continuare din editia de ieri – (…) La punctele de vedere ale colonelului Popovici as aduga posibilitatea ca Stefan, tot n sensul ntrzierii atacului de la Vaslui, s fi gndit o rezistent mai important, dar nu decisiv, la Brlad. Aici a fost ridicat „Cetatea de pmnt”, cu o existent efemer si al crei rol n contextul luptelor cu turcii rmne neclar. Artileria, si nu numai, era deservit de mercenari germani, cu cuirase de meral, adic blindati. De aici doi termeni, foarte deprtati n timp, dar avnd aceeasi rdcin: ostenii moldoveni numiti „pantri”, dup ce adoptaser nzestrarea de aprare a germanilor, si… tancurile Panzer, din ultimul rzboi mondial. Pe parcursul acestuia, maresalul Antonescu ordonase artileriei s execute tot cte 7 lovituri de tun, asa cum ordonase cu sute de ani nainte Stefan cel Mare. Generalul Ioan Cupsa ia si el n consideratie faptul c Stefan avusese n vedere si posibilitatea ca Soliman s se ncptneze si s continue drumul pe Valea Siretului. n acest caz, garnizoana Romanului l-ar fi tinut n loc, iar de la Vaslui, trupele de aici s-ar fi deplasat rapid pentru o nimicitoare lovitur pe flanc. Vasluiul mai prezenta si avantajul unei pozitii centrale care permitea „manevre pe directii interioare, n cazul unui atac al ttarilor. Descrierea lucrrilor genistice si a avantajelor terenului este aceeasi ca la colonelul Popovici, n plus insist asupra terenurilor mlstinoase, a cror configuratie era cunoscut doar de localnici, se subliniaz faptul c nltimea dealurilor putea ascunde manevrele moldovenilor, clretii acestora devenind pedestrasi, dup cerintele momentului” (Cupsa, p. 44). Necesitatea dramatic, dureroas, de a pustii pmntul n calea dusmanului este evocat si de Nicolae Iorga n imagini artistice, citnd si celebra Scrisoare de la Buda: „Stefan a luat msuri cu ai si ca pe drumul pe care aveau s nainteze turcii, toti s-au ascuns, att oamenii ct si caii, si tot ce nu s-a putut ascunde, a trebuit s ard, fiecare propria cas. Astfel prin asa ardere si prin fug, i-a cuprins pe turci si pe cai o mare foame”. La fel, si la Grigore Ureche: „C ntiu a fost nvtatu de au prjolitu iarba pretutindenea, de au slbit caii turcilor cei gingasi”. n privinta efectivelor angajate, exist relatri diferentiate, n functie de pozitia pe care se aflau autorii lor fat de evenimentele n desfsurare. Oricum, dup coroborarea obiectiv a izvoarelor, majoritatea istoricilor consider c turcii au fost n numr de 120.000, iar aliatii lor munteni au fost n numr de 17.000. Mai rmn totusi neclaritti, n sensul includerii sau nu n oastea otoman a celor 20.000 de salahori bulgari si dac cei 17.000 de munteni au participat la lupt. Ostile lui Stefan cel Mare cuprindeau, dup propria-i mrturisire si dup majoritatea izvoarelor, 40.000 de moldoveni (12.000 din oastea mic, pn la 40.000, trani si trgoveti mobilizati), 5.000 de secui, 1.800 de unguri si posibile detasamente poloneze cuprinznd 2.000 de ostasi, prezent contestat de multi istorici. BTLIA DE LA VASLUI. „Letopisetul anonim al Moldovei”, inclus n volumul „Cronici slavo-romne”, este izvorul principal al celorlalti cronicari pentru descrierea btliei de la Vaslui: „n anul 6983 (1475) ianuarie 10, marti, a fost rzboi la Vaslui cu puterile turcesti si au biruit atunci Stefan voievod si le-a dat Dumnezeu acele limbi necredincioase n ascutisul sbiei, si au czut atunci multime mare fr numr si au fost prinsi vii multi fr numr, care de asemenea au fost tiati, ci numai pe unul l-a lsat viu, pe fiul lui Sac(Isac)-pasa. Si steagurile lor si cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Si s-a ntors Stefan