Despre anticomunismul Pãrintelui arhimandrit Mina Dobzeu din Husi (II)

– continuare din numãrul trecut –
„Doi dintre detinuti, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipã sã vinã gardianul sã se uite, dar acum când celulele, pe rând, sunt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e putin probabil. La repezealã – dar cu acea iscusintã preoteascã unde iuteala nu stânjeneste dictia deslusitã – pãrintele Mina rosteste cuvintele trebuincioase, mã înseamnã cu semnul crucii, îmi toarnã pe cap si pe umeri tot continutul ibricului (cãnita e un fel de ibric bont) si mã boteazã în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul sterge toate pãcatele. Mã nasc din nou, din apã viermãnoasã si din duh rapid. Trecem apoi, oarecum linistiti, oarecum usurati – hotul care nu-i prins în fapt e om cinstit – la patul unuia din preotii greco-catolici: e lângã tinetã si balie (am coborât cu totii de la cucurigu), si acolo recit crezul (ortodox), dupã cum fusese stabilit. Reînnoiesc fãgãduinta de a nu uita cã am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul în asemenea împrejurãri, e perfect valabil si fãrã de cufundare si fãrã de mirungere. (Dacã voi ajunge sã scap din închisoare cu bine, urmeazã, pentru taina mirungerii, sã mã prezint la un preot al cãrui nume îmi este dat de pãrintele Mina; numele acesta aveam sã-l uit si apoi sã mi-l reamintesc.) Ritmul intens al celulei nr. 18 ne înfascã imediat. Pãrintii grecocatolici sunt de serviciu pe camerã. Pãrintele Mina are de spãlat o cãmasã”. Nicolae Steinhardt îsi aminteste de corvoada cãrãrii tinetelor la Jilava (mai 1960). „Cad în repetate rânduri la „scoaterea serviciilor” alãturi de pãrintele Mina. El e îndemânatic, eu nu. Se întâmplã sã se reverse tunul. Pedepsele în cazul acesta sunt aspre. La iutealã punem spurcãciunea jos si ne repezim sã adunãm fecalele si sã stergem cu degetele sau cu batistele urmele de lichid. Uneori izbutim, alteori nu. Pãrintele Mina lucreazã atât de repede, încât mie îmi rãmâne putin de fãcut. Pedepsele, alãturi de pãrintele Mina, îsi pierd caracterul sordid si iau aspect de mortificare. Apoi, cuviosul nu e numai monah, ci si tãran mucalit. Râde atât de sincer, încât mã învãt si eu sã fac haz mare de adunarea rahatilor”. Dupã botezul de la Jilava se desparte de Nicolae Steinhardt. În închisoarea de la Gherla îl întâlneste pe filozoful Constantin Noica, stã cu Vasile Vasilache, de care îl va lega o lungã prietenie si o corespondentã. În 1963 a fost mutat într-o noapte în celulã cu fosti combatanti pe frontul de rãsãrit, numai ofiteri superiori, condamnati la moarte sau închisoare pe viatã, fatã de care si-a fãcut datoria de preot crestin. Trece prin lagãrele de muncã de la Stoenesti, Salcea, Strâmba, Periprava unde îsi fãcea „lucrul „de misionar crestin ortodox. În 1964 se reîntâlneste cu Nicoale Steinhardt la penitenciarul din Gherla. Într-o cererea tipizatã din 1979, expunând situatia profesionalã, pãrintele Mina Dobzeu nota pentru anii 1959-1964: „balta Dunãrii”ca institutie unde a lucrat, la rubrica functii „muncã în sectorul socialist” si domiciliul la Stoenesti-Periprava. Consemneazã perioada de detentie de 7 ani pentru ateismul societãtii actuale, continuând „n-am fost împotriva transformãrilor sociale”. Dupã decretul nr. 310, din 16 aprilie 1964 a Consiliului de Stat a R.P.R., gratiat, pãrintele Mina Dobzeu si-a continuat confruntarea cu regimul comunist. Odatã eliberat