”Transumanismul eeste cea mai periculoasă idee din lume”
Francis Fukuyama
Este genericul sub care s-au desfășurat anul acesta (3-4 aprilie, 2023) lucrările Seminarului de Medicină și Teologie Ortodoxă de la Bistrița. Devenit deja o tradiție, care însumează nu mai puțin de 22 de ediții anuale, lucrările au abordat teme limită între știință și teologie, înrtre etica medicală și bioetică, toate într-o epocă în care progresul și paradigma abordării sale se cer evaluate, reevaluate și desigur, adaptate de o manieră permanentă.
Întrebări fără răspuns
Chiar din textul care prefațează manifestarea, profesorul Mircea Gelu Buta (fondatorul și organizatorul manifestării), ridică o problemă esențială de bioetică și anume; dacă umanitatea a căutat milenii de-a rândul cunoașterea firescului, pe care se pare că l-a găsit în zilele noastre, ce urmează după? Sau, ce perspectivă oferă umanității noile tehnologii în expansiune, menite parcă să revoluționeze continuu cunoașterea a ceea ce considerăm noi ca firesc? Pentru că, până la urmă, firescul pe care umanitatea a ajuns să-l cunoască prin știința sa, nu este altceva decât normalitataea în desfășurarea ei, acea normalitate pe care lumea animată și inanimată o prezintă percepției noastre umane.
Iar dacă pentru om dualitatea materie-spirit, altfel spus, trup și suflet, a devenit o normalitate firească, acceptată de filosofia contemporană, unde se va regăsi ea în lumea postumană, către care hibridul om-mașină al transumanismului actual ne conduce ineluctabil? Va fi omul atunci o sumă de dispozitive medicale, senzori, proteze și anexe controlate și înlocuite după program sau necesitate de o inteligență artificială (și ea conectată), care să preia întreaga natură umană a persoanei făcând-o astfel nemuritoare?
Și din nou întrebarea; unde este firescul în evoluția individuală și socială a omului? Unde este omul fizic cu evoluția lui predestinată în limitele firescului? Dar dincolo de toate, unde este umanul? care dincolo de materie mai înseamnă și sentimente, trăiri, conștiință, moralitate, valoare etc.
Unde se va găsi atunci suferința purificatoare și credința mărturisitoare care să îndrepte omul și umanul din el? Va mai fi învierea vieții o finalitate mult așteptată și chiar râvnită de creștini? Sau va fi o inviere continuă, programată, cu piese de schimb, pentru că până la urmă hibridul (om-mașină) pe care transumanismul ni-l prezintă deja, va deveni în postumanism o creatură fără identitate și fără personalitate pentru simplul motiv că este lipsită de uman. Și atunci, unde este umanul din om, adevărata valoare capabilă să mărturisească? și cum va fi judecat omul sau umanitatea lipsită de uman? Va mai fi atunci posibilă mărturisirea creștină în medicină așa cum o facem astăzi? Cine o va face și cui se va adresa? Pentru că totuși, materia este un lucru și nu o ființă. iar inteligența ei (a materiei) este o jalnică utopie fantezistă.
Umanismul renacentist și transumanismul
Să nu uităm faptul că fundamentarea științifică a firescului a fost rezultatul nemijlocit al umanismului în desfășurare care, pe parcursul a jumătate de mileniu, a reușit să descătușeze energia creatoare a omului liber în gândire și acțiune. În evoluția sa istorică, umanismul renascentist a reușit să readucă în actualitate idealul uman antic prin reactualizarea reprezentanților civilizației grecești și latine ale antichității. Această amplă mișcare culturală va căpăta contur în Europa occidentală ca urmare a migrației intelectualității bizantine forțată de invazia otomană. Valorile pe care umanismul le-a promovat de-a lungul timpului vor marca profund evoluția științelor și al cunoașterii în general, dar și al societății în ansamblul ei, tocmai prin această libertate relativă pe care a permis-o epoca renașterii.