voievod cu toti ostenii si ca un purttor de biruint n cetatea sa de scaun a Sucevei. Si a fost atunci veselie ntre oameni si la toate domniile dimprejur si la toti crestinii dreptcredinciosi, cci a biruit domnul limbile pgne” („Cronici…”, p. 18). Interesant este c, dac izvoarele romnesti sunt lapidare, asemenea celui citat mai sus, informatiile oferite de sursele strine sunt mult mai bogate. Maria Magdalena Szekely si Stefan S. Gorovei se opresc asupra acestora: „Pentru lupta din acea zi, izvorul absolut contemporan, cel mai frumos si mai bogat, rmne o scrisoare trimis din Buda (Offen) la 24 februarie 1745, cu amnunte comunicate de „un romn care a fost n lupt”. Informatii mai putine, dar la fel de pretioase si interesante se afl ntr-o alt scrisoare, plecat din Turda la 24 ianuarie” („Princeps…”, p. 112). Conform autorilor, din toate acestea rezult c Stefan cel Mare era nzestrat cu o deosebit gndire militar, att n domeniul tacticii ct si al strategiei, ale crei nceputuri stau poate n legtur cu ucenicia sa n tinerete pe lng Iancu de Hunedoara. Autorul Scrisorii semnaleaz si el, ca multi altii, tara prjolit n fata ostilor turcesti, lipsa hranei n zon, aprovizionarea foarte dificil din Muntenia. De aici decizia lui Soliman de a trimite detasamente pentru aprovizionare, detasate din corpul principal de ostiri. Stefan a realizat ghidarea pe nesimtite a dusmanilor, pe valea strmt si noroioas a Vasluiului, ntr-o zon care, asa cum s-a subliniat de nenumrate ori, mpiedica larga desfsurare a fortelor turcesti. Ceata de pe 10 ianuarie, foarte deas, vremea fiind anormal de cald pentru acea perioad, a mpiedicat aproape complet vizibilitatea. Turcii nu erau vizibili, dar zgomotele puternice pe care le fceau sugerau convingtor existenta unui numr imens de inamici. Scrisoarea de la Buda prezint aici un moment cu totul tulburtor, reluat sub o form sau alta n mai multe scrieri. Stefan ar fi avut un moment de slbiciune; n termeni moderni, ar fi avut un atac de panic. Boierii din jur au ngenunchiat si unul dintre ei i-a spus: „Doamne, nu te tulbura, cci ti vom sta astzi credincios alturi si Dumnezeu Stpnul ne va ajuta”. Aceast stare unic a lui Stefan l face mai uman n sufletele noastre, asa cum devine uman Iisus Hristos, cnd ntr-un moment asemntor rosteste: „Eli, Eli, lama sabachtani” – Doamne, Dumnezeule, pentru ce m-ai prsit. Dar acel moment trece cu repeziciune si Stefan este din nou stpn pe el. Primul corp de armat care intr n lupt, constituit n primul rnd din secui, la care s-au adugat si moldoveni, este coplesit de numrul dusmanilor. Un mare numr dintre ei sunt ucisi si pentru dusmani pare a bate vntul biruintei. Dup ce artileristii si fac datoria – ca un fel de pregtire de artilerie n rzboaiele moderne – intr n lupt nsusi Stefan si corpul de elit format din boieri si slujitorii lor. Luptele cele mai nversunate se desfsoar pe un pod si n mprejmuirile acestuia, un „pod nalt” ntre dou dealuri, de unde s-a creat mai trziu confuzia cu un alt „pod nalt”, cel de la Cntlresti, de aici disputele din jurul locului unde s-a desfsurat btlia, asupra crora vom reveni n final. Tunurile si alte piese de artilerie specifice timpului intr n actiune cu mare eficient, n conditiile excesivei concentrri umane a inamicului pe cmpul de lupt foarte strmt. Urmeaz un pasaj semnificativ, n care Maria Magdalena Szekely si Stefan S. Gorovei creeaz un tablou plin de miscare, pornind si de la relatrile lui Samseddin Ahmed bin Suleiman Kemal pasa-zade, tablou pe care l redm n ntregime, ntr-un lung citat: „Cele dou osti numeroase au stat o