n mod paradoxal, Basarabia, ultimul teritoriu romnesc supus unei ocupatii strine, ocupatie care a durat si cel mai putin, a cunoscut cea mai agresiv form de deznationalizare, prelungit pn n zilele noastre. Maghiarii au ptruns n Transilvania din secolul al X-lea, Bucovina a fost inclus n Imperiul habsurgic ntre 1775-1777, spatiul dintre Nistru si Prut a fost ocupat de Rusia n 1812. Peste tot romnii au suferit nedreptti, cel mai mult ns, prioritar social si cultural, n Basarabia. nvtmntul dintre 1948-1965, cu prelungirile sale din punct de vedere al mentalittii cadrelor didactice, transmis elevilor, a impus unele prejudecti majore. De exemplu ideea c Habsburgii doreau deznationalizarea romnilor. Ei doreau, din contra, dezvoltarea fiecrei nationalitti, cu conditia supunerii depline ctre mprat. De altfel, germanii austrieci erau prea putini ca s poat asimila numeroasele etnii din imperiu. Este semnificativ faptul c, n Transilvania, numai n secolul al XVIII-lea, n timpul responsabilittilor lui Gheorghe Sincai, au fost nfiintate 300 de scoli romnesti… Aceeasi situatie n Bucovina, care a apartinut, tot timpul, direct de Viena. La Cernuti exista o Oper apreciat pe plan european si o valoroas Universitate, de unde orgolioasele autoproclamri de „mica Vien” sau „micul Heidelberg”. Problema ncercrilor de deznationalizare a romnilor din Transilvania s-a pus numai dinspre maghiari, mai ales dup 1867, cnd a fost proclamat Austro-Ungaria. Cu totul altfel au stat lucrurile n Basarabia cotropit de rusi. Desi moldovenii au contribuit esential la dezvoltarea cultural a Rusiei, nerecunostinta slav a fost zdrobitoare. Nu au tinut cont c drumul spre China a fost deschis de Milescu Sptarul, c Dimitrie Cantemir a nnoit viata cultural, fiul su Antioh Cantemir a fundamentat literatura rus modern, iar nepotul su, Bantas-Kamenski, a pus bazele Universittii din Moscova. Din 1812 s-a trecut treptat, dar rapid, la lichidarea a tot ceea ce nsemna cultur romneasc ntre Prut si Nistru. Toate valorile intelectuale de aici au fost obligate s se exprime, cu putine exceptii, doar n limba rus, integrndu-se n si ilustrnd cultura respectiv. Un singur exemplu: din familia lui Gheorghit Sptarul („mecinik”, pe ruseste), refugiat aici cu Dimitrie Cantemir, s-a ivit peste timp savantul rus de reputatie mondial Mecinikov. Cu toate piedicile puse, cu toate interdictiile, spiritul romnesc va triumfa si aici, de la Bogdan Petriceicu-Hasdeu pn la Georges de Bothezat, basarabeanul cu mari merite tehnice n dezvoltarea aviatiei. Intelectualii s-au dovedit o adevrat sare a pmntului n impunerea ideii nationale, de la Pan Halippa, Ion Inculet, Alexei Mateevici, P. V. Stefnuc, pn la izvoditorii primverii basarabene de astzi. Din nefericire, romnismul de peste Prut se manifest plenar si n ceea ce este mai ntristtor pentru neamul nostru, dezbinarea, care duce la adevrate lupte fratricide, spre marea bucurie a rusilor si a rusificatilor. ntr-un numr recent al revistei „Literatura si arta”, care apare la Chisinu si se intituleaz „publicatie de limb romn”, Romeo Scerbin semneaz tristul text „Durerea dezbintii”, din care citm: „S-au format sindicate alternative, uniuni de creatie alternative, pn si scriitorii, speranta noastr de zi cu zi, s-au divizat, ciondninduse, brfindu-se, lsnd poporul nostru dezbinat, fr o raz de lumin… Se vine la bustul lui Grigore Vieru pe ascuns, la ore diferite. Mai recent, Ziua International a Poeziei a fost srbtorit separat. Dezbinarea a devenit forma principal de existent a basarabenilor, a clasei noastre politice. Primvara este asociat cu Speranta, cu Renvierea! S nu le pierdem!” ntr-adevr, nu trebuie pierdute, mai ales acum, n preajma alegerilor. Trecnd peste blciul electoral, aidoma celui din Romnia, trebuie s ne bucurm sufletul c, indiferent de vrajbele trectoare, ntre intelectuali – care rmn cei mai buni dintre cei mai buni basarabeni – musteste cu orice prilej ideea Unirii cu Romnia. Din pcate, sondajele privind atitudinea fat de Unire ne ofer doar procentaje seci, nu calitatea uman a celor pro sau contra. n numrul amintit, Nicolae Dabija gseste aceast idee generoas si n jocurile copiilor: „Cine nu-i mncat de rele/Nu stie-a cnta cu jale/Cnd m uit printre nuiele/Peste Prut la nemurele” si, dup alte citate asemntoare, conchide: „n jocurile copiilor Basarabiei, pe care acestia le transmit de sute de ani ca pe o stafet, de la o generatie de copii la alta, ca si n cancelariile lui Dumnezeu, hrtile sunt cele mai vechi. Si cele mai adevrate”. Un copil mai mare, tnra Diona Ungureanu, ne copleseste cu revrsarea sufleteasc, plin de lirism si impresionant sinceritate, din textul „Chemarea Prutului”, care ar merita reprodus n ntregime, asa cum o dovedeste fragmentul de mai jos, zugrvind impactul afectiv al trecerii Prutului: „Acolo totul e romn, si cerul e mai romn ca n Basarabia, si apa e mai romn dect n partea stng a Prutului, chiar si codrii suspin mai romneste sub creasta muntilor ce pzesc hotarele. M gndeam atunci: Cear fi s mutm muntii n Basarabia, sau… mcar s mutm Basarabia n munti?… atunci vom fi si noi acas, si muntii acas, atunci noi vom fi romni romni, nu doar n suflet, ci din talp pn-n crestet, vom fi cu adevrat copii ai neamului romnesc”. Puritatea acestei mrturisiri de credint lumineaz cu cele mai nobile raze si nfrumuseteaz tot ce se afl dincolo si dincoace de Prut.
Dan Ravaru










