Peisajul cultural vasluian devine tot mai bogat si, mai des, tot mai diversificat, conectat la interesele spirituale de pe plan national. Aceast remarcabil si ludabil pornire este ilustrat convingtor si de lucrarea profesoarei Elena Alexa, intitulat „Neologisme de origine italian la Dimitrie Cantemir” (MEDIA SIND, Vaslui – ianuarie 2011), un nou si necesar fir al Ariadnei pentru cei care se ncumet s strbat labirinticul edificiu al operei cantemiriene. Considerat si de noi, n mai multe rnduri, „Principe al crturarilor si crturar al principilor”, autoarea l priveste pe Dimitrie Cantemir ca fiind „cea mai complex personalitate din istoria literaturii si culturii noastre vechi, scriitor, istoric, om de stiint si de stat de reputatie european”. Este, desigur, o foarte concentrat prezentare, care reuseste s fie semnificativ, desi este att de greu s stabilesti contururile definitorii pentru viata si opera domnitorului moldovean. ntr-adevr, Dimitrie Cantemir deschide nlttoarea galerie a personalittilor enciclopedice si, totodat, creatoare, care au ilustrat n cel mai plenar mod forta intelectual a neamului nostru, fiind urmat de Bogdan Petriceicu- Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Dar, asa cum observ cu pertinent si autoarea, a lipsit continuitatea, adic ceea ce ar fi fost cu totul benefic pentru evolutia noastr cultural. Dup Cantemir, n primul rnd, real ntuneric pn la jumtatea secolului al XIX-lea, luminat doar partial de Scoala Ardelean, a crei existent se datoreaz, n bun parte, tot lui Cantemir. Fiul su, Constantin, a vndut la licitatie o copie a manuscrisului „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, aceasta a fost cumprat de un anticar austriac, dus, apoi, la Viena, achizitionat aici de episcopul Inochentie Micu-Klein, donat seminarului din Blaj, unde a constituit baza de pornire a latinismului ardelenilor. Sinuosul traseu de mai sus si gseste un nefericit paralelism n receptarea operei si personalittii lui Dimitrie Cantemir n cultura romneasc. Un adevrat ghinion national a fost c, datorit ncurcatelor situatii politice – rivalitatea cu Brncoveanu, exilul n Rusia – opera sa afost mai nti cunoscut pe plan european si mai trziu, integral, pe plan romnesc. Interesul a fost la fel de sinuos. n a doua jumtate a secolului al XIX-lea a existat un autentic reviriment academic si publicistic, precedat de o adevrat vn- toare a manuscriselor sale. A urmat un calm al dezinteresului, tulburat total dup 1948, cnd Cantemir a renviat datorit comunistilor preocupati n prim faz, paukeristo-dejist, de prietenia cu Rusia, conjunctur politic ce a favorizat republicarea operei. Dup 1989, iarsi datorit ingerintelor politice, interesul s-a diminuat. Astfel, desi s-a vorbit pn la satietate de „noi si Europa” (mai ales n perioada iluziilor), Dimitrie Cantemir, primul nostru mare european, nu era deloc pomenit. Meritul lucrrii doamnei profesoare Elena Alexa este cu att mai mare, datorit caracterului pur stiintific, total strin obedientelor politice, ceea ce i va asigura interesul permanent al cercettorilor. Ea se ncadreaz, totodat, studierii legturilor strvechi dintre Italia si Romnia, dintre culturile celor dou tri si popoare, unite prin origini, afinitt i sufletesti si apropieri lingvistice. Au existat multiple contacte n epoca medieval, de la soliile lui Stefan cel Mare si peregrin rile voievodului Petru Cercel, la prezenta permanent a clericilor italieni la Iasi, misionari ai catolicismului dar, implicit, si ai culturilor latin si italian, dascli ai fiilor de voievozi. Asa a cunoscut Dimitrie Cantemir prima apropiere de Roma, accentuat la Constantinopol de semnificativele studii n Italia ale crturarilor de acolo. Elena Alexa, beneficiind de cunoasterea perfect a limbii italiene, se va concentra n lucrarea sa cu preponderent asupra aspectului lingvistic al relatiilor dintre aceasta si limba romn. n „Argument”, autoarea si explora astfel natura preocuprilor: „Se poate vorbi de influenta limbii italiene asupra limbii romne n msura n care aceasta a avut un rol de la nceputul pn la ncheierea procesului de formare a limbii romne literare; influenta italian are un rol n cultivarea limbii romne, este o surs de neologisme. Neologismele de origine italian contribuie la constituirea terminologiei stiintifice, filosofice, administrative, literare si apar n dictionare, n scrierile cu caracter literar”. Vasta oper a lui Dimitrie Cantemir, avnd n vedere c acesta a fost un desvrsit poliglot, este realizat n mai multe limbi. n studiul su, autoarea va avea n vedere, n mod firesc, scrierile n limba romn: „Divanul sau glceava nteleptului cu lumea sau giudetul trupului cu sufletul”, „Istoria ieroglific”, „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”. Urmrind eforturile autorului pentru a exprima, cu mijloacele lingvistice precare de atunci, complexitatea unor idei cu totul noi, suntem martorii unei lupte ce poate fi numit, fr exagerare, titanic.De aici recurgerea justificat si constientizat la neologisme, acestea fiind grupate chiar la nceputul „Istoriei ieroglifice”. Elena Alexa le urmreste cu acuitate pe cele de origine italian, realiznd o analiz semantic a lor, ncadrarea n sistemul fonetic si morfologic al limbii romne, productivitatea lor si, n final, clasificndu- le din punctul de vedere al bogtiei formale si n raport cu etimonul. Dup o analiz exhaustiv n acest sens a scrierilor cantemiriene n limba romn, autoarea stabileste un numr de 58 de termeni de origine italian dar si multipl, adic posibile interferent e latine si franceze, termeni apartinnd celor mai variate domenii ale cunoasterii, ntre care: capitol, castel, cpitan, himer, (a)lambic, matematic, materie, nervos, potic, poet, parol, retet etc.. Din nefericire, desi precedati de intuitiile lingvistice ale lui Cantemir, acesti termeni au intrat n circulatie din alte surse, abia n secolul al XIXlea, din cauzele mentionate mai sus. Lucrarea doamnei Alexa r- mne valoroas prin aspectul su stiintific si ne asteptm la continuarea acestor cercetri, n sensul studierii neologismelor la Cantemir, interpretarea personalitt ii sale necesitnd eliminarea aspectelor datorate unor ecouri proletcultiste din bibliografie. Interesul nostru este cu att mai mare cu ct ne aflm n preajma comemorrii a 300 de ani de la btlia de la Stnilesti, acea binecuvntat nfrngere care a corijat greseala lui Cantemir de ai chema pe rusi, marele crturar neprevznd c arat drumul spre romni celor mai mari dusmani ai lor, nestiind c, parafrazndu- l pe un maresal polonez care se referea la germani si rusi, turcii ne doreau trupurile, dar rusii, trupurile si sufletele.
Dan Ravaru