vreme, luptndu-se pe locul de btlie. Gazii s-au nvrtit pe acolo ca ogarii (caii) lor, dar au vzut c ei (moldovenii) nu ies din pdure. Atunci un buluc dintre ei (dintre turci) format din ostasi bravi si pentru al cror suflet btlia era o plcere, potrivindu-se lui Mihaloglu Ali bei si punndu-si capul n primejdie, s-au ajutat unii pe altii si s-au npustit asupra ostii ghiaurilor. Dar si oastea ghiaurilor ri din fire, care era ct un ocean de ntins, punndu-se n miscare ca un uragan sau ca un vnt puternic, aductor de nenorociri, a aruncat cu vntul orgoliului su butoiul si l-a mpins spre mal pe un val. „Butoiul” – grosul armatei otomane – nu mai putea fi oprit n aceast retragere rapid. „Prsind lupta si mcelul, au fugit astfel nct nici nu s-au mai uitat ndrt. Nici nu era chip. Ei s-au clcat n picioare unii pe altii, ca niste turme de oi si nici cei viteji si bravi nu au mai putut gsi cale s mai lupte. Suleiman pasa nu a mai putut s-i strng ntr-alt loc pe ostasii aceia care se mprstiau. Orict de mult s-a strduit si orict de multe sfortri a depus, el nu a putut totusi s-si nchege si s- si rnduiasc alaiul””. Din scrisorile contemporane amintite anterior rezult c btlia, desi decis ca rezultat de pe 10 ianuarie, a mai continuat dou-trei zile. n legtur cu cei doi principi munteni, prezenti la Vaslui, relatrile sunt diferite si destul de contradictorii. Autorii nclin spre cele pozitive. Laiot ar fi opus turcilor rezistent ntr-o fortreat apoi i-ar fi atacat, iar Radu cel Frumos, desi i-a nsotit pe turci la Vaslui, nu ar fi participat la lupt. Dup scrisoarea de la Buda, peste 40.000 de turci au murit n btlie, ucisi n lupte, necati n mlastini, n Siret sau n Dunre. Tot aici este redat un dialog cu valoare literar pe lng cea documentar, pare desprins dintr-o pies de teatru. Stefan luase patru mii de prizoneri si urma s-i execute. Avnd n vedere c unii dintre acestia aveau ranguri nalte si mari posibilitti materiale, este ndemnat s-i elibereze n schimbul unor potentiale imense sume de bani. Stefan d un rspuns memorabil: „Dac au attia bani, ce-au cutat n tara mea?”, ducndu-si pn la capt cele hotrte. Generalul Ioan Cupsa insist asupra strii de spirit din ce n ce mai proaste a turcilor, subliniind greuttile marsului care i-a adus la Vaslui, citndu-l pe cronicarul turc Mehmed Nesri: „Beilergbeiul Hadm, lund oaste de Rumelia (partea european a Imperiului otoman), a trecut n Moldova. Acel afurisit (Stefan cel Mare) venind pe neasteptate si hrtuind oastea islamic i-a atacat (pe turci) cnd acestia umblau ca niste strini cu ochii legati. Multi musulmani au murit ca niste martiri si multi dintre ai au fost prinsi” („Cronici turcesti”, I, p. 127). n avangard mergeau spahiii (cavaleristi), urmau ienicerii, n mijlocul crora se gsea Soliman, apoi azapii (infanteristii), n coada coloanei artileria si auxiliarii akingii. Datorit lipsei de vizibilitate, s-au pomenit brusc n fata pozitiilor moldovenesti si, ncercnd s se desfsoare, au prsit drumul si au intrat n malstin. Pedestrimea care venea din urm sa amestecat cu cavaleria si a fcut imposibil aplicarea tacticii obisnuite a turcilor: atacuri ale cavaleriei pe flancuri si atac frontal al infanteriei pe centru. Pe lng acestea, n fat se afla unul dintre santurile pe care le amintea colonelul Popovici, dublat de un val de pmnt din spatele cruia trgeau arcasii moldoveni, si erau puse n functiune mici piese de artilerie. Santul este fortat dup ce a fost umplut n bun parte cu trupurile turcilor ucisi, si de data aceasta fiind considerati martiri de cronicarii turci. Urmeaz trecerea peste valul de pmnt, ceea