Automedicatia se refer la consumul de medicamente fr prescriptie medical, fenomen extrem de rspndit, incusiv la noi n tar. Statisticile din industria farmaceutic arat ca 73% dintre romni si administrez singuri tratamente, cu ferma convingere c acest lucru nu le poate pune viata n pericol. Mai mult, unul din doi romni ofer sfaturi rudelor, prietenilor si apropiatilor cu privire la tratarea unor probleme de sntate, iar unul din sapte printi si trateaz copiii atunci cnd au probleme de sntate fr a consulta mai nti medicul, pentru a primi sfaturi avizate.
Obiectul automedicatiei l fac acele produse farmaceutice care se elibereaz fr retet medical. Cele mai vndute sunt cele pentru rceal si grip, analgezicele, vitaminele si mineralele, hepato-tonicele, cele pentru circulatia periferic, pentru probleme cutanate, afectiuni digestive, hemoroizi. Potrivit medicilor, exist o serie de factori care favorizeaz automedicatia, printre care se numr accesul facil la numeroase informatii medicale, n special pe calea internetului, frica de medic, evitarea cheltuielilor legate de consultatii, ipohondria, vnzarea tot mai permisiv de medicamente fr retet. Un studiu realizat n urm cu un an de firma de cercetare de piat Unlock Market Research mpreun cu Asociatia Romn a Productorilor Internationali de Medicamente (ARPIM) a aratat ca 87% dintre adulti folosesc automedicatia. Dintre acestia, cei mai multi adulti aleg s se trateze fr a cere sfatul specialistului de rceal (41%) si durere de cap (31%) si de cele mai multe ori se bazeaz pe experiente anterioare sau pe informatiile gsite pe internet, se arat ntr-un comunicat al ARPIM. studiu fcut n Romnia privind fenomenul automedicatiei, unde se arat faptul c 73% din populatia trii si cumpr medicamentele fr a consulta n prealabil un specialist. Cele care apeleaz mai frecvent la automedicat ie sunt femeile, ntr-un procent de 82%, comparativ cu brbatii, aflati ntr-o proportie de 63%. Unul din doi romni ofer sfaturi rudelor, prietenilor si apropiatilor cu privire la tratarea unor probleme de sntate, iar unul din sapte printi si trateaz copiii atunci cnd au probleme de sntate fr a consulta mai nti medicul pentru a primi sfaturi avizate. Desi adultii sunt constienti de faptul c automedicatia prezint foarte multe riscuri, multi dintre acestia o aplic si n cazul copiilor lor, transformndu-i astfel n viitori adulti care vor evita s apeleze la un specialist atunci cnd starea de snatate le-o impune. nc de mici, copiii trec printr-un proces de identificare, ncep s imite personalitatea printilor, ticurile, activittile lor, si si nsusesc n detaliu modelele de comportament ale acestora. Practic, copilul va retine si va face ceea ce vede la printi si mai putin ceea ce printii ncearc s- i transmit verbal, afirm dr. Evelina Moraru, medic pediatru la Spitalul de Copii Sf. Maria Iasi.
Abuzul de antibiotice
Deseori automedicatia nseamn si abuz de medicamente. Cea mai cunoscut situatie este cea a antibioticelor. Desi la noi n tar este interzis prin lege vnzarea lor fr retet, romnii profit de faptul c farmaciile le pot vinde n doze de urgent. Antibioticele se iau de multe ori fr discern mnt, chiar n cazul infectiilor virale, cnd nu au efect. Rezultatele sunt distrugerea florei intestinale, slbirea imunittii, cresterea rezistent ei bacteriilor la antibiotice. Ceea ce nseamn c n situatia n care sunt cu adevrat necesare, aceste medicamente nu mai fac fat infectiilor. Puterea antibioticelor este bine limitat si, administrate incorect, acestea pot face mai mult ru dect bine. Exist tendinta de a crede c antibioticele sunt medicamente sigure, dar folosirea lor frecvent poate produce efecte secundare severe, cum ar fi scderea rezistentei imunitare dobndite si predispozitia la infectii. O alt reactie ar fi aparitia unor alergii care pot duce pn la soc anafilactic, dar, cea maqi grav este posibilitatea ca, n urma tratamentelor incorecte, unele bacterii s devin rezistente la actiunea majoritt ii microbilor. Avem pacienti care recationeaz foarte greu si la cele mai puternice antibiotice pe care le administrm, tocmai pentru c au luat antibiotice singuri, cnd nu era cazul, spune dr. Carmena Piseru, seful Unittii de Primire Urgente din cadrul Spitalului Judetean de Urgent Vaslui.
