Carte de vizită a Episcopiei Hușilor și a Județului Vaslui
„Puține locuri îmi sunt mai duios cunoscute ca acest ținut al Vasluiului, care nu este nici la munte,nici la șes, dar se împărtășește de o neasemuită frumusețe” ( Nicolae Iorga)
Prof. Nicolae Ionescu
Recent, în anul 2024, a apărut la Editura Horeb un frumos Album al mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Hușilor, ediția a-II-a, tipărit la inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor. Această lucrare inedită cuprinde așezăminte ale spiritualității și culturii vasluiene, fiind un proiect cofinanțat de Consiliul Județean Vaslui prin Programul pentru finanțarea nerambursabilă a activităților non-profit de interes județean pentru anul 2024, în domeniul cultură.
Străveche vatră de cultură și civilizație românească, județul Vaslui cuprinde, într-un cadru natural variat, locuri cu rezonanță de legendă, brăzdate de apele Prutului și ale Bârladului, în care trecutul glorios de luptă și de muncă se îmbină armonios cu minunatele mănăstiri ale Eparhiei Hușilor.
Noul Album în 230 de pagini cuprinde 17 mănăstiri din Eparhie, față de 15 câte erau în anul 2020 și două schituri. Se deschide cu un Argument al consilierului cultural, preotul Cosmin Gubernat, în care se subliniază că demersul are în vedere valorificarea „potențialului spiritual, cultural și turistic acestei zone”, întrucât primul album s-a epuizat rapid și se impunea o nouă carte de vizită a județului, întrucât această zonă păstrează mărturii remarcabile ale spiritualității monahale autentice, cu o valoare arhitecturală și istorică aparte. La această ediție se adaugă două noi așezăminte ecleziastice: mănăstirile Vovidenia din Huși și „Prodromița” din comuna Tanacu, de lângă Vaslui.
În continuare, Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, relevă importanța reperelor sacre ale lăcașurilor de cult din zonă, mănăstirile și schiturile din ținutul Vasluiului fiind locuri de spiritualitate autentică în care regăsim dorul după „frumusețea Casei Domnului” (p. 9).
Se știe că în perioada comunistă vetrele monahale au fost închise cu excepția Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, dar după anul 1990 și îndeosebi după reînființarea Episcopiei Hușilor, în 1996, așezămintele mănăstirești au renăscut și au fost înființate altele noi, integrându-se perfect în arealul spiritual și cultural al Eparhiei. Ele devin itinerarii spirituale și turistice ale județului, alături de alte monumente istorice, precum statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Băcăoani, sau din alte zone ale țării: drumul vinului în Prahova, al chihlimbarului în județul Buzău etc.
Este cunoscut faptul că județul are un potențial turistic redus față de alte județe ale României și de aceea splendidele mănăstiri ale Episcopiei completează frumusețile acestei părți de țară. Viața monahală regăsită în mănăstiri și schituri a suscitat permanent o atracție și un interes deosebit din partea iubitorilor de spiritualitate și frumos. S-au păstrat numeroase mărturii ale pelerinilor de-a lungul vremii și întâlnim chiar localități care au luat ființă în preajma unor așezăminte monahale. Lăcașurile de cult din cadrul Episcopiei Hușilor au aceeași evoluție ca cele din țară, fiind ctitorii domnești, boierești, răzășești, ale monahilor în iubirea de Dumnezeu, pentru sfințirea oamenilor și locurilor din zonă.
Realizat într-o ținută grafică deosebită, Albumul surprinde bogăția spirituală a mănăstirilor și a monahilor. Este o invitație la frumos, la autentic, la o redescoperire a comorilor, de lângă noi, peste care trecem de multe ori în grabă, fiind un îndrumător duhovnicesc și turistic pentru pelerini.
El este întregit de descrierea fiecărei mănăstiri și cuprinde un amplu studiu istoric, alcătuit de părintele exarh Zaharia Curteanu și de profesorul hușean Costin Clit, care cuprinde o incursiune asupra vieții monahale din Episcopia Hușilor de la înființare până în zilele noastre. El este însoțit de o vastă bibliografie ce vine în sprijinul celor care vor să aprofundeze cercetările în acest domeniu (p.223-230).