ce duce la o nclestare dramatic. Turcii vin valuri dup valuri, iar secuii si moldovenii aflati n prima linie sunt siliti s se replieze cu pierderi foarte mari n linia a doua. Aici, moldovenii opun o rezistent si mai ndrjit, turcii sunt aproape de epuizare, dar, sporindu-si numrul, devin tot mai ameninttori, si linia a doua este n pericol. n acest moment culminant, Stefan, care, aflat pe Coasta Muntenilor, urmrea totul cu mult atentie, consider c este timpul ca rezervele sale, n frunte cu el nsusi, s intervin n lupt. Autorul l citeaz n acest context pe Jan Dlugosz: „Toate rndurile dinti, n care se aflau si secuii n frunte, fiind distruse, pericolul ar fi devenit foarte mare dac nu s-ar fi aruncat Stefan nsusi n linia de lupt a turcilor. Acum are loc si episodul larg cunoscut al derutrii inamicului de ctre un detasament de ambuscad: „Si Stefan vod trimis putintei oameni preste lunca Brladului, ca s-i amgeasc cu bucime si cu trmbiti, dndu semnu de rzboiu, atuncea oastea turceasc ntorcndu-se la glasul buciumelor si mpiedicndu-i si apa si lunca si negura acoperindu-i, tindu lunca si sfrmndu, ca s treac la glasul buciumilor”. n acel moment, spune scrisoarea de la Buda, s-au descrcat si cele 20 de tunuri, ceea ce, mpreun cu strigtele rnitilor, amplificate de pdure, a dus la o atmosfer general de haos. Infanteria moldoveneasc, aflat pn atunci n defensiv, trece la atac, secuii efectueaz o miscare de nvluire pe flancul stng si, n limbaj militar, generalul Cupsa conchide: „Manevra pe directii convergente a avut drept efect ncercuirea fortelor principale ale inamicului, care apoi au fost lovite din toate prtile si nimicite” (Cupsa, p. 51). Grigore Ureche descrie acest episod decisiv astfel: „Iar Stefan vod, dindrt cu oaste tocmit i-au lovit jioi, ghenarie 10 zile, unde nici era loc de a-si tocmire oastea, nici de a se ndereptare, ci asa ei n de sine tindu-se, multi perir, multi prinsi de pedestrime au fost. Ce si pre aceia pre toti i-au tiat, unde apoi mgle de cei morti au strns si multi pasi si sanglaci au pierit si puscile le-au dobndit si steaguri mai mult de 100 au luat” (p. 92). Tot acest cronicar al mretiei lui Stefan descrie retragerea resturilor armatei turcesti, care sau adunat „unde purcede apa Similii n tinutul Tutovii. Acolo au dat laud lui Dumnezeu n legea lor, c-au scpat si au iesit la lume. Iar Stefan vod pornitu-s-au dup dnsii, cu ai si moldoveni si cu 2000 oaste leseasc, de i-au fost ntragiutoriu si i-au gonit pe turci pn i-au trecut la Iovnesti unde se pomeneste si astzi Vadul Turcilor” (p. 92). n ncheierea capitolului, Ioan Cupsa l citeaz din nou pe Kemal-pasa-Zade, dup I. Ursu („Stefan cel Mare”, Bucuresti, 1925, p. 95): „cnd clretii, venind iute ca vntul si cu iuteala unui torent s-au ngrmdit n groapa aceea (vadul de la Iovnesti), cei care au dat primii peste ea au rmas mpotmoliti, devenind astfel punte pentru cei care au srit dup ei. Cetele care veneau unele peste altele s-au rvsit ca valurile. n groapa aceea s-au mpotmolit caii multor mii de oameni si picioarele multor trupuri rmnnd astfel n mlastina mortii. Dup ei au venit dusmanii, si trntindu-i si pe cei care nu czuser nc de pe calul vietii, le-au luat capul si cmsile”. S vedem cum ne prezint btlia un alt militar, colonelul Popovici, cruia i dm din nou cuvntul. Un detasament de acoperire, n care se afla si Tepelus, pretendent la tronul Munteniei, intr mai nti n lupt cu turcii n sudul Moldovei si execut apoi o manevr de retragere, atrgnd astfel inamicul pe Valea Brladului, la Vaslui. Avangarda turc ia contact cu prima linie de rezistent de