Scopul final al umanismului a fost punerea în valoare a omului prin;
– formarea și dezvoltarea sa ca specie superioară, capabilă să modeleze
lumea pământeană;
– restituirea și respectarea identității, demnității și libertății omului ca valori
fundamentale ale umanității;
– supremația rațiunii în conduita personală și socială a omului;
– omul și valorile umane să fie considerate mai presus de orice principiu;
– armonizarea relației omului cu natura.
Deși derulată de-a lungul a cinci secole mișcarea umanistă a reușit să consacre valorile umane ca principii fundamentale ale conviețuirii sociale, să deschidă calea marilor descoperiri științifice și progreselor tehnologice de care se bucură societatea contemporană.
Valorile umanismului și impactul lor în viața socială
Aceste valori rezidă și din faptul că omul, din perspectivă umanistă, se poate desăvârși el însuși, prin cunoaștere și cultură. Ce cote a atins această desăvârșire? ne-o demonstrează istoria prin faptul că, deși realizările au fost copleșitoare sub aspectul civilizației practice și spirituale, cele două instincte sociale descrise de marele nostru savant Nicolae C Paulescu; instinctul de proprietate și instinctul de dominație, nu și-au modificat conținutul și modul de manifestare în practica umană. O dovedesc războaiele, delimitarea sferelor de influență, confruntările ideologice, resetările permanente visate de futuriști și lupta acerbă pentru hegemonie într-o lume tot mai divizată, dar care tinde totuși aspre globalizare.
Curios este faptul că deși umanismul exclude din ecuație religia, îmbrățișând fără rezerve agnosticismul și ateismul, mișcarea umanistă nu este cu desăvârșire agnostică și atee, ba are chiar zone de interacțiune în care conlucrează de o manieră foarte eficientă. Acest aspect este mai important ca oricând, mai ales în lumea de astăzi, în căutare fiind de repere noi, după rătăcirea nazistă și comunistă a secolului trecut. Ba chiar se vorbește de un umanism creștin care are în centrul concepției sale filosofice și sociologice, omul și credința lui în contextul evoluției sale istorice.
Orientarea umanistă avea să conducă la o explozie a fenomenului cunoașterii, îndeosebi prin dezvoltarea științelor pozitive (fizica, chimia, biologia) care aveau să aprindă imaginația vizionarilor în ideea îmbunătățirii calității vieții, a prelungirii ei, a eradicării suferinței și desigur diminuarea cheltuielilor legate de sănătate, cheltuieli ce deveneau tot mai însemnate. Toate acestea pornind de la principiile geneticii și teoriei darwiniste care trebuiau să conducă la realizarea unor indivizi sănătoși, inteligenți, rezistenți la îmbolnăvire.care, printre altele, să îmbunătățească fondul biologic al națiunii.
Mișcarea eugenistă și consecințele sale
Așa avea să apară mișcarea eugenistă care va întuneca orizontul gândirii filosofice al perioadei interbelice. O teorie socială până la urmă care, pornind de la principiile unei alimentații sănătoase și igienă personală și comunitară corespunzătoare, urma să creeze o societate formată din indivizi sănătoși și viguroși. Numai că bunele intenții de la care s-a plecat aveau să degenereze în cea mai atroce ideologie rasială, subliniată chiar de fondatorul ei, englezul Francis Galton care, în 1883, consacră eugenismul ca fiind știința care se ocupă cu studiul agenților aflați sub control uman care pot îmbunătăți calitatea rasială a generației viitoare.
Această teorie socială, care a cuprins lumea civilizată și intelectualitatea aproape în întregul ei, va fi fundamentată de Friederic Osborne în 1937 și consacrată prin două congrese mondiale (1921 și 1937), va degenera în abordări și atitudini de-a dreptul antiumane, prin promovarea discriminării pe criterii rasiale și practicarea rasismului într-o manieră grotescă. S-a ajuns până acolo încât se practica sterilizarea forțată la persoane cu defecte genetice, la sacrificarea purtătorilor de boli cronice grave și chiar genocidul asupra raselor considerate inferioare, cu imixtiurni grave în viața de familie și a libertăților fundamentale ale omului.