În acest studiu, intitulat sugestiv „Comuniune și credință. Viața monahală din Episcopia Hușilor de la începuturi și până astăzi”, se evidențază rolul așezămintelor religioase la întărirea credinței ortodoxe, la dezvoltarea culturii, artei și învățământului, la rezistența împotriva Islamului, a ofensivei catolice, opunându-se, atât cât a fost cu putință, regimului ateo-comunist. Autorii consideră că data întemeierii Eparhiei este incertă, fiind cuprinsă „în intervalul 6 mai-15 decembrie 1598”, din timpul domnitorului Ieremia Movilă, în contextul evoluției relațiilor înternaționale, a creșterii populației și a influenței Rusiei în zonă (p. 14).
Episcopia Hușilor exercita, în acea vreme, cea mai mare parte a jurisdicției ecleziastice asupra unor ținuturi întinse dincolo de Prut: Fălciu, Lăpușna, Orhei și Soroca, mângâind sufletele românilor din această parte a Moldovei. La conducerea Episcopiei s-au succedat de-a lungul timpului 45 de episcopi și 12 locțiitori de episcopi, primul ierarh fiind Episcopul Ioan, legat de actul de existență al acestei Eparhii .
Jurisdicția canonică a Eparhiei, s-a modificat foarte mult de-a lungul vremii, influențând numărul mănăstirilor și schiturilor. Astăzi, Episcopia Hușilor cuprinde vetre monahale din fostele județe Fălciu, Tutova și Vaslui, constituind un ținut cu o viață spirituală și religioasă bogată. Viața monahală a Eparhiei este descrisă evolutiv, începând cu secolul al XV-lea până astăzi. Este menționat și momentul de tristă amintire de la 5 februarie 1949, când Episcopia Hușilor a fost desființată de regimul comunist, ultimul episcop, Grigorie Leu, murind în condiții tragice, otrăvit de autoritățile vremii, după noile cercetări.
Din 1949, parohiile și mănăstirile au depins canonic de Episcopia Romanului și Hușilor. O nouă lovitură se dă monahismului românesc în 1959 prin decretul 410, când în jur de 4.000 de monahi sunt izgoniți din mănăstirile țării. Sunt desființate atunci și așezămintele ecleziastice din județul Vaslui, cu excepția mănăstirii Catedralei Episcopale.
După căderea regimului comunist în decembrie 1989, românii au redobândit libertatea religioasă, ceea ce a dus la revigorarea vieții spirituale. Viețuitorii și viețuitoarele așezămintelor religioase din zilele noastre trebuie să facă față provocărilor contemporane, într-o lume în schimbare și profund secularizată. În cadrul Episcopiei Hușilor reactivată în 1996, funcționează în prezent 16 mănăstiri și două schituri, la care se adaugă Mănăstirea „Sfinții Petru și Pavel” de la Catedrala Episcopală. Aceasta din urmă are o biserică din vremea domnitorului Ștefan cel Mare, fiind una dintre cele mai vechi din Eparhie, construită în 1495, ca biserică a curții domnești de la Huși. Episcopul Ioachim Mareș (1996-2009), primul ierarh după reactivarea Eparhiei, a luat inițiativa restaurării bisericii și a turnului clopotniță. S-a împodobit lăcașul cu o pictură murală și iconografică, realizată de pictorul Dumitru Bănică, iar catapeteasma și mobilierul au fost confecționate de profesorul Alexandru Huțanu (p. 36). S-a pus pardoseală din marmură și au fost aduse candelabre noi din Grecia. A fost resfințită în ziua de 11 octombrie 1998 de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, alături de un numeros sobor de ierahi și preoți, în prezența unui număr mare de credincioși.