pe dealurile Munteni sau Zuruitoare, lupttorii de aici fiind moldoveni si transilvneni, avnd ntre altele si arme de foc portative, nc o noutate n Europa. O rezerv de transilvneni (autorul declar c nu vrea s foloseasc termenul secui), ce forma masa de manevr a acestei linii, se afla pe dealul Secuia, pentru a ataca din flanc si din spate, deci linia de rezistent era rupt. Dealul Paiului, mamelonul pe de Valea Brladului si dealul Munteni formau principala linie de rezistent. Postul de comand a lui Stefan era situat pe dealul Morii, la cota 219, avnd n apropiere rezerva general, concentrat la Rediul lui Vod. Dup ce aminteste, citndu-l pe Dlugosz, modul n care Stefan a intrat n lupt la momentul oportun, colonelul Popovici citeaz pe larg scrisoarea de la Buda: „Si-a luat pe cei mai buni servitori si a stat la o parte cu ei si a trimis restul armatei la lupt, cci moldovenii erau pedestrasi. Dac ns el a stat deoparte, a fcut-o pentru ca ceilalti s nu fug. Cci de ce ar fi nceput mai nti el lupta? Dac ar fi fost nfrnti, atunci lupta si toat tara ar fi fost pierdut. Unde este btut pstorul, turma se mprstie”. Este descris din nou diversiunea lui Stefan, fr buciume si trompete, n schimb se vorbeste de ruperea unui dig care a necat mii de turci. n acest timp ncepe si tirul artileriei, combinat cu atacuri din flanc si din spate. Dup interventia lui Stefan n fruntea curtenilor si, zdrobirea turcilor este iminent. Momentul este descris si n scrisoarea de la Buda: „Atunci s-au descrcat tunurile n turci, care erau ntr-o strmtoare si nu puteau s fug si transilvnenii au atacat din spate o arip a turcilor si Stefan n-a fost cu ei, cci a atacat cu ostasii si si cu tunurile n asa chip si prin astfel de mpuscturi si mceluri, i-a silit pe turci s se ntoarc, s fug”. Acest citat este ntrit de unul din Dlugosz: „Pericolul ar fi devenit foarte mare dac nu s-ar fi aruncat Stefan nsusi n linia de lupt a turcilor. Decisiva lupt a avut loc n dup amiaza aceleiasi zile de marti 10 ianuarie 1475. n cele dou zile urmtoare a avut loc urmrirea, operatie executat de clrasii moldoveni, care erau clreti desvrsiti si aveau cai iuti, contribuind astfel la completarea dezastrului”. Ambele izvoare descriu pierderile suferite de turci n fuga lor spre Dunre. Prezentarea btliei se ncheie cu lista marilor boieri czuti la Vaslui n 1475 dup un pomelnic de la mnstirea Bistrita si comunicat de profesorul C. Cihodaru, pe atunci la Vaslui: „Cesti boieri n rzboi de turci au peritu: Toma stolnicul, Petru Mrgelat, Usarul Duma, Sima Hran, Steful Corni, Petru Iachimovici, Toma Coruleanul, stolnicul Crstea Stirbul, Petre Iezereanul, Ivan Ciocrlie si Jurj Tudora. Unii au pierit cu ntreaga lor familie, ca aceia a lui Ion, cu femeia sa Iliana si feciorii si. Dumnezeu s-i odihneasc n pace!”. Nicolae Grigoras consider si el c Stefan constituise o puternic linie de aprare ntre dealul Cetatea Chitoc, gura Muntenii de Jos, gura prului Valea Dumbravei, Dealul Micelina, Dealul Brladului si Dealul Brodoc. N. Grigoras mai mentioneaz si scrisoarea adresat de Stefan cel Mare papei Sixt al IVlea n noiembrie 1474, cnd era clar dezlntuirea rzboiului, din care citeaz: „suntem gata, cu tot sufletul si cu toat puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu s luptm pentru Crestintate cu toate puterile noastre… Rugm pe Sfintia Voastr ca mpreun cu ceilalti regi si principi s ornduiasc n asa fel ca s nu ne luptm singuri” (p. 120). Autorul mai insist si asupra cetii care i mpiedica si pe moldoveni si pe turci s se vad unii pe altii. Descrierea ostilittilor nu se deosebeste de