Nicolae Balan, compozitor si dirijor de o nalt si incontestabil reputatie, se bucur de o popularitate si afectiune generale, marcate si prin apelativul nea Nicu. Acesta sugereaz, undeva, si faptul c personalitatea sa impuntoare, prin profesionalism si capacitti creative, este dublat de o prezent prietenoas, cu trsturi accentuate de umor si pitoresc. Mai nti, vioiciunea lui, att spiritual, ct si fizic, a provocat n permanent admiratia celor care l-au cunoscut. Cu oarecare timp n urm, cnd organizam mpreun o trecere n revist a unor interprete si formatii de vechi instrumente muzicale, o tnr directoare de Cmin cultural mi-a mprtsit aprecierile sale pentru nea Nicu n postura de dirijor si m-a ntrebat cti ani are. Cuprins de putin gelozie, i-am spus vrsta real (altfel as fi micsorat-o), pe care ea nu a crezut-o – l considera cu vreo douzeci de ani mai verde. Si astzi, nimeni nu-i acord vrsta adevrat. Despre copilria sa mi-a relatat un moment deosebit, care se raporteaz esential la persoana proprie, dar si la istoria unei anumite perioade. Tatl lui murise pe front si, la fel ca alti orfani, a fost ncadrat ntr-o form de scolarizare care asigura si ntretinerea din toate punctele de vedere, numit Colegiul Ion Antonescu. Acolo se nvta carte serioas dar, n paralel, se efectua si un nceput de pregtire militar. ntr-o zi, a venit n inspectie generalul Pantazi, cel care va fi mai trziu executat mpreun cu maresalul Antonescu. De la el, nea Nicu a primit prima oar n viat o bucat de ciocolat, de care si aminteste si acum. Mi-a revenit n memorie aceast relatare fiindc cineva mi-a povestit c, la Protectia Copilului, un angajat i-a oferit o ciocolat unui copil ce nu mai vzuse niciodat asa ceva pn la sapte ani, cti avea, si pe care, initial, nici nu a vrut s-o primeasc, abia apoi descoperindu-i gustul minunat. Iar toate acestea nu n timp de rzboi, ca n amintirea lui nea Nicu… Desi rupt de timpuriu de satul natal si de modul de viat de acolo, Nicolae Balan si-a dorit mereu s cultive pmntul, ceea ce n comunism, la oras mai ales, era un deziderat iesit din comun. Dup insistente prelungite la Primria Vasluiului, a reusit s obtin cte o parcel, dar cultivarea acestora a dus la situatii din domeniul umorului. Odat, mpreun cu un coleg de-al su, Diaconu, a plecat foarte de dimineat s desteleneasc un mic lot de pmnt la marginea orasului. Au luat cu ei uneltele necesare, dar si trei sticle cu vin. Din initiativa lui nea Nicu, au hotrt s bea una nainte de a ncepe spatul. Dup ce au terminat-o au trecut, din obisnuint, si la a doua. A rmas, apoi, una singur, nu au crezut c asta ar fi normal, asa c au lichidat-o si pe ea. ntre timp, soarele se ridicase bine, btea cu putere, era foarte cald. A fost firesc s se culce putin naintea presupuselor eforturi si au dormit pn s-a fcut sear, ntorcndu-se acas foarte bine odihniti. Altdat, nea Nicu a obtinut un teren pe lng fosta Cas a Sindicatelor. L-a cultivat cu seriozitate, a obtinut o recolt apreciabil de legume. Ca s-si asigure recolta promittoare, a adus acolo un cine, instalat ntr-o cusc spatioas. Dar niste minoritari etnici care locuiau n apropiere au realizat culesul la vremea potrivit, nelsndu-i nici mcar o ceap. Iar ca supliment, i-au furat si cinele, cu frumoasa sa cusc cu tot. Pe lng aceste tentative agrare, nea Nicu sa avntat si n domeniul zootehniei, ncercnd s creasc animale chiar n conditiile de la bloc. A fcut rost de un purcelus, l-a hrnit si l-a ngrijit cu dragoste, numai c acesta era dintr-o specie care nu se dezvolta deloc. Nu s-a descurajat si, spre amuzamentul musafirilor, l-a instalat ntr-o colivie, pe balcon. Spirit rebel, Nicolae Balan a avut relatii uneori dure cu autorittile, dar si sub semnul umorului cteodat, dou dintre peripetiile acestea le-am consemnat, oarecum cifrat, n cartea mea, Memorial umoristic (le reproduc n continuare): *** Obsesia ascultrilor de ctre Securitate a fcut o bun carier ntre romni nainte de 1989. Alturi de situatiile reale, cu consecinte dramatice uneori, existau si unele imaginare. Un profesor din