În interior, se păstrează un odor de preț, moaștele Sfintei Chiriachi ( mâna stângă), adusă în 1787, de la Muntele Athos . O coincidență divină face ca ziua de sărbătoare a Sfintei Chiriachi să fie și ziua de naștere a Preasfințitului Părinte Episcop, Ignatie, chiriarhul Eparhiei Hușilor, care militează încă de la întronizarea sa în scaunul eparhial, pentru o nouă dimensiune a pelerinajului și a cultului „Sfintei Mare Mucenice Chiriachi”. De curând, la inițiativa Ierarhului Ignatie, s-a confecționat o nouă raclă a Sfintei și numele ei a fost dat din 2024 Spitalului Județean Vaslui. De altminteri, începând cu anul 2022, ziua sărbătoarei „Sfintei Chiriachi” este trecută cu roșu în calendarul Episcopiei Hușilor, având loc dumnezeiasca liturghie în fiecare parohie din eparhie. De asemenea, icoana Sfintei se află pe stema Episcopiei și sub patronajul ei s-au înființat așezăminte sociale, fiind și o distincție acordată celor care se implică în viața Bisericii.
În apropierea Catedralei se află statuia domnitorului Ștefan cel Mare, realizată de sculptorul Gheorghe Alupoaei, în 1995. În ultimii ani curtea mănăstirii a fost modernizată, iar mormintele episcopilor Iacov Antonovici și Grigorie Leu, precum și mormântul arhimandritului Mina Dobzeu au fost înfrumusețate. Acesta din urmă, a fost un statornic mărturisitor al credinței în timpul regimului comunist și a fost cel care l-a botezat în închisoare pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A trecut la Domnul la 7 iunie 2018 și chilia sa este permanent deschisă pentru credincioșii care vin să se reculeagă aici. Pe crucea sa de pe mormânt sunt încrustate frumoasele cuvinte: „Așa ne-a găsit Europa, cultivând duhul neamului, în genunchi, cu palmele adunate pentru rugăciune ”.
Catedrala Episcopală din Huși figurează pe lista monumentelor istorice din județul Vaslui cu următoarele componente : Biserica ,, Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Palatul Episcopal, pivnițele casei domnești, Turnul Clopotniță, Casa monahală „Inochentie Episcopul”, recent restaurată și zidul icintă. Se fac intense demersuri pentru o nouă restaurare a Catedralei Episcopale.
În continuare, Albumul prezintă succint repere ale mănăstirilor din Eparhie cu fotografii splendide, profesioniste, atractive pentru pelerinii din județ și nu numai, fiind un adevărat ghid al fiecărui lăcaș de spiritualitate și credință ortodoxă.
Mănăstirea cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, din comuna Alexandru Vlahuță este un așezământ monahal nou, situată la 25 de Kilometri de Bârlad. Sfântul lăcaș este construit în stil moldovenesc, în formă trilobată. Are „abside semicirculare și un pridvor închis cu două intrări laterale”, acoperișul fiind în stilul bisericilor din nordul Moldovei (p. 45). Pictura murală surprinde prin culorile vii, cu scene biblice inspirate din arta macedoneană, bucurând sufletul credinciosului. Obștea mănăstirii numără 22 de viețuitori, starețul mănăstirii fiind din 2010, Zaharia Curteanu, actualul exarh al mănăstirilor din Episcopie
Mănăstirea Bogdănița și-a luat numele de la pârâul cu același nume, al cărui izvor se află în apropierea vetrei monahale, fiind situată la 35 de Kilometri de municipiul Bârlad. Mănăstirea datează din 1748, dar după 1860 așezământul monahal cunoaște o perioadă de declin aproape 150 de ani. După reînființarea Eparhiei Hușilor se revigorează viața monahală și se înființează mănăstirea Bogdănița cu obște de călugări. Noua biserică a mănăstirii este construită în stil bucovinean cu pictură bizantină, fiind ridicată cu sprijinul credincioșilor în anii 2004-2008. Sfințirea Bisericii s-a săvârșit la 27 iulie 2019, de ziua Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, devenit cu acest prilej al doilea ocrotitor al sfântului lăcaș, de către Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor (p. 60). Deși obștea monahală este redusă, pelerinul pleacă de aici cu o liniște spirituală aparte.