celelalte ntnite pn acum, afar de ncercarea lui Soliman de a ntrerupe luptele pentru ziua de 10 ianuarie, urmnd s le reia de pe alte pozitii, ncercare nereusit datorit panicii care cuprinsese ntreaga armat otoman. Unele aspecte noi le descoperim ns din larga citare a cronicilor turcesti, pe care o face Nicolae Grigoras. Mai nti cunoscutul Kemal pasa Zade, care sustine c Stefan avea o ostire foarte numeroas, c dduse fiecrui ostas armele potrivite, nct si preschimbase oastea ntr-un munte de otel. Tot el face observatii judicioase asupra imposibilittii turcilor de a executa manevrele necesare datorit pdurilor de care erau nconjurati n Moldova. n continuare, un larg citat din Nicolae Grigoras, care la rndul su citeaz mai multi cronicari turci, unii ncercnd s justifice nfrngerea de la Vaslui: „Cronicarul Saladeddin a scris c n aceast lupt a fost un mcel grozav „ntre ostasii turci si putin a lipsit s nu fie cu totii tiati n bucti si numai cu mare greutate Suleyman pasa si-a salvat viata prin fug”. Alt cronicar turc, Nesri, a scris urmtoarele: „a fcut (Stefan cel Mare) multi martiri si multi au rmas prizonieri”. Numerosi ostasi turci „au fost ucisi de romni sau s-au necat n Dunre”. O cronic turc – anonim – cutnd s explice nfrngerea ostirii trimise de sultanul Mohamed al II-lea mpotriva Moldovei, afirm c s-a datorat oboselii, deoarece suportase mai nainte o campanie epuizant, iar n Moldova era „o iarn foarte grea”, ceea ce nu corespunde deloc adevrului. Potrivit acestei cronici, oastea turc n-a putut face fat celei moldovenesti „si din cauza gerului a suferit o nfrngere”” (p. 120). Manole Neagoe afirm c nu avem nici o descriere amnuntit a btliei de la Vaslui, avem ns suficiente elemente rspndite n scrieri contemporane evenimentelor, care permit realizarea unei reconstituiri. Citm, n continuare: „n afara unei scurte relatri a cronicii interne, toate celelalte sunt: polone, ungare, turcesti, germane. Facem aceast mentiune deoarece amploarea unora dintre btliile lui Stefan cel Mare depseste cu mult att ca efective, ct si ca rezultat, btliile celebre din secolul al XV-lea, care s-au purtat n Occident. De aceea, unii istorici strini se ndoiesc sau nu pun temei pe afirmatiile istoriografiei noastre, considerndu-le exagerri, pornite dintr-un sentiment firesc de exaltare a eroismului national” (Neagoe, p. 71). Ca o prim observatie original asupra btliei de la Vaslui, Manole Neagoe demonstreaz c armata otoman nu avea de ce s fie epuizat fizic atunci cnd a sosit n Moldova, deoarece, dintr-un simplu calcul, reiese c mrsluise prin Muntenia 10 km pe zi. Observatia de mai sus, n legtur cu Manole Neagoe, am mai semnalat-o n alt context. Practic, de la un autor la altul, desfsurarea btliei de la Vaslui, sau Podu nalt, sau Racova, este n general aceeasi, dar n orice descriere rolul personal al lui Stefan rmne capital. O neclaritate la fel de general este cea referitoare la domnii Munteniei implicati n luptele moldovenilor cu turcii. Aici prerile sunt diferite, iar cei trei citati mereu – Radu cel Frumos, Laiot Basarab, Tepelus. Subiectivitatea si spune aici cuvntul, se ncearc un fel de reabilitare, din bune intentii. URMRI SI ECOURI. Maria Magdalena Szekely si Stefan Gorovei consemneaz drept prime reactii dup victoria de la Vaslui pe cea a autorului anonim al scrisorii de la Buda: „Niciodat un comandant (Soliman) nu a fost n asa chip nfrnt”, si a sultanei Mara, care considera c niciodat armatele turcesti nu au suferit o asemenea nfrngere. S-a mai considerat c victoria lui Stefan a fost un miracol divin, nfptuit prin mna