Dacă voi fi întrebat așa: ți-am arătat Eu ție, dar tu ce ai făcut? Poate aș zice așa: am afișat în ziare, le-am spus oamenilor etc. Dar pentru Mine ai spus să facă oamenii ceva? De aceea zic: cine va citi cele de mai jos, să meargă cel puțin o dată pe lună la slujbă la Biserica Ortodoxă și să nu vorbească de rău pe nimeni. Lumea asta n-are bucurie; cea de mai jos e bucurie.
În anul 1989, am făcut mai multe făgăduințe, printre care să merg în fiecare duminică la slujbă; pe celelalte nu le mai spun, ca să nu mă laud mai mult. După o pregătire mare, în aprilie 1990, m-am împărtășit la Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae”. Am simțit o mișcare a împărtășaniei, a început să radieze o mare bucurie din împărtășanie: mergea împărtășania, mergea și bucuria. După ce am înghițit, am avut în mine un cilindru de bucurie mare, timp de ½ secunde, ø 6 cm, l 40 cm.
Cam de copil nu m-am împărtășit. Cu cât mă apropiam mai mult de aprilie 1990, cu atât părerea că nu fac bine semnul crucii se mărea. La oameni, la preot nu mă uitam, dar mă ascundeam când făceam semnul crucii. Prima dată, m-am ultat la preot, văzând că face în alt fel. În 29.04.1990, m-am dus la biserica ortodoxă „Sf. Apostoli Petru și Pavel” făcând semnul crucii cum trebuie (până aici, îl făceam roată). Am simțit înțepături, greață, deshidratare și tocarea mușchilor în trup. Un miros neplăcut ieșea din mine și fața era udă. După dispariția acestora, am văzut de două ori în dreapta altarului doi cilindri – l 2 m, ø 0,3m – de culoarea fumului, trecând contra unul pe lângă altul, numai cât am făcut semnul crucii. Apoi, de două ori, în stânga altarului, o luptă între două valuri de culoarea fumului – l 2 m, h 0,8 m. Am văzut unghiul, eram încadrat în el, înclinația era de 30 de grade, lungimea laturilor, de 10 metri, lățimea laturilor, de 10 centimetri, cu globule albe în interiorul laturilor. A intrat un izvor de bucurie mare prin mână, până la inimă, în jurul mâinii am văzut 3 lumini sub formă de panglici de 2 x 0,5 cm; toate le-am văzut de două ori, numai cât am făcut semnul crucii. Acasă, am avut cel mai urât vis, cu șerpi.
În 06.05.1990, la Biserica „Sf. Nicolae”, de la începutul până aproape de sfârșitul slujbei, a fost izvorul de bucurie și deschiderea văzduhului de o sută de metri. Cu o jumătate de oră înainte de sfârșitul slujbei, au fost mai puternice cele mai de sus. Trebuie să stau bine pe picioare ca să îmi mențin echilibrul. Capul se mișca (mai mult în minte). Toate obiectele se dădeau la o parte (mai mult în minte) și, fără frică, să merg la luptă, la război. Toate s-au făcut cât făceam semnul crucii. Mă gândeam la Dumnezeu, la cât de mult suferă că nu facem calea Lui, și curgeau lacrimile ca la spălat. După un timp, am simțit cum ieșea din mine ceva, dinții jucau mărunt și se dezlipeau mai greu, și salivă nu mai aveam. În gât simțeam o durere delimitată, de mărimea unei prune, șase secunde. În aceste șase secunde, acel ceva îl simțeam foarte puternic la mii de metri, dar și infinit mai slab. Strângeam tare pumnii, că-mi venea să țip, apoi să urlu și să fug din Biserică. Deodată, toate acestea au dispărut, apoi, vibrând puternic tot trupul și trecând prin mine peste o mie de izvoare de bucurii, cel mai mare izvor era cel care ieșea de la piciorul stâng, de la o bubă. Am urmărit un izvor de la de la degetul mare al piciorului stâng până la inimă, trei secunde, la fel și la piciorul drept. Pe doamna Onicu, care cânta, o auzeam ca pe un stup de albine. La organele genitale erau peste o sută și mergeau spre afară din trup cu viteză mai mică. Odată cu izvoarele de mai sus apăreau alte izvoare, mult mai mari. Acestea erau ca o ramură, cu peste o sută de crengi în formă de fulgere; nu circulau, erau aplecate și vibrau; intrarea era pe la umărul drept, la 40 de grade, la un interval de trei secunde, timp de 3 secunde. După 1,5 secunde, pe unele trasee ale acestor izvoare apăreau niște sunete care circulau pe aceste trasee (trosnete, pocnete, foșnete, răsuflări, fâșâit, erupții etc.). Bucuria era mai mare atunci când era fâșâitul, dar și mai mare era atunci când se întrerupeau 1/10 secunde aceste sunete. Cam de 15 ori au apărut. Durata celor de mai sus a fost de 80 de secunde, cât cântarea doamnei. Tot timpul am avut în gând: bateți și vi se va deschide! Dacă acestea nu se opreau, nu aveam nevoie de hrană, apă, somn și aer. N-a fost, nici nu va fi om căruia Dumnezeu să nu-i arate ceva, un semn sau o Minune. Cam toate cifrele de mai sus sunt cu aproximație.
Doamne miluiește.
August 2023
Ioan B.
