Climatul educational din rural este, în general, perceput ca pozitiv, însã, în lipsa serviciilor specializate, scoala este orientatã cãtre rezolvarea problemelor elevilor sau chiar ale familiei si mai putin pe îmbunãtãtirea rezultatelor, reiese dintr-un studiu prezentat, miercuri, de World Vision.
World Vision România a lansat, miercuri, studiul „Dialog pentru calitatea educatiei. Scoala vãzutã prin ochii elevilor si pãrintilor“, realizat în special în scoli din mediul rural din sase judete. Cercetarea aratã cã familiile elevilor din scolile din mediul rural au, în cea mai mare parte, un nivel foarte scãzut de educatie. Astfel, din rãspunsurile oferite de pãrinti rezultã cã peste jumãtate dintre ei nu au finalizat nici mãcar opt clase. Studiul a vizat mai multe aspecte, printre care si spatiile de învãtãmânt, care par a nu mai fi o problemã în scolile studiate. Practic, douã treimi dintre elevi au o clasã numai a lor, iar aproape o treime ocupã o salã în douã schimburi. Similar, în privinta cabinetelor si laboratoarelor, aproape 90 la sutã din scoli detin astfel de spatii, cele mai multe fiind cabinetele de informaticã. Aceste spatii sunt însã subutilizate, la sub 10 la sutã din capacitate, inclusiv la fizicã, chimie si biologie. În plus, pãrintii fie afirmã cã nu stiu de existenta laboratoarelor, fie spun cã acestea nu existã. Conform aceluiasi studiu, auxiliarele curriculare sunt folosite la majoritatea orelor la disciplinele de examen (limba românã si matematicã) si la un procent din ce în ce mai mic de ore la educatie fizicã, geografie, stiinte, limbi moderne, istorie, educatie tehnologicã si arte, la acestea din urmã doar la unele ore. De asemenea, mijloacele audio si video sunt, si ele, slab utilizate, mai putin de o treime dintre elevi semnalând folosirea sãptãmânalã a multimedia (cumulat, la toate disciplinele), iar 87 la sutã dintre elevi raporteazã folosirea lor cel putin o datã pe lunã. Aproape nouã la sutã dintre elevii chestionati spun cã nu folosesc deloc multimedia. Initiatorii studiului mai spun cã o situatie similarã se constatã referitor la utilizarea computerului în clasã, 71 la sutã dintre elevi spunând cã fac acest lucru doar o datã pe lunã. „Dacã excludem disciplinele de specialitate, calculatorul este folosit doar la 1-2 la sutã din numãrul orelor de curs, circa 10 la sutã din elevii chestionati declarând cã nu folosesc deloc calculatorul. (…) Situatia este agravatã si de lipsa conexiunii la internet, doar 38 la sutã dintre elevi afirmând cã au acces în timpul orelor de curs“, se aratã în studiu. În ce priveste procesul didactic, elevii cred cã programul scoalr adecvat, însã mai putin de jumãtate dintre ei considerã temele pentru acasã ca fiind corespunzãtoare. Initiatorii studiului au mai constatat cã cei mici au cu regularitate teme scrise, cel putin la trei discipline în fiecare zi. În privinta centrãrii activitãtii scolare pe predare, peste 80 la sutã dintre elevi afirmã cã mai mult de jumãtate din timpul unei ore obisnuite de curs ascultã explicatiile profesorului. Pe dea altã parte, putin peste 50 la sutã dintre copii spun cã activitãtile de învãtare în grup sunt predominante, ei fiind descurajati sã colaboreze în timpul activitãtilor de învãtare. În plus, profesorul dirijeazã strict procesul de învãtare, nivelul autonomiei elevilor fiind redus. Studiul a evaluat si sprijinul acordat elevilor si au remarcat cã majoritatea profesorilor din scolile cuprinse în esantion sunt dispusi sã ofere feedback si ajutor elevilor. „Peste jumãtate dintre elevi considerã chiar cã evaluarea si notarea ca fiind obiective. Alte puncte tari ale profesorilor sunt explicarea criteriilor de evaluare si explicarea motivelor acordãrii unei anumite note. Aceastã situatie atrage