oamenilor. „Dumnezeu a dat voievodului Moldovei biruint”. Dup cum am mai vzut cnd am prezentat caracterul lui Stefan, acesta interzice pur si simplu s i se aduc laude dup btlia de la Vaslui, ele se cuvin „numai lui Dumnezeu Atotputernicul, izvorul bunttilor”. Aceste reactii ale domnitorului sunt confirmate de cronica lui Jan Dlugosz: „Nu s-a ngmfat Stefan n urma acestei biruinte, ci a postit patru zile cu ap si cu pine. Si a dat porunci n tara ntreag s nu cuteze cineva s-i atribuie lui acea biruint, ci numai lui Dumnezeu, cu toate c stiau toti c nvingerea din ziua aceea numai lui i se datoreaz” (apud „Princeps…”, p. 118). Aceste reactii emotionale, considerate de autorii mentionati ca fiind de o sinceritate deplin, ar putea avea n plus si o alt motivatie. Niciun izvor nu consemneaz pierderile omenesti si cuantumul distrugerilor provocate de invazia otoman. Orict de mult s-a ngrijit Stefan ca vietile locuitorilor s fie crutate, ferindu-i de traseul pe care el nsusi l-a impus invadatorilor, jertfele umane si materiale nu au putut fi evitate. Dintre combatanti, cel mai mult au avut de suferit tranii, cei mai numerosi n ostire, dar cei mai slab narmati, lipsiti de platose sau de scuturi de metal. Acestia nu au mai fost nscrisi n „Pomelnicul mnstirii Bistrita” pe care l-am citat deja. S continum cu cteva consemnri din epoc, semnalate n bun parte de Constantin Giurescu. „Foarte putini turci siau putut gsi mntuirea prin fug, cci chiar si aceia care au fugit si au ajuns pn la Dunre, au fost sau ucisi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuti, sau au fost necati n valuri. Aproape pe toti prizonierii turci, afar de cei mai de frunte, i-a tras n teap. Cadavrele celor ucisi le-a ars, iar cteva grmezi cu oasele lor se vd pn astzi si sunt mrturie etern a unei victorii att de nsemnate… Toat oastea lui s-a mbogtit foarte tare din prada luat de la turci, aur, argint, purpur, ct si alte obiecte pretioase” (Jan Dlugosz). Tot Jan Dlugosz, unul dintre marii istorici medievali, si poate cel mai obiectiv dintre toti, semnaleaz o situatie cu totul anormal n raporturile dintre Matei Corvin si Stefan cel Mare: „Matei Corvin trgnd de partea sa toat mretia acestui triumf, si atribuindu-si-l siesi, scrie papei si mpratului, scrise si celorlalti principi si regi ai pmntului, cu trufas mndrie, c a strivit o puternic ostire a turcilor cu armata sa al crei comandant este Stefan. Si a fcut aceasta din obisnuita si neobrzata sa desertciune cu gndul s cstige pentru sine meritele altora”. Din nefericire, Matei Corvin nu s-a mrginit la „desertciunea” laudelor de sine. Papa Sixt al IV-lea strnsese o sum de bani donat de principii europeni, n vederea sustinerii luptei antiotomane. Suma respectiv trebuia s-i revin lui Stefan n urma strlucitei victorii de la Vaslui. Ea a fost remis lui Matei Corvin, care urma s o transmit mai departe „cpitanului” su, ceea ce nu s-a mai ntmplat. Aceast necinstit rstlmcire este validat de papa Sixt al IVlea, care, n mod firesc, nu putea s aib la ndemn toate informatiile necesare. n lumina viziunii false care i fusese prezentat, el i scrie lui Matei Corvin: „acum, de curnd, am aflat de acea izbnd, pe care deunzi, iubitul fiu, nobilul brbat Stefan, voievodul Moldovei, a dobndit-o asupra turcilor, nu mic laud si glorie ai cstigat, cci cu sprijinul supusilor ti si prin lucrarea lor si prin oblduirea nltimii Tale Regesti, acel Stefan pricinui turcilor ftarnici cumplit nfrngere si ruin si lu przi bogate si prinsi si nu mic parte, dup cum am auzit, a trimis nltimii Tale”.
Dan Ravaru
– continuare n editia de mine –