din temnitele comuniste, pãrintele Mina Dobzeu nu a fost primit de episcopul locului si mitropolitul de Iasi, este acceptat în eparhia Clujului de episcopul Teofil, care îl aseazã pentru putin timp la mãnãstirea Nicula. Între octombrie 1964 -1969 activeazã ca misionar la parohia Jimbor, comuna Ciochis, judetul Bistrita Nãsãud, din Eparhia Clujului, fostã parohie greco-catolicã. Teofil, arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului îl recomandã la 16 octombrie 1974 episcopului Partenie Ciopron al Romanului si Husilor Episcopul Partenie al Romanului îl cheamã în eparhie începând cu 1 septembrie 1969 pentru a servi ca preot si duhovnic la biserica catedralã din Husi. Pr. Mina Dobzeu predã gestiunea parohiei Jimbor preotului Liviu Rusu la 28 august 1969. Nicolae Steinhardt îl viziteazã la 15 noiembrie 1969 în urma invitatiei adresate, vizitã descrisã si pe care o redãm în continuare: „Invitat la Husi de pãrintele Mina. În jurul desfiintatei episcopii transformatã în muzeu regional li s-a fãgãduit fostilor cãlugãri de la schitul Brãdicesti sã înjghebeze o micã si modestã comunitate mânãstireascã. S-au aciuiat în dependintele si grajdurile episcopiei, deteriorate rãu; le reparã pe cât pot si refac biserica, foarte mare, cu hramul Sfintii Apostoli. / Sunt primit cu prietenie. Staretul e un bãtrân cu barbã lungã, albã ca-n basme si legende. (Lasã arhimandritul toatã grija schitului…) Au o vie destul de întinsã, o îngrijeste cu pricepere unul din ei, si o cramã asezatã în pivnitele palatului episcopal: dateazã din vremea lui Stefan cel Mare, cramã adâncã, rece, cu bolti uriase si butii cât toate zilele. De aici scoate chelarul un vin fãrã pereche; mi se încredinteazã sase sticle ca vin de împãrtãsanie pentru Schitul Dãrvari. / Totul e meritoriu si înduiosãtor, iar strãdaniile cãlugãrilor impresionante. Douã lucruri însã nu-mi sunt dupã voia inimii: apa, la Husi, e putinã, proastã si sãlcie. (Iar în mintea mea notiunea de mânãstire e legatã de aceea de apã curatã si înviorãtoare.) Apoi, la masã, de lãsata secului, vine vorba de un cãlugãr, coleg de-al lor, rãu bolnav, care se aflã – dupã câte înteleg – singur într-un loc îndepãrtat. Staretul întreabã dacã s-a dus sã-l vadã si sã-l ajute cel cãruia i se ceruse s-o facã. Nu numai cã nu s-a dus – a fost nãpãdit de treburi – dar mai adaugã o justificare: bolnavul nu e singur, e cu Dumnezeu. / Ceilalti par multumiti de explicatie si dau din cap: asa e, nu e singur, e cu Dumnezeu. / Îmi trece prin minte sã-l întreb pe cel cu misiunea neîndeplinitã: desigur cã bolnavul nu e singur ci cu Dumnezeu, dar dumneata, cuvioase, care cunosti porunca de a-ti iubi aproapele si ai citit parabola samariteanulu milostiv si nu ai dat ascultare poruncii staretului, domnia ta sti sigur cã esti cu Dumnezeu?” Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia) îi dedicã o carte pãrintelui Mina Dobzeu: „Prea Cuviosului Arhimandrit MINA DOBZEU în amintirea zilei de 15 martie 1960”. La Husi se reîntâlneste cu Nicolae Steinhardt care a dorit sã rãmânã la mãnãstirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, însã datoritã presiunilor exercitate de Securitatea localã nu a gãsit întelegerea necesarã la chiriarhul locului. Îndrumat de pãrintele Mina Dobzeu, Nicolae Steinhardt ajunge la Teofil, arhiepiscopul Clujului si la episcopul Iustinian Chira, care îl primesc la mãnãstirea Rohia si la recomandarea sa. Pãrintele Mina Dobzeu a mers în