Vaslui, dup o degustare prelungit a mai multor produse pe baz de alcool, este condus acas de un confrate mai tnr. Acesta l ajut s urce scrile spre apartament, devenite mai dificile n contextul dat. Dup insistent e, tnrul accept s intre n cas, profesorul tinea neaparat s-i demonstreze c este ascultat de Securitate. L-a dus la un orificiu din perete unde fusese o priz, si i-a artat corpul delict: – Mi-au pus ei microfonul sta n locuint, m ascult ei, dar s vezi ce le fac eu. Dup aceast introducere lmuritoare, a nceput un potop de njurturi si blesteme care ar fi trebuit s cutremure, s sfrme si s mprstie n vnt antipatizata institutie. Profesorul cel tnr a rbdat ct a rbdat, dar la un moment dat nu s-a mai putut abtine: – Dom profesor, nu este un microfon, este o priz. – Zici c este o priz? Ia njur-i si tu. Cum era s njure cnd de fat era doamna, sotia profesorului? Asa c a tcut. Acesta a asteptat putin, pe urm i-a spus batjocoritor: – Si asa zici, este o priz, da? *** Cndva, evreii formau aproape jumtate din populatia Vasluiului, n mod sigur, peste un sfert. Dup plecri succesive, au mai rmas cteva persoane; acum, nu stiu dac mai este cineva. S-au perpetuat cteva denumiri. Buium, de exemplu, un loc cunoscut de toti vasluienii, sau numele popular de Carol, dat unei strdute de lng Consiliul judetean, fr nici o legtur cu regii Romniei, ci cu un negustor evreu. ntre cei putini rmasi, cel mai cunoscut, mai popular si simpatizat era un oarecare Ficu, nu ntmpltor gestionarul unui bufet din centrul orasului. Avea, pe lng acesta, si o alt mare calitate. Conformndu-se unei vechi traditii, desi lucra n comertul de stat, obisnuia s ncalce regulile si s acorde credit unor clienti cunoscuti. ntre acestia, la loc de cinste, desi nu venea prea des, se numra profesorul B., de regul nsotit de ctiva interpreti instrumentisti pe care i coordona. Cuprins de un avnt de generozitate, a comandat cteva sticle de vin spumos, prevenindu-l pe Ficu, pentru creditare. Acesta a dat replica obisnuit: – Am spus eu ceva de bani, dom profesor? Repede nclzit, si-a anuntat comesenii: – Acum, am s interpretez un vechi cntec patriotic: Triasc Regele. Si aceasta se petrecea n 1975, n plin regim comunist. Muzicantii s-au plns ne leag stia, dar au rmas, nu puteau prsi sticlele pline. Cnd s nceap cntecul, ntmpltor, intr pe us securistul L., aflat la nceputul carierei. Cum l vede, profesorul l ntreab: – Bine c ai venit. Ce esti tu? L. a dat din umeri si-i spune: – Parc nu stii. – Stiu, dar ce grad ai? – Locotenent-major. – Ce bine! Eu am s cnt Triasc Regele, tu m torni si mine te fac cpitan! L. a crezut c este o glum, dar profesorul a nceput s cnte, el a fugit din bufet, conform unor reguli securiste. Normal, toat lumea a aflat de cele ntmplate, profesorul a fost chemat la partid, dar totul s-a terminat n coad de peste. Profesorul, ns, le-a spus tovarsilor despre Triasc Regele: – L-am cntat si am s-l mai cnt! *** Desigur, activitatea sa artistic, prodigioas si complex, va fi prezentat n alt context. M rezerv la umor si n aceast privint. ntre alte realizri ale lui Nicolae Balan se nscrie si corul de la Ivnesti. Pe lng voci, acesta cuprindea o fanfar (cea de la Valea Mare), un clopot de biseric si, ceea ce era cu totul original, o multime de unelte agricole: coase, seceri, lopeti etc. Ele erau lovite ritmic, sustinnd melodiile, si erau numite de Balan panarmi. Foarte autoritar cu interpretii, asa cum o fcea si la orchestra Trandafir de la Moldova, ca dirijor, obisnuia s-i bruftuluiasc, deseori, si pe coristi. Eram la Deva, n faza final a Cntrii Romniei, corul se afla pe scen, nainte s cnte, iar nea Nicu, fr s-si dea seama c toate microfoanele erau deschise, a nceput s-i moralizeze pe interpreti cu expresii din vocabularul interzis. Sala arhiplin s-a distrat copios, pn cnd cineva a decuplat auditia. Ultima oar cnd ne-am ntlnit, cu putin timp n urm, Nicolae Balan mi-a relatat o situatie dramatic din familie. Din tot ce mi-a spus, retin cu precdere enorma lui buntate sufleteasc si trie de caracter.
Dan Ravaru