Preventia
n sine, automedicatia nu ar trebui condamnat n totalitate. Ca n orice lucru, exist aspecte negative si pozitive, care depind foarte mult de situatie, conjunctur si atitudine. n privinta medicatiei, avnd n vedere granita extrem de ngust dintre medicament – drog, medicament – otrav, persoana care alege s se trateze singur trebuie s fie constient si responsabil de rezultatele deciziilor sale. Se poate spune c automedicatia este o practic obisnuit omului atunci cnd este vorba de o migren, tuse sau durere n gt sau cnd apar boli sezoniere precum viroze respiratorii ori sindroame gripale. Chiar dac, aparent, astfel de situatii par inofensive, n cazul vrstnicilor mai ales pot aprea probleme, ntruct acestia urmeaz de obicei si alte tratamente pentru boli cronice, determinnd astfel o plaj larg de interactiuni ntre cele dou tipuri de medicatie. Un alt aspect discutabil l reprezint stabilirea diagnosticului si alegerea tratamentului potrivit, avnd n vedere c o persoan care nu are cunostinte medicale solide poate confunda cu usurint simptomele a dou patologii. n cazul bolilor sezoniere si nu numai, mult mai important si la ndemna noastr este ns preventia, o etap n care fiecare si poate face treaba. Prin preventie, orice persoan si poate mbuntti sntatea si sistemul imunitar prin suplimente, complexe de vitamine si minerale sau alte formule puse la dispozit ie n farmacii. Preventia implic si echilibrul n modul de viat, eliminarea exceselor alimentare, reducerea alcoolului si renuntarea la fumat.
Rolul medicului si al farmacistului
Cnd vorbim despre excese voite sau dependent, vorbim, firesc, despre un ru al societtii moderne si al individului n sine. Cnd ne referim ns la amatorism ntr-un domeniu sensibil cum este cel al snttii, vorbim despre pericol, ntruct ne aflm ntr-o zon unde avem nevoie de echilibru si cunostinte solide. S-a observat o oarecare obisnuint a printilor de a apela la antibiotice si chiar de a le alterna atunci cnd copiii lor prezint forme de rceal mai mult sau mai putin usoare, abia n momentul agravrii situatiei acestia apelnd la medicul curant. Evident, momentul interventiei medicale fiind ntrziat, pediatrul ajunge s fie nevoit s continue cu un tratament antibiotic, printii fiind astfel convinsi c prima lor alegere le-a fost confirmat o dat n plus de prescriptia medicului. Chiar dac avem acces la o plaj foarte larg de informare privind medicamentul ales, doza optim sau perioada de tratament, nu nseamn c stim sau ntelegem totul. De aceea, nu ar strica s consultm si prerea unui medic, nu doar a colegei de serviciu, chiar si pentru a ni se confirma ori contesta decizia luat cu privire la alegerea medicamentului. Indiferent dac am luat sau nu decizia n privinta tratamentului, putem alege s aflm si prerea farmacistului, oferindu-i informatiile pe care acesta ni le cere, ntruct are nevoie de ele pentru a putea stabili niste criterii n recomand rile sale. Farmacistul se poate ghida cu usurint dup cteva criterii eliminnd riscul unor reactii sau complicatii la medicament si alegnd ceea ce este mai potrivit pentru noi si buzunarul nostru. Un aspect avantajos n practica automedicatiei este, de asemenea, alegerea unei farmacii unde s ne simtim confortabil pentru a putea reveni. n timp, personalul farmaciei ajunge s si cunoasc pacientii, tratamentele urmate de acestia, problemele de sntate mai frecvent ntmpinate, intolerantele si chiar mediul lor de lucru. n concluzie, automedicatia rmne o problem ce poate fi gestionat doar prin responsbilitatea fiecruia. Medicul nu are aici nici un rol, deoarece nu se apeleaz la el, iar productorii de medicamente se protejeaz, notnd pe prospect, cu litere mici, a nu se utiliza ndelungat fr avizul medicului sau a se citi prospectul nainte de utilizare.