Mănăstirea Bujoreni ( denumită până în 1935 Măgaru) este una din cele mai renumite lăcașuri monahale din județul Vaslui, situată la 25 de Kilometri de Bârlad, amplasată într-o frumoasă poiană din pădurea Bujorenilor, loc prielnic de rugăciune și nevoință spirituală. Înființarea mănăstirii amintește de descoperirea miraculoasă în scorbura unui arbore, a icoanei Maicii Domnului, de un măgar rătăcit de turma sa. Acesta se oprea de fiecare dată înaintea aceluiași copac. Mănăstirea este atestată ca schit din 1602 și de-a lungul existenței sale a cunoscut perioade de înflorire și decădere. În interior, se află biserica mănăstirii construită în stil bizantin, în 1840, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Clopotnița de la intrare a fost zidită cu două niveluri. În anii 2007-2023 s-a construit o nouă biserică cu influențe arihitecturale bucovinene, având acoperiș în rupere de pantă, cu ștreașină mult evazată și pictură bizantină în interior (p.70). Mănăstirea are și un muzeu eclezial. Privirea îți este atrasă și de bustul de bronz al lui Ștefan cel Mare, voievodul care a dat atâta strălucire Moldovei. Obștea monahală este numeroasă și viețuitorii sunt oamenii rugăciunii, ai smereniei și dragostei.
Mănăstirea Dimitrie Cantemir se află pe valea Elanului, în satul Grumezoaia, la 20 de Kilometri de orașul dintre vii, Huși. Reprezintă una din reperele importante ale monahismului local, întrucât continuă tradiția spirituală a Mănăstirii Mănești, existentă în vremea lui Ștefan cel Mare. Biserica principală are hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” și a fost construită între anii 1997-2001, în stil bizantin ( triconc) cu influențe moldovenești. Naosul este prelungit cu abside laterale poligonale și sfântul altar are o absidă în formă de semicerc. Acoperișul are două turle octogonale situate deasupra pridvorului și naosului (p. 83). Lăcașul de cult a devenit un loc frecventat de pelerini, impresionați de frumusețea zonei și a sfintelor slujbe.
Mănăstirea Fâstâci este situată pe Valea Racovei, la 28 de Kilometri de municipiul Vaslui, pe raza comunei Cozmești. Este atestată într-un hrisov de pe vremea domnitorului Vasile Lupu. Biserica are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, ctitorie a domnului Mihail Racoviță, finalizată în 1721. Prezintă și influențe arhitecturale muntenești. Catapeteasma și mobilierul au motive florale în stil baroc. Prezența icoanelor împărătești introduc privitorii în taină și rugăciune. Actuala pictură este în stil neoclasic românesc. După secularizarea averilor mănăstirești din 1863, viața monahală intră în declin, Mănăstirea Fâstâci fiind transformată în biserică parohială, în 1894. După 1989 reînvie viața monahală. Cu trecerea anilor și a deselor cutremure, edificiile monahale vor suferi restaurări. Aceste eforturi vor fi încununate de resfințirea bisericii cu hramul „Sfântul Ierah Nicolae”, la 25 iulie 2021 de Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor și Preasfințitul Siluan, Episcopul Ortodox al Ungariei, cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la zidirea acesteia (p. 93). Așezământul aduce bucurie și liniște credincioșilor ce îi trec pragul.
