Am citit, foarte de curnd, „Memoriile” (cu titlul de mai sus) apartinnd lui Isabel Allende, una dintre scriitoarele de succes ale lumii. Aprnd n editie romneasc la Editura Humanitas Fiction n 2010, 2013, cartea mi-a devenit, la fel de curnd, preferat. Dincolo de uimirea produs de prolifica contributie a autoarei la suma creatiilor literare universale, dincolo de savurarea unui umor indirect, inteligent, omni-prezent n (ntre) rnduri, am mai remarcat si calitatea scriiturii (nceput natural, conversationalist, voit tatonabil, dar plin de fort chiar de la nceput) si oferta bogat de informatii relative la viata social-politic si la mentalitatea poporului chilian. Amalgamnd experiente personale cu examinri obiective, clinicdocumentate asupra realittilor chiliene, Isabel Allende, nepoat de fost presedinte de stat, ajunge s nu se detaseze n totalitate de o existent tumultoas ci, interioriznd- o si fructificnd-o, alege s se dedice imprimrii pentru eternitate a unor tablouri (obisnuite – si totusi deloc!) perene, „ntmplabile” oricui dar nu, neaparat, descriptibile de ctre oricine. C autoarea reuseste s aduc pe scena literar tririle unui popor prea putin/deloc cunoscut n Romnia si c o face convingtor uluieste, ca fapt, prin el nsusi, dar c, simultan, e capabil s trezeasc n mintea cititorilor (fr vreo intentie manifest n acest sens) gnduri visa- vis de apropierea „cultural” ce se poate face ntre acest trm mitic, magic si, de exemplu, orice alt tar (inclusiv a noastr), este o realizare cu att mai deosebit. Atitutdinile fat de moarte si viat, fat de cstorie, copii si relatia de cuplu, analiza istoriei si a mentalittii, a religiei si a rolului femeii n societate, legtura dintre politic, caracter si structurarea familiei, laolalt mpnate cu misticism si credinte ezoterice, cu basme si povesti si sentimente, cu lectii, nvtminte si cltorii, cu exercitii de cunoastere si auto-cunoastere, moral si violent, toate acestea conduc, inevitabil, la crearea unui „fel de mncare” ce se poate gti n orice cotlon al lumii, de ctre fiecare natie n parte si cu variate doze de „condimente” si ntelesuri. Isabel Allende, fr s stie prieten a poporului romn (dar si a poporului uman, n general), m-a impresionat si prin modul n care prezint Chile, cu aceeasi pasiune cu care un concettean al nostru (Lucian Boia) ar descrie Romnia („o tar altfel, tara tuturor posibilittilor” si a schimbrilor contradictorii): frumusetea co-existnd cu urtul, progresul cu regresul, iubirea izvort din trdare, morala gsit n coruptie, recurgerea la magie pentru a combate un realism crunt, gunos si, totodat, palpabil pn la durere etc. etc. etc. Asta si-nseamn, probabil, a fi scriitor universal: a avea talentul de a vorbi despre oameni si ntmplri, locuri si destine comune, ce pot fi ntlnite oriunde, dar si a avea geniul de a vorbi ntr-asa o manier nct cititorul s poat jura cu mna pe suflet c a fost si el n acele prti de lume, c a ntlnit si el exact aceleasi tipologii umane, c a avut si el un asemenea destin. n plus, dincolo de (si tocmai pentru!) inerentele critici ale autoarei la adresa planului social si mental al Chile, critici fcute n acelasi stil debordant de franchete si realism, nu i se poate reprosa lui Isabel Allende lipsa de patriotism, dragostea de tar, constientizarea rdcinilor propriei sale personalitti. „(…) Trebuie s vorbesc de familia mea, pentru c patria si tribul sunt totuna n mintea mea”, afirm scriitoarea nc de din primele pagini ale „Memoriilor”. „Ideea de a m instala n State nu mi-a trecut niciodat prin minte, eram convins c CIA provocase puciul militar din Chile doar ca s-mi distrug mie viata. Cu vrsta, am devenit mai modest.”, spune Isabel mai trziu, auto-ironizndu-se, asa cum face adesea. „Doamne, ct am trit! mbtrnirea este un proces treptat si neostentativ. Uneori uit c trece timpul pentru c pe dinuntru nc n-am mplinit nici treizeci de ani; dar, inevitabil, nepotii mei m confrunt cu adevrul dur cnd m ntreab dac „pe vremea mea” se inventase electricitatea. Tot nepotii sunt cei care sustin c am n cap un popor ntreg n care-si triesc povestile personajele din crtile mele. Iar cnd le spun povesti din Chile, ei cred c e vorba de poporul acela inventat.”. Dup cum se observ, oamenii si ntmplrile din viata autoarei se mpletesc mereu, ntr-o urzeal solid si ne-echivoc, cu scrierile acesteia. „Povestile” spuse n numeroasele sale crti provin dintr-o puternic relatie personal cu tara de origine, dar si cu cea n care trieste n prezent – e ca si cum ai privi din culise la modurile n care au prins fiint „Casa Spiritelor”, „Eva Luna”, „Paula” si „Afrodita”, „Fiica norocului” sau „Zorro”, ca s mentionez doar cteva dintre titlurile vastei creatii ale lui Isabel Allende. Pentru cei care nu o cunosc, nc, pe talentata scriitoare, tradus n peste treizeci de limbi (frumoas paralela cu vrsta de treizeci de ani pe care, psihic si spiritual, si-o acord nssi autoarea), iat, n ncheiere, sintetizat chiar de ctre Isabel Allende, prezentarea structurii proprii de gndire si simtire, asa cum se percepe ea n „Tara mea inventat”: „Cartea asta m-a ajutat s nteleg c nu trebuie s iau o hotrre: pot s am un picior aici si unul dincolo… Deocamdat, California este cminul meu si Chile teritoriul nostalgiei mele. Inima nu mi-e sfsiat, doar a crescut. Pot tri si scrie oriunde. Fiecare carte vine s completeze „tara asta din capul meu”, cum zic nepotii mei. De-a lungul lentului exercitiu al scrisului m-am luptat cu demonii si cu obsesiile mele, mi-am explorat ungherele memoriei, am salvat de la uitare povesti si personaje, am furat vieti strine si cu material asta prim am construit un loc pe care-l numesc patria mea. De acolo sunt.”.
Cleopatra Ravaru
