc Portret n cronic, se adaug o serie de alte mrturii contemporane privind epoca lui Stefan cel Mare, oferindu-ne alte bogate informatii. Nefiind locul lor aici, ne oprim din nou asupra celor care ni-l prezint pe Stefan n mretia lor real, asa cum l vedeau europenii, nu musulmanii, pentru care rmnea un afurisit de ghiaur. Papa Sixt al IV-lea se adreseaz ntotdeauna marelui domnitor cu formula: Iubitului fiu, nobilului brbat Stefan, voievodul Moldovei. Citm din scrisoarea trimis de papa Sixt al IV-lea lui Stefan cel Mare pe 20 martie 1476, n care pontiful i contureaz un portret mai mult dect favorabil: Niciunde vrednicia si mretia inimii tale nu pot fi mai nimerit pretuite, nici unei lucrri nu poate a-i urma o mai adevrat si vesnic glorie. Lucrarea ta asupra necredinciosilor turci, vrjmasi comuni, svrsit pn acum cu ntelepciune si brbtie au adaos atta strlucire numelui tu, c tu esti n gura tuturor si esti ludat cu deosebire de toti, n unire de simtiri. Fii fr de istov, dar si, oricum faci, caut izbnda pe care cerul ti-a hrzit-o, ca s primesti rsplata vesnic de la Dumnezeu si pretuirea acestui Sfnt Scaun Apostolic. Dac, mai nti, spre a-l luda pe Stefan se-nvrednicir cronicarii si rapsozii, n zilele noastre, mai departe sau mai aproape n timp, istoricii si oamenii de cultur au onorat pe deplin aceast nobil ndatorire. Ghidati n continuare de modul n care si-au manifestat recunostinta peste veacuri clugrii de la Sfnta Mnstire Putna, de osrdia Arhiepiscopului Sucevei si Rdutiului, Pimen, si de contributia esential a istoricului de suflet Stefan S. Gorovei, care au editat volumul Stefan cel Mare si Sfnt. Portret n istorie, continum nmnuncherea laudelor aduse voievodului gloriei Moldovei. Studiul istoricului P. P. Panaitescu Stefan cel Mare. ncercare de caracterizare este edificator n acest sens. Comentnd scrisoarea trimis de Stefan regelui Cazimir al Poloniei, despre izbnda obtinut la Baia mpotriva ungurilor lui Matei Corvin, ncheie cu concluzia: e glasul istoriei noastre, a unui neam viteaz si nedrepttit.. Istoricul stabileste o legtur esential, organic, ntre marele voievod si Moldova, subliniind mai nti caracterul sufletesc deosebitor al acestei provincii, care a dat pe cei mai mari brbati de geniu, caracterizati, printre altele, si prin prudent. De la legtura intrinsec, de mare profunzime, cu Moldova, P. P. Panaitescu extrapoleaz aceste conexiuni, prin raportare la ntregul neam romnesc: In figura lui Stefan e ceva din destinul de totdeauna al neamului nostru. Destin de aprare: santinel naintat a civilizatiei spre stepele barbare, la marginea Europei, am aprat aceast civilizatie veacuri de-a rndul. Cel mai nsemnat aprtor romn al Europei a fost, desigur, Stefan. Rolul su istoric trece, astfel, peste importanta unei personalitti, el devine un instrument al istoriei, un simbol al destinului, urmat de noi n toate veacurile. ntre alte trsturi definitorii se nscriu aprarea ortodoxiei, lipsa dorintei de a cuceri noi teritorii, n paralel cu consolidarea celor moldovenesti, amprenta pe care si-a pus-o pe sufletul etnic, exprimat prin legende si alte creatii folclorice, care-i evoc imaginea. Aloisie Tutu, reputat cunosctor al relatiilor dintre catolicism si Moldova, are n vedere, n mod particular, raporturile dintre Papa Sixt al IV-lea si Stefan cel Mare, cu referint direct la scrisorile celui dinti. Se stie c lui Sixt al IV-lea i apartine celebrul supranume acordat lui Stefan cel Mare atlet al lui Hristos sau atleta Christianae fidae (atlet al credintei crestine), cunoscut dintr-o