La 40 de Kilometri de municipiul Bârlad, dăinuie de peste patru secole în mijlocul Colinelor Tutovei, Mănăstirea Florești, pusă sub ocrotirea „Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”. După tradiție, viața monahală datează în această zonă din vremea lui Ștefan cel Mare, dar prima atestare documentară este din 19 aprilie 1596. Timp de mai multe secole, ansamblul ecleziastic este supus unor restaurări, urmare a unor cutremure. La începutul secolului al XIX-lea, Mitropolitul Veniamin Costachi, originar de la Roșiești, județul Vaslui, văzând starea deplorabilă în care a ajuns sfântul locaș, reface viața monahală și mănăstirea cunoaște o perioadă de dezvoltare edilitară. După plecarea călugărilor greci în urma legii secularizării averilor mănăstirești din 1863, mănăstirea devine biserică parohială. Biserica este unică în rândul lăcașurilor ecleziale din Eparhia Hușilor, fiind proiectată de meșteri italieni și construită în stil neogotic, sprijinită de zece contraforți. La exterior, biserica are diferite ornamente florale și geometrice,sculptate în piatră, fiind de remarcat brâul din partea superioară a ferestrelor dinspre fațada de vest. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor închis care surprinde armonios dimensiunile edificiului și pictura murală realizată în tehnica „fresco” (p.103). Palatul mănăstirii finalizat 1881, a fost în perioada comunistă o secție a spitalului de psihiatrie din Vaslui. Recent a fost restaurat, organizându-se aici un muzeu ecleziastic, inaugurat la 20 iulie 2019, în prezența Preasfințitului Părinte Ignatie și a oficialităților locale. Turnul clopotniță este un alt edificiu al ansamblului monahal. Odorul de mare preț al mănăstirii este, desigur, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul sau,, Sfânta de la Florești” care a poposit de mai multe ori și la Biserica ,,Sfânta Parascheva” din Vaslui. Atmosfera de bucurie și înălțare spirituală sporește prin prezența acestei icoane care de două secole mângâie și alină sufletele pelerinilor împovărate de suferință, durere și de grijile vieții cotidiene.
În apropierea municipiului Bârlad, pe raza comunei Fruntișeni, în mijlocul codrilor seculari ai Colinelor Tutovei se află Mănăstirea Grăjdeni. Denumirea lăcașului de cult amintește de prezența grajdurilor domnești care existau odinioară la răscruce de drumuri unde caii poștalioanelor erau adăpostiți pentru hrană și odihnă. Originea mănăstirii se pierde în negura istoriei și tradiția locală menționează faptul că înainte de a prelua domnia, Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) a fost negustor de pește și a trecut pe aici. Lăcașul de cult trece prin momente grele după înfrângerea de turci a lui Dimitrie Cantemir, în bătălia de la Stălinești din 1711. După bătălie, are loc invazia tătarilor care au pustiit schitul. Cu greu viața monahală se reface, lăcașul cunoscând perioade de înflorire și decădere. Edificiile principale ale mănăstirii sunt biserica și clopotnița. Biserica are hramul „Sfântul Nicolae” și a fost sfințită în 1872. Este construită în formă de cruce, în stil moldovenesc, cu acoperișul din tablă de cupru, după model bucovinean în patru ape. Pictura murală este neoclasică, predominând culorile roșu și albastru, simboluri ale jertfei și veșniciei. La intrarea în mănăstire se află clopotnița, zveltă cu alură de minaret (p. 114). Pelerinii care trec pragul mănăstirii împovărați de necazuri și păcate, vin să-și adape sufletul din harul sfintelor slujbe și al predicilor dătătoare de bucurie și speranță.
Pe drumul ce leagă orașul Vaslui de Bacău, la 35 de Kilometri de reședința județului se află Mănăstirea Ivănești, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită pe un platou înalt, străjuit în partea de nord-vest de o pădure de foioase. De aici este o imagine mirifică a zonei, îndeosebi a satelor din comuna Voinești. Biserica este din lemn, pe temelie de piatră, în formă de cruce, cuprinzând un pridvor închis, pronaos, naos și altar. Are două turle și pictura este realizată în tempera în anii 2002-2003 de pictorul vasluian Ilie Caliniuc. Lăcașul de cult este înconjurat de un brâu de piatră lucrat manual. În incinta mănăstirii se află turnul clopotniță cu patru etaje și o terasă deschisă În apropiere, a fost amenajat un aghiasmatar în formă octogonală. Mănăstirea are și un mic muzeu. Curtea este plină de flori și este dominată de bustul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, realizat de renumitul sculptor Valentin Tănase. Mănăstirea Ivănești deși tânără în peisajul monahal vasluian, a devenit repede un loc preferat de pelerinii care doresc momente de liniște și reculegere, precum și de tineri care organizează aici tabere de vară ( p. 119).
