Din nefericire, ne-am obisnuit…

Ne-am obisnuit, de prea mult timp, s� g�ndim c� trebuie s� fim ca altii, ceilalti, „democratii” din Vestul Europei si din Vestul… Vestului Europei. Ne-am obisnuit, m�car la nivel formal, s� copiem valorile occidentale, uit�nd c� la noi, �n Rom�nia, ele nu se aplic� at�t de „cusher” cum am vrea s� d�m noi impresia co fac. Ne-am obisnuit, �n prezent, s� ne consider�m „mai catolici dec�t Papa” si s� sustinem niste realit�ti care nu sunt ale noastre, dar pe care, entuziast, ne prefacem c� leam interiorizat perfect, si �nc� at�t de profund, �nc�t ajungem chiar s� ne p�c�lim singuri (cu toate c� beneficiem si de ajutorul altora, „bine-intentionati”). Am preluat „valori” (de fapt, non-valori) ce nu ne-au fost, nicic�nd, proprii, dar care intr� �n contractul cu modernitatea, cu democraticul, cu ordinea universal� (bun� sau rea, cum o fi ea – mai ales rea, �n opinia personal�!). Ajungem s� adopt�m, f�r� substrat si f�r� substant�, f�r� fundament epistemologic si f�r� ratiune, s� tesem �n urzeala personalit�t ii poporului rom�n „f�c�turi” ce nu se muleaz� pe spiritual national, dar care trebuie „implementate” datorit� cerintelor celor ce ne dirijeaz� interesele si motivele de a rezista/exista, politic/economic/ social �ntr-o lume unde granitele sunt de domeniul unei utopii marginalizante, desi, aparent, de succes (altfel cum ar putea-o EI, oare, prop�si ori extrapola la scar� global� ca model invincibil si de 100% reusit�?). Ne-am obisnuit s� vedem albul drept negru (pentru c� asa ni se dicteaz�!), negrul drept alb (pentru c� asta ne face s� ne simtim bine!) si albul si negrul drept fructe-siameze ale democratiz�rii (deoarece numai asa te poti face frate cu dracul ca s� treci puntea echilibrului dintre realitate si fantastic). Ne-am obisnuit… Ne-am obisnuit cu de toate, bune ori rele, ori nebune, albe, negre ori gri, „libertate, egalitate, fraternitate” ori constr�ngere, discriminare, dusm�nie egoist�, adev�r sau minciun� etc. etc., cum am spus deja, ne-am obisnuit cu de toate. Nu neg faptul c� aceast� obisnuint� are si p�rtile ei bune. Ne face s� nu mai reaction�m la nenum�ratii stimuli care, altfel, near arunca �n genunea nebuniei prin contradictia lor, ne-ar face s� nu mai fim receptivi si creduli �n fata urii, minciunii pe fat�, furtisagurilor de nivel national care, odat� constientizate pe deplin, ne-ar determina s� initiem sinucideri �n mas� ori (mai corect spus!) genociduri (�n r�ndurile respectivilor culpabili!), ne-ar face s� fim nep�s�tori ca s� nu murim prea repede, ne-ar face s�… Desi, cred, uneori e mai bine (mult mai bine!) s� chiar facem! anumite… faceri, s� chiar c�ut�m s� lupt�m pentru a instaura ordine �ntr-o lume nebun�! Citeam, recent, �ntr-o lucrare a Mihaelei Miroiu (Dincolo de �ngeri si draci. Etica �n politica rom�neasc�, Ed. Polirom, Iasi, 2007, p. 276) o fraz� care m-a intrigat prin calitatea ei de a reflecta contradictiile unei epoci moderne �n care drepturile omului se �mbin� armonios cu �ns�si �nc�lcarea acestora: „Ceea ce m� uluieste �n mod repetat este incoerent a noastr� intelectual� si moral�. Cum poate s� fie cineva beneficiar al politicilor afirmative practicate �n Vest fat� de Est si, �n acelasi timp, mare inamic public al „discrimin�- rilor pozitive” �n interiorul propriei noastre societ�ti?”. Hm, o �ntrebare care d� de g�ndit – nu-i asa? – pe multiple planuri, pentru c�, schimb�nd anumite cuvinte/expresii, dar p�str�nd structura logic� a interog�rii, aceast� �ntrebare s-ar putea adapta la nenum�rate nivele/manifest�ri ale vietii societale. De ce pentru detinuti se aloc� mai multe finante dec�t pentru viata de zi cu zi a omului ce nu are cazier judiciar? De ce rromii care vor s� ajung� la facultate au locurile asigurate, �n timp ce ne-rromii sunt triati si admisi �n limita locurilor disponibile pentru ei sau �n urma unor examene dure? De ce prea putini copii din familiile s�race (�n special de la sate), datorit�… s�r�ciei, ajung la studii �nalte, �n ciuda abilit�tilor intelectuale ori aptitudinale reale? De ce promovarea femeilor �n posturi-cheie/ functii de conducere se face tin�nd cont de criterii ce, �n anumite situatii, sunt relative la gen (cantitativ, e nevoie de x femei �n Parlament, de exemplu, sau �n consiliul de administratie al institu- tiei y) si nu neaparat legate de capabilitate, doar pentru a fi �n acord ipotetic cu principii de form�, lipsite de continut, �n timp ce adev�rate lupt�toare, �mp�rtindu-se �ntre serviciu, familie si �mplinire personal�, r�m�n sufocate si se pierd �n nebuloasa patriarhal� a unei filosofii statale �nc� misoginiste? De ce se face, mereu, reform�, �n aproape toate domeniile, aparent purt�nd stindardul aspiratiei spre valoare c�nd, �n ultim� instant�, schimb�rile pentru bine aduc r�u, dezordine, confuzie, inconsistent� si nesigurant� pentru viitor? �ntreb�rile, din p�cate, sunt infinite, iar r�spunsurile, respect�nd proportia, sunt ca si inexistente.
Suntem ceea ce suntem.
Ne-am obisnuit s� fim asa.
Pe scurt, ne-am obisnuit s� nu mai fim.

Cleopatra-Mercedes Ravaru