scrisoare publicat prima oar n 1860. n scrisorile publicate de Aloisie Tutu retinem expresii noi, sau n reluare: iubitul fiu, Stefan voievod, cu considerare la persoana aceluiasi Stefan voievod, Stefan, ca un adevrat atlet al credintei crestine, din mila Atotputernicului Dumnezeu, a crui cauz si ale crui drepturi Stefan, ntre ceilalti crestini, le apr dup ale sale puteri. Nici din acest volum nu puteau lipsi omagiile aduse de Stefan S. Gorovei marelui Stefan, dup ce l citeaz pe Jan Dlugosz cu avntatele sale laude, aduse la cele mai nalte cote ale pretuirii: Stefan a fost una dintre acele personalitti proteice, dar si magnetice, personalitate ale crei valente sunt, n egal msur, cognoscibile si greu descifrabile, personalitate a crui pecete de nesters se recunoaste nu numai n ntregul creatiunii sale, dar si n fiecare din prtile sale componente, si din detaliile acestora. E, poate, personalitatea cea mai complex, dar si cea mai armonias, mai unitar armonioas, din ntreaga noastr istorie medieval si premodern. Elogiile istoricului Serban Papacostea sunt grupate ntr-un articol intitulat Moarte si transfiguratie din lucrarea sa Stefan cel Mare. Domn al Moldovei (1457 – 1504). Citeaz mai nti spusele regelui Poloniei, Sigismund, care-l numea pe voievodul moldovean Stephanus, ille magnus – acel mare Stefan, apoi pe cronicarul Matei Cromer. Acesta, portretizndu-l pe cneazul Moscovei Ivan al III-lea, l evoc totodat pe Stefan cel Mare: Prea fericit a fost Ivan. A nlturat jugul ttarilor, a adugat, fr efort sau cu putin efort, stpnirii sale multe principate, a statornicit legturi de prietenie si rudenie cu Stefan, acel mare voievod al moldovenilor… n continuare sunt amintite si accentuate prezentele semnificative ale evocrii lui Stefan n folclorul romnesc si n memoria neamului, de unde concluzia: Mai presus de toate, ns, Stefan a rmas n mintea celor care lau cunoscut si a celor care, din om n om si din generatie n generatie, leau preluat si le-au amplificat amintirile, geniul tutelar al trii, ocrotitorul poporului su. Fundamental pentru constituirea unei veridice imagini a voievodului rmne lucrarea lui Nicolae Iorga, Istoria lui Stefan cel Mare, reprezentativ n sensul cutrilor noastre fiind capitolul dedicat amintirii sale, nscrierea, deci, n mentalul etnic. Mai nti, sunt trecute n revist spusele cronicarilor, inclusiv cele ale lui Dimitrie Cantemir, si ale celor dinti istorici. Avnd n vedere realizrile literaturii de pn n 1904, anul jubiliar n care este tiprit cartea sa, Iorga considera c aceasta nu a reflectat pe msur imaginea lui Stefan, n comparatie cu folclorul, reliefnd ns exceptii remarcabile (Negruzzi, Bolintineanu, Alecsandri), aseznd, fireste, n fruntea lor, pe Mihai Eminescu. Nicolae Grigoras (Moldova lui Stefan cel Mare) consider de la bun nceput c voievodul a intrat n secolul al XVI-lea ca un suveran sigur si necontestat, conductor ncununat de glorie, admirat n toate cele patru prti ale lumii. La elogiile sale, afar de cele cunoscute ale cronicarilor si istoricilor, le adaug pe cele ale lui Mihail Sadoveanu si Spiru Haret. Numeroase pagini analizeaz amploarea creatiilor folclorice dedicate lui Stefan cel Mare si, ca o concluzie a acestora, convingerea c este nc viu si, la noi vremuri de restriste, va veni n sprijinul poporului su. Zecile de pagini n care este zugrvit chipul lui Stefan se ncheie concluziv: Mare om politic, gnditor, strateg genial, clarvztor, om de nalt cultur, spirit luminat, Stefan cel Mare s-a manifestat multilateral, devenind n mintea poporului