Mircea Ciubotaru, prof. univ. dr. al Universittii iesene, mbin n cel mai fericit mod cunostintele stiintifice cu ceea ce ofer terenul, de la toponime fr grai, dar povestind la modul cel mai concludent despre trecut, la mrturiile umane, a cror decelare ne dezvluie, prin intermediul faptelor ce tin de istorie, rd- cinile si meandrele contemporane ale mentalului comunitar. Totodat, continu traditia spiritual a familiei, de la primele sale licriri intelectuale pn la consistenta scrierilor tatlui domniei-sale. nvttorul Nicolae Gr. Ciubotaru a lsat fiului su Mircea manuscrise voluminoase cuprinznd tot ce se putea spune despre Vulturesti, de la descoperirile arheologice (la realizarea crora a avut contributii notabile) pn la ntmplrile din satele comunei, petrecute atunci cand scria. Printr-o conlucrare creatoare, fiul ntregind aparatul stiintific al scrierilor tatlui, s-a ivit o monografie exemplar, n trei volume, oferind o cale demn de urmat pentru viitorii autori ai unor astfel de lucrri: cunoasterea exhaustiv a surselor documentare de orice natur, plus totalitatea datelor din teren. Ultima lucrare editat de Mircea Ciubotaru apartine n totalitate tatlui su si se intituleaz: „Povestiri cu bunici si strmosi” (Kolos, Iasi, 2010), toate acestea fiind centrate n jurul tatlui nvttorului Ciubotaru, celelalte personaje raportndu-se la el, ntr-un fel sau altul, venind din timp, nsotindu-l sau urmndu-l. Prefatnd cartea, dup ce aminteste faptul c majoritatea romnilor nu-si cunosc strmosii mai departe de bunici, Mircea Ciubotaru subliniaz sansa aproape unic de a gsi aici o adevarat saga a unei familii trnesti: „Mai nti, nu cunosc o alt reconstituire a trecutului unei familii de obrsie trneasc, cel putin din Moldova, avansnd n timp cu cinci generatii anterioare povestitorului si avnd informatii credibile n chiar traditia familial si confirmate apoi, partial, de izvoare documentare. Aceasta posibilitate se datoreaz n primul rnd unui om de mult trecut la cele vesnice (1939), bunicul celui ce semneaz aceste rnduri”. Bunicul de mai sus, nscut n 1865, cu studii precare (aproximativ dou clase), a manifestat o receptivitate total la actul cultural, s-a interesat de genealogie, necunoscnd, probabil, acest termen, a citit foarte mult, a scris versuri, a consemnat tot ce s-a petrecut interesant n timpul su si, mai presus de toate, a avut sansa unei continuitti n familie: fiul, nvttor, nepotul, profesor universitar; ne ntrebm ce va urma… nceputurile neamurilor, confirmate de onomastic, se leag de mes- tesugul ciubotriei, practicat initial pentru nevoile „tehnice” ale armatei ruse, determinnd pribegii ncheiate la Vulturesti si renuntarea la el, n final. Tulburtor este ns un pasaj n care mrturiile uitatului mestesug ies la iveal pe neasteptate cu prilejul unor reparatii la cas: „cu acele calapoade s-a rupt ultimul fir al legturilor palpabile cu strbunii nostri. Am simtit c sufletul tatei era tulburat de amintiri si de nostalgia neamului de ciubotari cu obrsii kievene. Tata ne-a ntors spatele si s-a dus n grdin s lcrimeze n voie si singurtate”. Bunicul Grigore pstra cu sfin- tenie amintirea tatlui su Vasile, n primul rnd un adevrat depozitar al folclorului din localitate, actant n toate obiceiurile de iarn si de peste an. mplinirea sa n lumea satului a fost, ns, mbrtisarea celei mai generoase ndeletniciri, cea de fntnar, apele descoperite de el fericind generatii dup generatii… Fiul su Grigore deschide spectaculos sirul stiutorilor de carte din neamul su, fiind ncoronat cu premiul