dupã sine o încredere sporitã în scoalã“ , aratã specialistii. În privinta comunicãrii referitoare la rezolvarea unor probleme din scoalã, circa 20 la sutã dintre elevi si aproximativ 15 la sutã dintre pãrinti au semnalat scolii diferite aspecte negative. Potrivit initiatorilor studiului, majoritatea elevilor si a pãrintilor semnaleazã aceste aspecte negative dirigintelui sau unui alt profesor, dupã care urmeazã, ca persoane preferate în astfel de situatii, alti pãrinti, directorul scolii si, în foarte micã mãsurã, autoritãtile locale sau comitetul de pãrinti. „Se preferã actiunea individualã si nu cea colectivã, organizatã“, se aratã în studiu. Din cercetare a mai rezultat cã peste 64 la sutã dintre elevi si aproape 80 la sutã dintre pãrinti se adreseazã scolii si atunci când este vorba de problemele personale ale copilului sau ale familiei. „Pe lângã dimensiunea pozitivã, care aratã încredere reciprocã, a acestei relatii, apelul la scoalã poate fi datorat si absentei persoanelor resursã din comunitate (asistentii sociali etc.), scoala fiind nevoitã sã preia probleme care nu sunt, neapãrat, de competenta ei“, se mentioneazã în cercetare. De asemenea, s-a constatat cã, în general, elevii sunt mult mai bine informati în privinta activitãtii scolii decât pãrintii lor. Astfel, marea majoritate a pãrintilor nu a putut indica mai mult de o activitate desfãsuratã în scoalã în ultima lunã, în timp ce la elevi numãrul mediu de activitãti indicate se apropie de douã. Procentul pãrintilor si al elevilor care fac parte din organismele consultative este semnificativ. Aproximativ o treime dintre elevi si un sfert dintre pãrinti declarã cã sunt membri în organismele consultative respective, la nivel de clasã sau de scoalã. Pe de altã parte, rãspunsurile privind frecventa întrunirii acestor organisme consultative si aspectele discutate sunt mai nuantate (doar o treime dintre respondenti, din ambele grupuri tintã, declarã cã acestea se întrunesc periodic). „De exemplu, aproape jumãtate dintre elevi si douã treimi dintre pãrinti declarã cã sunt consultati în privinta alegerii disciplinelor optionale – chiar dacã legislatia în vigoare prevede obligativitatea acestei consultãri; doar o treime dintre pãrinti sunt consultati în procesul de elaborare a bugetului scolii, aproape jumã- tate în procesul de planificare generalã a activitãtii din scoalã si peste 60 la sutã sunt informati privind realizarea acestor activitãti planificate. Pe de altã parte, marea majoritate a pãrintilor au declarat cã au contribuit la cumpãrarea unor auxiliare curriculare si, în plus, cã acestea sunt folosite si sunt utile la clasã“, se mai aratã în studiu. Initiatorii documentului cred cã atitudinea fatã de scoalã este determinatã si de modul în care elevii percep utilitatea celor învãtate, iar cea mai mare utilitate perceputã se înregistreazã la disciplinele considerate, traditional, ca fiind cele mai importante (limba românã si matematica), pe locurile urmãtoare fiind limbile moderne si geografia. Cele mai putin utile sunt considerate artele si educatia tehnologicã (care include si TIC). Atitudinea fatã de scoalã se poate evalua si prin intentiile elevilor si ale pãrintilor de a continua sau nu studiile dupã terminarea gimnaziului. „La nivel mediu, doar 75 la sutã dintre elevi si aproape 80 la sutã dintre pãrinti declarã cã ei (sau, respectiv, copiii lor) vor continua studiile, în liceu sau scoala profesionalã, dupã clasa a VIII-a, ceea ce aratã un procent posibil de pãrãsire timpurie a scolii mai mare decât media nationalã (aproximativ 17 la sutã) – deci, îngrijorãtor“, mai rezultã din studiu. Specialistii afirmã cã principalele cauze pentru care elevii ajung sã abandoneze studiile sunt de naturã economicã si financiarã.