Mănăstirea Mălinești se află în apropierea satului Gârceni, la 45 de Kilometri de municipiul Vaslui. Tradiția locală amintește de existența unui schit din vremea lui Ștefan cel Mare, dar existența acestui așezământ este menționată abia în 1762 Lăcașul de cult a cunoscut perioade de decădere, fiind desființat pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și în timpul regimului comunist. A renăscut după 1990, construindu-se o nouă biserică cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, situată în centrul complexului monahal, flancată de două corpuri laterale simetrice. În interiorul pavilionului sunt zece chilii pentru viețuitorii mănăstirii, bucătăria, trapeza, biblioteca și camere pentru pelerini (p. 128). Frumusețea slujbelor, ospitalitatea monahilor și cadrul natural deosebit creează o ambianță de liniște și pace de care sunt atrași pelerinii din împrejurimi sau din alte părți ale țării.
Între așezămintele monahale frumoase și mărețe ale Eparhiei Hușilor se numără, fără îndoială și Mănăstirea Moreni, din comuna Deleni, un loc binecuvântat de Dumnezeu, ce răspândește raze de har și lumină tuturor care–i calcă pragul. Denumirea lăcașului de cult vine de la vechea ocupație a locuitorilor, lucrători la morile din zonă. Începuturile mănăstirii se pierde în evul mediu, în jurul anului 1586 și ctitorul lăcașului de cult este slugerul Buznea Lupan cu familia sa. Informațiile despre lăcaș sunt puține în secolele următoare. Viața monahală se revigorează în secolul XIX până la legea secularizării din 1863, după care urmează o perioadă de declin. Schitul se redeschide în 1934 pe vremea Episcopului Nifon Criveanu. La Mănăstirea Moreni viețuiește în 1949, arhimandritul Haralambie Vasilache, participant la ședințele Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, arestat de Securitate împreună cu fratele său, Vasile Vasilache, devenind simboluri ale rezistenței anticomuniste. În urma Decretului 410 din 1959 mănăstirea este desființată și clădirile acesteia sunt transformate în anexe al C.A.P-ului Deleni. Viața monahală renaște după 1990, construindu-se mai multe edificii dominate de un paraclis împodobit cu pictură murală în stil neobizantin. Clopotnița mănăstirii este impunătoare, înaltă de 23 metri pe trei nivele, cu acoperișul inspirat din arhitectura eclezială bucovineană. Complexul monahal are ateliere de croitorie și broderie pentru veșminte preoțești. Este amenajat și un spațiu pentru pictură. Mănăstirea adăpostește și un muzeu cu obiecte liturgice vechi, icoane și cărți religioase din secolul XIX. Lăcașul de cult are o gospodărie zootehnică modernă și o stupină (p. 142). Rugăciunile frumoase, ospitalitatea viețuitoarelor aduc în sufletul pelerinilor un strop de iubire și licăr de speranță într-o viață tot mai agitată a omului contemporan.
Așezată pe raza comunei Costești, între dealurile frumos împădurite ale Podișului Bârlad, Mănăstirea Pârvești reprezintă un important așezământ monahal din Eparhia Hușilor, întrucât este unul din cele mai frumoase construcții de lemn din centrul Moldovei, creație remarcabilă a meșterilor populari autohtoni. Denumirea mănăstirii provine de la un descendent al locului, boierul Pârvu, menționat pe vremea lui Petru Rareș. Viața monahală este semnalată până în 1860, când schitul este desființat. Afectată de cutremure și de cele două războaie mondiale, dar și nepăsării din timpul regimului comunist, biserica din Pârvești cu cele trei turle și o catapeteasmă frumoasă, există și astăzi. După 1993 a redevenit așezământ monahal și recent Episcopia Hușilor a demarat un amplu program de restaurare al acestuia. Mănăstirea Pârvești cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, rămâne una din cele mai reprezentative biserici de lemn din Eparhie, în ciuda încercărilor și greutăților pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului. Ne amintește nouă, celor de azi, de o lume care apune grăbit, unde „frumosul însemna firescul”, iar bucuria adevărată se îmbina cu înțelegerea dintre oameni (p. 155) .