câteva rânduri la mãnãstirea Rohia, unde are întrevederi cu Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912-d. 30 martie 1989), de la care primea în fiecare an de 15 martie (ziua botezului) o carte postalã. Ultima întâlnire se petrece la sfârsitul lui martie 1989 (probabil 29 martie) la spitalul din Baia Mare, cu o zi înainte îl întâlnise împreunã cu prietenii sãi, printre care si Bartolomeu Anania. Iatã ce ne povesteste pãrintele Mina Dobzeu într-un interviu: „Primesc, la gazdã, telefon, sã-l vãd numaidecât. Din confirmareaspovedanie tin minte si aceste cuvinte ale dumnealui: „Dragã pãrinte, gândul meu îmi spune cã Dumnezeu nu m-a iertat de pãcatele ce le-am sãvârsit în tinerete, în viatã. Si merg sã mã înfãtisez Dreptului Judecãtor si voi fi osândit aspru pentru toate nelegiuirile mele”. Am diavolului (sic) si i-am zis: Dumnezeu te-a iertat atunci când ti-ai mãrturisit pãcatele si ai primit botezul, cãci prin botez se spalã pãcatul originar si ai luat hotãrârea sã te îndrepti si te-ai îndreptat. Intrat în monahism, ai fãcut un act de pocãintã. De ce mai pui la îndoialã cã bunul Dumnezeu nu te-a iertat? Nu mai asculta soapta satanei. Cãci cei ce se tem de Domnul se aseamãnã muntelui celui sfânt si nu se tem nicidecum de bântuielile lui Veliar”. http://www.romlit.ro/numarul_3_2008_ro Din 1969 serveste ca preot deservent al bisericii catedrale din Husi. Între 1975-1980 functioneazã ca administrator al gospodãriei anexe si viei episcopiei Romanului si Husilor, la mãnãstirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Husi, unde replanteazã vita de vie. Îndeplineste totodatã functiile de secretar, gestionar si casier. Odatã venit la mãnãstirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Husi, se „bucurã” de atentia unui securist, desemnat special pentru el, care îl teroriza cu propunerea de a deveni turnãtorul Securitãtii. Vietuitorii din mãnãstire erau urmãriti sistematic de Securitatea din Husi. La o întrevedere cu securistul sãu pãrintele Mina Dobzeu îi propune: „Uite ce e! Devin informatorul vostru, cu leafa pe care o ai tu, iar tu vii în locul meu, si ai grijã de mãnãstire. Sã mã înghitã de furie, nu alta. A vãzut clar cã n-are cu cine coopera. Stiti cum a sfârsit? Zdrobit într-un accident de circulatie pe soseaua Husi – Vaslui. Poate a fost o lectie, tragicã, e drept, si pentru altii.” Din 1 iunie1978 devine staret al mãnãstirii „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Husi, calitate detinutã pânã în 1988. L-a înlocuit pe pãrintele Iachint Ciobanu, fostul staret de la Brãdicesti. Ieromonahul Mina Dobzeu cere reabilitarea sa la 8 mai 1979 judecãtoriei Vaslui, prezentând ca martori pe fostul protoiereu Zaharia Cires si Victor Rãschitoru din Husi. La 9 iulie 1979 preotul Zaharia Cires, protopop de Husi (1969-1976) îl considera pe pãrintele Mina Dobzeu drept un om modest, ponderat, respectuos, atent, un preot bine pregãtit din punct de vedere teologic, demn slujitor, element studios si dornic de cunoastere, sincer si loial cetãtean al patriei. În 1988 pãrintele Mina Dobzeu a continuat rãspândirea cãrtilor de rugãciuni. Rãspândirea cãrtilor de rugãciuni au atras interventia si ostilitatea elementelor din administratia ecleziasticã localã, unele dintre ele fidele colaboratoare a Securitãtii. În 1988 adreseazã sapte scrisori nesemnate presedintelui Nicolae Ceausescu. Securitatea din Bucuresti îl retine pentru cercetãri în perioada ianuarie – septembrie 1988. Într-o noapte din ianuarie 1988 arhimandritul Mina Dobzeu a fost ridicat de duba securitãtii, deplasatã special de la Bucuresti. Totul s-a fãcut în tãcere, nimeni din personalul de la mãnãstire nu avea stiintã despre disparitia sa. Primeste o „corectie” de opt luni datoritã opozitiei sale fatã de politica de demolare a bisericilor, pentru „rãzvrãtire” si „uneltire împotriva sigurantei statului”. Neclaritatea evenimentului persistã si astãzi. De ce a fost arestat? Pentru rãspândirea cãrtilor de rugãciuni sau scrisorile anonime trimise lui Nicolae Ceausescu! La 11 iulie 1990 arhimandritul Mina Dobzeu intervine la presedintele Asociatiei fostilor detinuti politici – Vaslui, amintind condamnãrile din 1949 si 1960, dovedite de documentele necesare, „pentru a fi prezentate comisiei de drept, de a se dispune potrivit Decretului- Lege nr. 118 din 30 martie 1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”. Nu aminteste nimic de arestarea sa din 1988. Se pãstreazã o cerere de demisie a sa nedatatã (în creion este trecutã ulterior data 12 aprilie 1980), potrivit cãreia protosinghelul Mina Dobzeu demisioneazã din calitatea de „gestionar al bunurilor materiale si al gestiunei propriu-zis si gestionar custode a „Cãrtii- Vechi”bunuri culturale a Patrimoniului National si staret al Mãnãstirei Sf. Apostoli Petru si Pavel-Husi, din motive de boalã … Am preferintã pentru un post de preot deservent la Catedrala Episcopiei-Romanului, dacã am acceptul P.S. Voastre, iar de nu mã voi duce sã-mi caut loc într-o altã mãnãstire din altã eparhie”. La 1 iunie 1988 Episcopia Romanului si Husilor, prin adresa cu nr. 401, aduce la cunostinta protopopiatului Husi încetarea încadrãrii „numitului Mina Dobzeu (Mihail) din functia de staret la M-rea Sf. Ap. Petru si Pavel Husi, judetul Vaslui (Vol. II, pag. 252, poz. 1, din schema de functii si personal) prin lipsã de la serviciu”, începând cu 1 martie 1988. Episcopia Romanului si Husilor face demersuri pentru încadrarea arhimandritului Mina Dobzeu ca „Gestionar-Custodie Salã”, propunere refuzatã verbal în fata episcopului Eftimie Luca. La 10 ianuarie 1989 arhimandritul Mina Dobzeu adresa episcopului Eftimie Luca rugãmintea de încadrare în postul de preot deservent la biserica catedralã din Husi „uzând de dreptul cã sunt cetãtean si preot cu toate drepturile, deoarece n-am suferit sanctiuni penale, civile sau bisericesti”. Documentele cercetate, în care nu se spune nimic despre arestarea sa, nici nu se putea, evidentiazã încetarea activitãtii retribuite a pãrintelui Mina Dobzeu la 1 martie 1988. La 27 septembrie 1988, deci dupã eliberarea din beciurile securitãtii, arhimandritul Mina Dobzeu solicitã episcopului Eftimie Luca reîncadrarea în postul de preot deservent la biserica catedralã din Husi, fãcând mentiunea: „cã la începutul anului 1988 am fost retras din muncã pe motive de boalã, timp de 8 luni”. În luna martie a anului 1989 solicitã pensionarea pentru limitã de vârstã. La 7 martie 1989 nu ocupa nici un post. Prin decizia episcopului Eftimie Luca cu nr. 337 din 1989 pãrintele Mina Dobzeu este pensionat, începând cu data de 1 aprilie 1989. O cercetare la C.N.S.A.S se impune pentru aflarea adevãrului istoric. Astãzi trãieste în chilia sa de la mãnãstirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Husi, slujind cu abnegatie pe Iisus Hristos si zilnic poate fi vãzut la slujbele bisericesti din Catedrala Episcopalã.

Costin Clit