chintesenta dreptului judector si a marelui ostas (Nicolae Grigoras, p. 303). O lucrare fundamental pentru ntelegerea lui Stefan cel Mare este semnat de Stefan S. Gorovei si Maria Magdalena Szekely, intitulat Princeps omni laude maior. O istorie a lui Stefan cel Mare, titlul exprimnd sintetic continutul. Autorii, ntre altele, grupeaz tematic informatiile din izvoare strine sub titluri ca Stefan lupttorul si se opreasc asupra titulaturii cel Mare. Originile acestuia sunt exemplificate cronologic astfel: 1517 – baronul Herberstein aminteste de Magnus ille Stephanus Moldaviae palatinus; 3 februarie 1531, Sigismund I l evoc pe Stephanus ille magnus; 1581, ntr-o hotrnicie a lui Baiazid al II- lea este amintit Qodja Istafan, ceea ce nsemna tot marele Stefan, ca si n textele latine. Constantin C. Giurescu, dup ce comenteaz caracterizrile elogioase fcute lui Stefan de cronicarii strini, polonezi n primul rnd, si exprim opinia personal Stefan, cel mai mare dintre voievozii nostri, iar cnd l compar cu alti voievozi importanti afirm: nimeni ns ca Stefan n-a izbutit s concentreze armonios n persoana sa nsusiri att de variate si s realizeze opere att de nsemnate. Gloria sa va strluci vesnic n istoria patriei noastre. (Giurescu, II, p. 83). La aceeasi pagin, o relatare a unui strin, de data aceasta un medic italian, Matteo Muriano, care l-a cunoscut personal pe Stefan cel Mare: este un om foarte ntelept si demn de toat lauda, foarte iubit de supusi, cci e blnd si drept, foarte inteligent si harnic. Manole Neagoe, autorul volumului Stefan cel Mare si Sfnt l defineste si el sintetic pe domnitor: Stefan cel Mare este personalitatea cea mai luminoas din istoria noastr. Domnia lui a fost exceptional din punct de vedere militar, politic, cultural si din felul n care a gospodrit tara. A fost un mare comandant de osti, a condus si a participat la 36 de lupte si a avut, totusi, norocul s moar de btrnete, n patul lui, ca un erou ncununat de glorie. n ncheiere, l citm pe istoricul englez Seton Watson, care aduce gloria eroului nostru n contemporaneitate: Stefan cel Mare a fost, alturi de Iancu de Hunedoara, Sobieski si principele Eugeniu, unul dintre cei patru campioni ai crestinttii.
Dan Ravaru
Bibliografie: Cltori strini despre Trile Romne, vol. I – III, Bucuresti, 1968 – 1971 Cronicari munteni, Bucuresti, 1961 Cronicile slavo-romne din secolele XV – XVI publicate de Ioan Bogdan, editie revzut si completat de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959 Stefan cel Mare si Sfnt. 1504 – 2004. Portret n cronic, Sfnta Mnstire Putna, 2004 – Lucrarea, coordonat de Stefan S. Gorovei, ne-a oferit informatii din izvoare care nu ne-au fost accesibile Stefan cel Mare si Sfnt. 1504 – 2004. Portret n istorie, Sfnta Mnstire Putna, 2003 – aceleasi consideratii si aprecieri Cantemir, Dimitrie Descrierea Moldovei, Bucuresti, 1963 Giurescu, Constantin C., Istoria romnilor, vol. II, Bucuresti, 1976 Gorovei, Stefan S. si Szekely, Maria Magdalena, Princeps omni laude maior. O istorie a lui Stefan cel Mare, Sfnta Mnstire Putna, 2005 Grigoras, Nicolae, Moldova lui Stefan cel Mare, Iasi, 1982 Iorga, Nicolae Istoria lui Stefan cel Mare, Bucuresti, 1985 Iorga, Nicolae, Istoria romnilor, IV, Cavalerii, Bucuresti, 1996 Neagoe, Manole, Stefan cel Mare si Sfnt, Domn al Trii Moldovei, Iasi, 2010 Papacostea, Serban, Stefan cel Mare, domn al Moldovei, 1457 -1504, Bucuresti, 2003 Xenopol, A. D. Istoria romnilor din Dacia Traian, vol. II, Bucuresti, 1986 Ureche, Grigore, Letopisetul Trii Moldovei, Bucuresti, 1995