Mănăstirea „Prodromița” se află în comuna Tanacu, pe „Dealu Viei”, în apropiere de municipiul Vaslui, într-un cadru natural deosebit. Denumirea mănăstirii vine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (Prodromița), aflată la Schitul românesc „Prodromu” din Muntele Athos. Schitul a fost înființat recent, în 1999, având ctitori pe soții Gheorghe și Doina Georgescu. La solicitarea Preasfințitului Ignatie, Episcopul Hușilor, Sinodul Mitropolitan al Mitropouliei Moldovei și Bucovinei hotărăște la 12 iunie 2024, transformarea schitului în mănăstire de călugări cu denumirea de „Prodromița”. Numărul pelerinilor a crescut simțitor, lăcașul de cult devenind tot mai cunoscut în rândul creștinilor din apropierea orașului Vaslui. În ultimii ani, în centrul complexului monahal s-a construit un paraclis în formă de navă cu un acoperiș tip cupolă , fără turlă, și streașină largă, realizare unică în peisajul monahal hușean. Are hramurile „Cinstirea Icoanei Maicii Domnului – Prodromița” și „Acoperământul Maicii Domnului ”. Cei 22 de monahi se străduisc să îmbine rugăciunea cu munca și să insufle locului parfumul duhovnicesc de odinioară (p. 165).
La 15 Km de orașul Negrești, în cadrul comunei cu același nume, se află Mănăstirea Rafaila, pusă sub ocrotirea Maicii Domnului. Tradiția coboară în negura istoriei, în vremea lui Ștefan cel Mare, dar prima atestare documentară este din 4 decembrie 1599. În 1859 în chiliile mănăstirii se înființează o școală sătească pentru copiii din zonă care va funcționa până în 1915. În 1959 , ca multe mănăstiri din țară, este închisă, în urma Decretului 410, dar viața monahală renaște prin reînființarea ei în 1993. Actuala biserică are formă dreptunghiulară, tip navă, cu elemente din arhitectura muntenească, fiind singurul lăcaș de acest gen din Eparhia Hușilor. Catapeteasma este masivă, impunătoare, confecționată din lemn de tei, împodobită cu sculptură barocă (p.177). Așezământul monahal răspunde nevoilor spirituale ale credincioșilor din zonă prin organizarea de activități misionare, filantropice și culturale remarcabile.
Intrarea în municipiul Huși este străjuită de Mănăstirea „Schimbarea la față”, fiind prima imagine pe care o întâlnește călătorul, înainte de a pătrunde în orașul dintre vii. Așezământul ecleziastic este înființat la inițiativa primului episcop după reactivarea Eparhiei, Ioachim Mareș, în 1995. Biserica este din lemn, îmbrăcată la exterior cu șindrilă. Pictura este în frescă și a fost executată de pictorul bârlădean Nelu Grădeanu, fiind subvenționată de cunoscutul om de afaceri vasluian, Adrian Porumboiu (p. 183). Aflată la marginea pădurii Dobrina, în vechea Casă a academicianului Mihai Ralea, mănăstirea oferă o priveliște încântătoare și este o oază de liniște spirituală autentică pentru credincioșii care vin să admire frumusețea zonei.
La 30 de Kilometri de Vaslui pe drumul către Iași a fost construită pe Movila lui Burcel Mănăstirea ,, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” la inițiativa părintelui arhimandrit Ștefan Gușă. Este situată în comuna Miclești. Biserica principală este din zid, construită în stil ștefanian într-un loc mirific, aureolat de legenda țăranului Purcel din timpul marelui voievod care își lucra pământul duminica. Zona este trecută în Lista monumentelor istorice și ansamblul monahal cuprinde trei corpuri de chilii, un aghiasmatar , o clopotniță și un lumânărar. Biserica principală are hramurile „Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu”. Este construită în stil ștefanian, cu o pictură luminoasă, de o frumusețe aparte și este pavată cu marmură albă (p. 193). În apropiere sunt trei cruci de piatră reprezentând cele trei provincii românești unite, cu basoreliefuri din metal, cuprinzând scene din ultimul război mondial, realizate de cunoscutul sculptor vasluian, Gheorghe Alupoaei. Priveliștea este încântătoare și pelerinul care trece pragul așezământului monahal se încarcă spiritual și cultural.
