TRADITII SI OBICEIURI DE SÂMEDRU SAU SFÂNTUL DUMITRU

Crestinii ortodocsi sãrbãtoresc în fiecare an, pe 26 octombrie, pe Sf. Mare Mucenic Dumitru. În popor, sãrbãtoarea mai este cunoscutã si sub numele de Sâmedru ori Sânmedru.

Sfântul marele mucenic Dimitrie s-a nãscut în cetatea Solun (Tesalonic), din pãrinti de bun neam si drept-credinciosi. Tatãl lui era voievod în cetatea Solonului, crezând în tainã în Domnul nostru Iisus Hristos si slujind lui. Dimitrie a cunoscut adevãrul din cuvintele pãrintilor sãi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu ce începuse a lucra într-însul… Fiind întemnitat pentru mãrturisirea lui Hristos, la douãzeci si sase ale lunii octombrie au intrat ostasii în temnitã si, aflând pe sfântul Dimitrie stând la rugãciune, lau împuns pre el cu sulitele, si întâia sulitã cu care l-a împuns a fost în coasta dreaptã, în locul în care au împuns si pe Hristos pe cruce, iar în loc de sânge din trupul sãu a iesit mir. Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinti militari, atât în Biserica Ortodoxã, cât si în Biserica Catolicã de rit bizantin si de rit roman, se sãrbãtoreste la data de 26 octombrie. Acei crestini ortodocsi care urmeazã calendarul iulian îl sãrbãtoresc pe Sf. Dumitru la 8 noiembrie. Sã nu se facã confuzia între Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir si Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), sãrbãtorit în Biserica Ortodoxã Românã la 27 octombrie. Dupã hramul Sfintei Parascheva, zilele Sfin- tilor Dumitru sunt ultima si cea mai importantã sãrbãtoarea din toamnã, care, dupã obiceiuri pastorale, marcheazã începutul iernii. Dacã în grãdinã a rãmas vreo floare neculeasã si este încã frumoasã si neofilitã, nu o rupe. Se spune ca frumusetea ei este înspre alinarea sufletelor celor morti. Existã credinta cã în aceastã zi, cãldura intrã în pãmânt si gerul începe a-si arãta coltii. Sfântul Dumitru, Sâmedrul, „plãcut lui Dumnezeu pentru bãtrânetea sa“, este socotit a fi si patronul caselor si paznicul care-i apãrã pe oameni de fiarele sãlbatice. Este o sãrbãtoare cu caracter funerar, cu hramuri rãsunãtoare, ofrande cu colaci deliciosi, jocuri cu focuri vii si veghe ritualã, sãrbãtoarea Sfântului Dumitru aduce una dintre cele mai importante sãrbãtori de toamnã. Obiceiurile de Sfântul Dumitru erau asemãnãtoare cu cele din preajma echinoctiului de primãvarã, cum erau focurile si rotile de foc – cu rol de purificare. Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri care au loc în ajun de Sfântul Dumitru sunt focurile vii. În ajunul sãrbãtorii, pe 25 octombrie, este „Focul lui Sânmedru“, când oamenii aprind focuri în curti sau pe dealuri, peste care sar copiii, sã fie sãnãtosi, iar tinerii pentru a se cãsãtori. Ritualul spune cã cei care sar peste foc vor fi sãnãtosi tot anul si feriti de boli si necazuri. Focul are menirea sã alunge fiarele, de a încãlzi mortii precum si puteri roditoare, astfel cã dupã ce este stins, oamenii aruncã în grãdinã cãrbuni si cenusã. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind apãrati de dãunãtori si roditori în anul care vine. Bãtrânele împart covrigi, pâine, nuci, mere, struguri si prune uscate doar celor care sar peste foc. Tot astãzi se pomenesc mortii. Se dau de pomanã colivã de Sâmedru, unt, lapte sau brânzã si colaci în formã de cruce. Considerat patronul pãstorilor, Sânmedru aduce în repertoriul superstitiilor un obicei strãvechi pe care ciobanii din locurile Moldovei îl practicã si astãzi. Pentru a afla cum va fi iarna, pãstorii îsi aseazã cojocul pe iarbã în mijlocul oilor, asteptând sã vadã ce oaie se va aseza pe el. Dacã se va culca o oaie neagrã, iarna va fi bunã, iar dacã se va culca o oaie albã, iarna va fi asprã. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este sã urmãresti mersul oilor în dimineata sãrbãtorii Sfântului Dumitru. Dacã dimineatã se va trezi întâi o oaie albã si va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacã se va trezi o oaie neagrã si va pleca spre nord, iarna va fi usoarã. De cade multã frunzã în octombrie, anul urmãtor va fi rodnic. Bãtrânii au si superstitii legate de aceastã sãrbãtoare. Se spune cã în cazul în care frunzele arborilor cad târziu, toamna va fi lungã, iarnã grea si anul bogat în omizi. Cum e ziua de Sfântul Dumitru, asa va fi toatã iarna. Dacã vremea asprã, va fi iarnã grea, iar altii spun cã dacã vremea este bunã, toamna va fi lungã si frumoasã. Dacã în noaptea Sfântului Dumitru e lunã plinã si cerul e senin, iarna va fi bunã, iar dacã e lunã plinã si cerul e acoperit de nori, dacã plouã sau ninge, iarna va fi asprã, cu zãpezi grele; Dacã la Sfântul Dumitru e lunã nouã, iarna se începe curând si se terminã repede, iar dacã e lunã plinã, iarna se începe curând si se terminã târziu.O altã superstitie din mosi strãmosi spune cã dacã în aceastã zi tunã, iarna care vine va fi usoarã. Oamenii de la sat sunt atenti sã vadã si dacã soarecii câmpului se îndreaptã cãtre sate, pentru cã asa stiu cã iarna este aproape. Un alt semn care le atrage atentia oamenilor cã vom avea o iarnã grea este dacã nucii si gutuii dau rod bogat. Traditia popularã spune cum cã cine seamãnã usturoiul dupã Sânmedru va avea parte în anul urmãtor numai de pagubã. În unele zone mai multi flãcãi se întrunesc la o casã, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluier si caval, între ei se aflã si un fecior îmbrãcat ca o cadânã, astfel capãtã bacsisuri. Obiceiul se mai numeste si „Datina Saiegiilor“. Se mai spune cã numai dacã respecti toate traditiile sãrbãtorii vei fi protejat de necazuri si alte primejdii. Oamenii de la tarã respectau superstitiile pentru a-si proteja animalele de lupi. Un alt obicei era ca de Sâmedru, când au fost aduse turmele în „tomnatic“, sã se facã alesul oilor. Totodatã se spune cã acum e liber hotarul si nu-i bine sã nu fie lãsate turmele la pãscut de cãtre proprietarii terenurilor, ciobanii îi blestemau. Se considerã cã l-ai refuzat pe Moise, acesta fiind un mare pãcat. Mai existã obiceiul ca în ziua în care turma este separatã si reîncredintatã stãpânilor se poate vorbi de un ritual sferic: la plecarea în munte ultima oaie era mulsã pe prag, cu mâinile încrucisate, iar la 26 octombrie se repetã procedeul, dar este aleasã prima oaie din turmã, iar cu laptele obtinut sunt stropite toate oile, precum si grajdul, fãcându-se si semnul crucii si rostind: ,,Cum a dat lapte/Asa sã dati si voi/Aceastã oaie/ Cât îti trãi.“. În aceastã zi se spune cã pãcurarii si ciobanii, cu clopurile frumos împodobite cu flori de munte, sunt primiti sãrbãtoreste de întreaga comunitate si poate începe petrecerea. Tot în aceastã zi de octombrie se taie coama cailor tineri de 3 ani pentru ca aceasta sã creascã frumoasã. De Sfântul Dumitru nu se foloseste pieptenul, altfel se atrag primejdii, multe necazuri si e primejdie de lupi. Se mai spune, în traditia româneascã, cã cei care vor pãzi cu sfintenie aceastã sãrbãtoare, de Sfânt Dumitru, vor fi feriti de boli sau lovituri. La Sâmedru, se zice din bãtrâni, cã oamenii morti (din morminte) se fac moroi, vârcolaci, strigoi si, iesind din pãmânt, necãjesc pe cei vii. În traditia popularã, sãrbãtoarea Sfântului Dimitrie marcheazã sfârsitul verii pastorale, fiind numitã si Ziua Soroacelor, pentru cã în aceastã zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere, se stricã stânele si alte întelegeri încheiate cu sase luni în urmã, de Sângiorz (Sfântul Gheorghe, 23 aprilie) când se tocmesc slugile pentru diverse treburi. De unde si zicerea ca „la Sângiorz se încaierã câinii iar la Sâmedru se sfãdesc stãpânii“. Sf. Dumitru, împreunã cu Sf. Gheorghe, împarte Anul Pastoral în douã anotimpuri simetrice, vara constituind-o perioada între datele celebrãrii celor doi sfinti, având ca miez al timpului ziua Sf. Ilie. Tuturor celor ce poartã numele de Dumitru si derivatele lor, un sincer „LA MULTI ANI!“.

Dan Horgan