Toate acestea, în contradicție flagrantă cu principiile pentru care a militat atâtea secole umanismul renascentist. Alături de familie, chiar și Biserica, îndeobște apărătoare și protectoare a familiei, va deveni și ea țintă a propagandei eugeniste, tocmai pentru faptul că în biserică se practică comuniunea fără nici un fel de discriminare.
Aceste realități ale timpului aveau să otrăvească gândirea filisofică și socială a secolului al XX-lea, considerat îndeobște secolul marilor progrese tehnico-științifice, cu etapele sale; mașinismul, industrializarea, revoluția tehnico-științifică și începutul erei informatice pe care o parcurgem astăzi, dar sfârșind, din nefericire, cu atrocitățile celui de al II-lea Război Mondial.
Urmele eugenismului se vor regăsi și în perioada postbelică până la congresul din 2021 (la o sută de ani de la primul congres), ținut tot la New-York care va înfiera definitiv filosofia și practica eugenistă.
Cu toate acestea, se pare că ”autocontrolul evoluției umane” care era și scopul eugenismului, rămâne o realitate și a timpurilor noastre, însă fără careacterul coercitiv din trecutul acestuia, utilizând mijloacele moderne pe care știința și tehnologia le pune la dispoziție astăzi, cum ar fi;
– controlul parental
– testarea genetică
– controlul sarcinii
– consilierea genetică
– ingineria genetică
– fertilizarea în vitro
Toate aceste mijloace moderne de control al reproducerii umane permit cuplurilor pe cale de formare sau reproducere să decidă, voluntar și în cunoștință de cauză, asupra viitorului produs de concepție care să atingă obiectivele umaniste de îmbunătățire a condiției umane, ca individ și societate.
Nu vom comenta aici viziunea unor structuri ănternaționale asupra evoluției demografie care se îndepărtează vădit de idealurile umaniste, fiind înlocuite treptat de viziunea globalist pragmatică a unui viitor incert și încărcat de pericole.
Transumanismul și perspectivele sale
Continuând tradiția umanistă prin apariția și asimilarea noilor științe și tehnologii, am ajuns să ne găsim astăzi, exceptând erezia eugenistă, într-o etapă de tranziție, între umanism și postumanism, consacrată deja istoricește din a doua jumătate a secolului al XX-lea ca transumanism. În această etapă omul, tot pentru îmbunătățirea condiției sale biologice și umane, utilizează tehnologiile noi, îndeosebi nanotehnologia, robotica, genetica și inteligența artificială.
Rezultatul parcursului de început al transumanismului (pe care îl trăim astăzi) este perspectiva apariției hibridului om-mașină care, dincolo de susținerea unor funcții organice prin mijloace tehnice, va fi în măsură să preia, prin inteligența artificială, principalele activități ale creierului uman; memoria, judecata, mai puțin afectivitatea și conștiința ânsă, a cărorr resorturi sunt infinit mai complexe și imposibil de explicat prin rigorile logicii carteziene. De data aceasta scopurile sunt mult mai ambițioase, desigur pe măsura progreselor tehnologice și prevăd nu numai îmbunătățirea condiției fizice și intelectuale ale individului, eradicarea suferinței și a bolii, ci chiar eradicarea îmbătrânirii și dobândirea nemuririi.
De altfel toate aceste aspecte, din ce în ce mai vizibile astăzi, au făcut obiectul Conferinței Naționale de Bioetică din luna decembrie a anului trecut (2022) de la Iași, coordonată de profesorul Vasile Astărăstoae. Lucrările acestei întruniri de înalt nivel științific, nu numai că au abordat realitatea transuumană pe care o trăim astăzi, dar a pus în lumină și perspectiva postumană de care ne apropiem vertiginos, în care principalele activități umane vor fi preluate de temnologiile moderne, iar valorile umane în baza cărora s-a construit edificiul umanității, nu vor mai fi un deziderat, ci o chestiune discutabilă, așa cum s-a întâmplat în arealul american cu prilejul revoltelor populare din timpul pandemiei SARS Cov 2.