Mănăstirea „Vovidenia”, este situată în apropierea orașului Huși, fiind cel mai nou lăcaș monahal reînființat din Eparhie, așezat pe o veche vatră de sihăstrie din timpul domnitorului Petru Rareș ( 1527-1538; 1541-1546). De-a lungul timpului viața monahală a existat la acest schit cu întreruperi, printre cauze numărându-se și desele alunecări de teren care au avariat grav biserica și au distrus corpul de chilii. În perioada interbelică, Episcopul Nicolae Criveanu hotărăște reînființarea Schitului Vovidenia și construirea unui azil de bătrâni în apropierea acestuia. Se implică în această acțiune social – filantropică și preotul Constantin Sârbu , recent canonizat de Biserica Ortodoxă Română. Astfel, la 29 octombrie 1939, Episcopul Nicolae Criveanu împreună cu alți doi arhierei , Tit Simedrrea, Episcopul Hotinului, și Grigorie Leu, Episcopul Argeșului au sfințit biserica nouă cu hramul ,, Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, corpul de chilii și azilul de bătrâni. După desființarea Episcopiei Hușilor în 1949, încetează și existența schitului. S-au făcut numeroaese demersuri, după evenimentele din 1989, de un grup de credincioși, în frunte cu arhimandritul Mina Dobzeu și profesorul Boris Gorceac, pentru redeschiderea schitului Vovidenia. La 5 noiembrie 1993, Episcopia Romanului și Hușilor a aprobat reînființarea fostului schit, acesta fiind transformat în mănăstire de călugări. Abia după 30 de ani, la inițiativa Preasfințitului Părinte Episcop Ignatie se redeschide acest așezământ monahal, în ziua de 21 noiembrie 2023, reaprinzându-se candela rugăciunii în bisericuța devenită simbol al Hușului (p. 204).
Eparhia Hușilor are și două schituri, precum schitul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, construit în stil ștefanian, la intrarea în comuna Codăești și aparține de Mănăstirea „Sfântul Ștefan cel Mare”- Movila lui Burcel. Al doilea schit este în satul Drăgești, lângă Negrești, care aparține de Mănăstirea Rafaila. Biserica schitului este construită în stil bizantin, cu influențe ale arhitecturii moldovenești din Bucovina.Obștea schitului Drăgești desfășoară o bogată activitate pastorală prin organizarea de conferințe duhovnicești și slujbe misionare la care sunt invitați ierarhi și mari duhovnici ( p. 219). În aceste lăcașuri, slujbele și rugăciunile viețuitorilor întăresc spiritual pe cei prezenți, prin cuvinte de învățătură purtătoare de har și lumină.
Așadar, mănăstirile și schiturile din Episcopia Hușilor au contribuit de-a lungul timpului la întărirea credinței strămoșești, la dezvoltarea culturii, artei și învățământului în această zonă, monahii și monahiile fiind permanent în mijlocul oamenilor pentru a-i întări în viața creștină ortodoxă. Atestarea lor se pierde în negura istoriei, în epoca medievală, majoritatea potrivit tradiției, fiind de pe vremea lui Ștefan cel Mare, patronul spiritual al județului Vaslui. Aproape toate mănăstirile au fost vizitate de semnatarul acestor rânduri, fiind impresionat de frumusețea lor.
Noua ediție a Albumului reprezintă un eveniment editorial pentru iubitorii atrași de spiritualitate și frumos. Este un dar prețios, asemenea unei raze de lumină, pe care autorii îl oferă din prinosul inimii și ostenelii, iar pelerinii care trec pragul mănăstirilor din județ, simt bucuria regăsirii și trăirii vieții spirituale autentice.