I n cea dinti clas, singura pe care o termin. Aceasta a fost, ns, suficient pentru a-i marca esentialele coordonate ale existentei. n 1877, el este cel care citeste femeilor din sat scrisorile brbatilor sau fiilor aflati n rzboi, iar n serviciul militar, nregistrarea sa drept „stiutor de carte”, mpreun cu destoinicia de zi cu zi, i va crea o situatie privilegiat. ntre altele, va fi desemnat s poarte un dialog cu regele Carol I, la trecerea n revist a trupelor dup manevre. Dup ce si rosteste discursul, pregtit n prealabil, urmeaz raspunsul regelui: „- Brava, soldat. Da acolo, sat la voi, Cuza nu dat pmnt? – Da, Majestate, a dat cte 4 flci si prjini, loc de cas, dar gospodarii de la noi din sat au cte cinci-sase si chiar 12 copii si pmntul a fost mprtit la urmasi, iar azi unii au rmas s se hrneasc cu palmele. -nteles, soldat. Spui tu acolo, n sat la tine, c regele vrea s fac poporul viata fericit.” Nu este singura dat cnd Grigore Ciubotaru se afl alturi de personaje importante pentru istoria trii. Cnd era „picher”, slujb obtinut tot datorit destoiniciei, l ntlneste lng Todiresti pe printul, viitor rege, Ferdinand, la un chef de vntoare fastuoas, jucnd cu buctresele boierului care-l gzduia. Altdat, ntro iarn foarte bogat n zpezi, asist la „performanta” saniei n care se afla Petre Carp, trecut peste un bordei ngropat n omt. Grigore Ciubotaru si croieste un drum n viat reprezentativ pentru un tran inteligent si nzestrat cu voint, ntr-o lume destul de ostil si nfruntnd necazuri chiar n propria familie. De altfel, asa cum remarca si Mircea Ciubotaru n prefat, n paginile acestor amintiri nu vom ntlni prezentari edulcorate ale personajelor; lipseste orice urm de idilism. Nu lipseste, ns, umorul, pe care-l ilustrm cu unul dintre pasajele savuroase, desi mprejurrile sunt dramatice. Picherul Grigore, aflat mereu pe drumurile pe care le administra, si „bnuieste” sotia si, n consecint, nsceneaz o plecare, apoi, ca un bun fost militar, foloseste denivelrile de teren pentru a-i urmri toate miscrile. Aceasta, mpreun cu complicele su, tat a mai multor copii, intr „n ppusoi”, spatiul consacrat al amorurilor ilicite din mediul rural pn n zilele noastre. Cu arma n mn, Grigore i prinde „n fapt”: „I-am gsit si am vzut c oamenii erau… n treab. – Ei, mi Vasile, v-am prins? S nu misti, s nu te ridici, c am pusca cu amndou tevile ndreptate spre fundul tu! Ce s v fac? El numai a ntors capul, zicnd: – F ce stii. Rspunsul meu a fost asa: – Stai linistit, acum vorbesc cu femeia. F, Ioana, dup ce ti termini treaba, te duci la frate-tu Ion, cauti un car, si cu el si cu un alt om din sat, veniti tustrei n seara asta la canton s mprtim lucrurile, c am terminat-o cu tine”. Fiul, Nicolae, a pstrat, pe lng amintirile morale, si numeroase nscrisuri, att versuri, ct si date tehnice, surprinztoare pentru un autodidact, devenit practic coordonatorul croirii de drumuri n nordvestul fostului judet Vaslui. Autorul crtii, vorbind despre strmosi si existenta lor, ne ofer o bogtie de date folclorice, etnografice si antropologice, conturnd la modul major autentic imaginea unei existente umane ntr-un sat romnesc. ntorcndu-m la prefat, nchei cu generoasa invitatie la scris a lui Mircea Ciubotaru, n pofida criticilor clntnitori: „Pentru critici si bnuitori, doar un sincer si heliadesc ndemn: Faceti la fel! Scrieti, bieti, numai scrieti, pentru cinstirea bunilor vostri n amintirea viitoare a nepotilor, ca s nu se rup cu totul povestea, a si asa prea fragilului fir al vietii acesteia”.
Dan Ravaru