Cu această ocazie s-a reușit punerea în evidență a limitelor în care transumanismul se mișcă, de la ”cea mai periculoasă idee din lume” (Francis Fukuyama), la ”mișcarea ce esențializează cele mai îndrăznețe, curajoase, fanteziste și idealiste aspirații ale umanității” (Ronald Bailey). Numai că toate aceste progrese ale scientismului lovesc în uman, pe care îl vom regăsi din ce în ce mai greu, pentru că treptat va fi șters din memoria umanității
Și atunci, în asemenea condiții și într-o asemenea evoluție, unde vom mai găsi firescul pe care să îl recunoaștem mai întâi și apoi să îl mărturisim ca o profesiune de credință?
Bibliografie selectivă:
1. Bailey, Ronald –,The most dangerous idea, https://www.reazon.rb//ab, 2004;
2. Boboc, Jean – Transumanismul decriptat – Metamorfoza navei lui Tezeu; Ed
Doxologia, Iași, 2020;
3. Campbell, Heidi – Past Cyborg Ethics, a new way to speak of Thechnology,
Exploreation in media Ecology 5, nr 4, 2006, pp 279-296;
4..Casas, Miguel – El in del homosapiens. La naturaletza y el transhumanism,
Madrid, Apeion, 2017;
5. Cecchetto, David –Humanis’s Soaud and Technological Postumanism,
Minneapolis University of Minnesota Press, 2013;
6. Conalis Augustijn – Humanism, Gőttingen, 2003;
7. Cristeller, Paul – Humani sm, und Renaissescent, Munchen, 1980;
8. Eugenia wikipedia (11-03-2023), https//www.wikicom/ro/Eugenia;în secolul;
9. Eugenismuil și purificarea biologică în secolul XX. https/.ro (12-03-2023;
10. Fernando, Francesca – Postumanism and Planetsry futuries, Springer, 2016;
11.Fukuyama, Francis – The World:s most dangerouis ideas http//keepm. Ideas;
12. Furtună, Dorian – Mozaicul ,. Evoluția omului și originea raselor, Ed.
13. Galton, Francis (1874)– Ou rrMan of Science- their nature and their nature
14. Harare, N. J. – Homo Deus,Scurtă istorie a viitorului, Ed Polirom Iași,
2020;
15. Larchet, Jean Claude – La Tramshumanism, Ed Eirolles, Paris, 2016;
16. Lehmkuler, Karsten – La theology face a l’ameliration de’l home, in Revue
d’etique et la theologie morale, nr 286, 2015;
17. Miah, A – Critical History of Posthumanismuman, Medical enhancement
and Posthumanity in ”Springer”, 2008, pg 71-94;
18. Muri, Alisson – The enlightenment Cyborg-a histori of communication and
control in the Humane machine, (1660-1830), University of Toronto Presss, 2007;
19. Nayar, Pround K (2014) – Posthumanism, Cambridge Polity, pg 6-9;
20. Osborne, Federic – Developement of a Eugenic Philosophy,American
Sociological Rewiew, 1937, pg 389-397;
21. Sfetcu, Nicolae – Practici eugenice modern prin prisma ingineriei genetice,
în ”Drepturile Omului, 12-03-2023;
22. Transhumanism – https://ro.wikipedia.org/wiki/Transumanism;
23. Turda, Marius – Protejarea rasei și moștenirea Eugeniei, https.www.doc.ro,
12-03-2023;
24. Turda, Marius – Race, Science and Eugenics in twentiech Century, Oxford
University Press, 2018, pg 72-73;
Lupu – Valeriu, doctor în științe medicale
