În anul 2022, al Rugăciunii în viața Bisericii, a creștinului și al comemorării sfinților isihaști, a apărut la Editura Spandugino – Horeb, în condiții grafice deosebite, o carte monumentală scrisă de Episcopul Ignatie (Trif) al Hușilor, intitulată „Sfântul Grigorie Palama și teologia energiilor necreate”. Volumul are la bază teza de doctorat susținută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Iustinian Patriarhul”, Universitatea București, în anul 2011. Tânărul ierarh este licențiat al Facultății de Teologie din Alba – Iulia și un teolog erudit, poliglot, cu studii doctorale de limbă greacă și neogreacă la Atena, cu stagii de perfecționare a limbilor engleză și franceză. A publicat articole științifice, eseuri, traduceri, recenzii în reviste de specialitate și a susținut comunicări științifice la conferințe naționale și internaționale apreciate în mediul academic, unde cultivă un dialog pastoral, sincer și actual, cu tinerii. Este unul dintre ierarhii de perspectivă ai Bisericii Ortodoxe Române format în spațiul ardelean, sub oblăduirea Înalt Preasfințitului Mitropolit Andrei, al Clujului, Maramureșului și Sălajului. A fost lector universitar pentru catedra de Patrologie și Literatură Patristică la Facultatea de Teologie din Alba Iulia (2008-2011) și actualmente, din 2018, la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie”.
Cartea are 617 pagini și cuprinde cinci capitole, cu note aferente, exhaustive, întinse pe 232 de pagini și o vastă bibliografie. Este un model de redactare a unei teze de doctorat, într-o vreme când această întreprindere științifică este atât de hulită în spațiul public, din cauza deselor cazuri de plagiat, dovedite la unii politicieni și nu numai. Lucrarea este închinată Părintelui Dumitru Stăniloaie, primul exeget ortodox care s-a aplecat asupra teologiei Sfântului Grigorie Palama.
Amintim că Sfântul Ierarh Palama este sărbătorit în Calendarul Ortodox în a doua Duminică, din Postul Sfintelor Paști, și pe 14 noiembrie, ca arhiepiscop al Tesalonicului. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, sublinia că Sfântul Ierarh Grigorie Palama este „considerat teologul luminii necreate, al slavei Preasfintei Treimi sau teologul harului dumnezeiesc și ne arată că noi, în baza credinței pe care o avem în Hristos, pregustăm încă din lumea aceasta bucuria Împărăției cerurilor”. Opera Sfântului Grigorie Palama este centrată pe rugăciunea neîncetată a minții în inimă, trăind pe viu isihia şi cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciunea lui Iisus.
În Cuvântul Înainte, profesorul Andrew Louth, consideră că această lucrare este o „analiză bogată a dimensiunilor multiple ale doctrinei energiilor necreate ale lui Dumnezeu, ea reprezentând o înțelegere fundamentală a teologiei ortodoxe”. Episcopul Ignatie realizează un studiu riguros al controversei isihaste/palamite, al etapelor sale istorice, al protagoniștilor și al problematicii aferente. În Introducere, autorul lucrării evidențiază că Teologia Sfântului Grigorie Palama este expresia fidelă a vieții de rugăciune și de profundă intimitate cu realitatea îndumnezeirii, revelată și realizată plenar în firea umană înfățișată de Domnul Iisus Hristos. Este „ o mărturie teologică și crucificatoare, este moarte și viață, cruce și înviere, și nu o dulcegărie, o tabletă sau o simplă metodă, ușor de administrat” (p. 15). Fiind „o mărturisire crucificatoare ”, era riscul ca gândirea Sfântului Grigorie Palama să fie analizată și contemplată din perspectivă filosofică sau din perspectivă confesională, eludându-se, în acest mod, dimensiunea ei duhovnicească și teologică. Pentru Sfântul Grigorie Palama, viața devine un privilegiu în fața oricărui discurs despre ea. Astfel, teologia energiilor necreate este manifestul plenar pentru viață ca taină a îmbrăcării în lumina dumnezeirii, pentru menținerea echilibrului dintre identitatea și alteritatea dumnezeiască și omenească, pentru participarea integrală a omului la slava lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru. Teologia Sfântului Grigorie Palama are o dimensiune dialogică, purificatoare, fiind muzica de fond a polemicii isihaste din secolul al XIV-lea.
Autorul și-a focalizat atenția, în primul capitol, asupra personalității duhovnicești a Sfântului Grigorie Palama, privită sub o triplă dimensiune : ascetică, teologică și doxologic – liturgică. În capitolul al doilea se oprește asupra controversei isihaste în evoluția ei istorică, îndeosebi, teologică, făcându-se permanent recurs la mărturiile contemporanilor – palamiți sau antipalamiți- din secolul al XIV-lea, cu frământările sociale și teologice specifice perioadei respective. Capitolul al treilea prezintă biografiile teologilor antipalamiți (Varlaam din Calabria, Grigorie Akindynos, Nichifor Gregoras, Prohor Kydones) și palamiți (Filotei Kokkinos, David Disypatos, Ioan al VI-lea Canatacuzino, până la Nicolae Cabasila, numit și ,, palamitul umanist”), în contextul vremii lor. Fiecărui teolog i s-a schițat un medalion biografic, în care s-a evidențiat o trăsătură definitorie.
În al patrulea capitol se insistă pe teologia palamită ca dezvoltare autentică și dinamică a tradiției patristice, a distincției – unitate dintre ființa și energiile necreate ale lui Dumnezeu, mergându-se spre rădăcinile patristice ale gândirii Sfântului Grigorie Palama. Această teologie nu e ideologie, ci rodul experienței rugăciunii, a vederii slavei dumnezeiești și a îndumnezeirii. Certitudinea Sfântului Grigorie Palama este că se află în adevăr și în comuniune de înțelegere cu Sfinții Părinți, cu faptul că se află în Duh, care este Adevărul existenței, sub formă antropologică și cosmologică (p. 164). Așa cum Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de a fi unici și irepetabili, tot unic și irepetabil este și duhul în taina teologiei. Doar în acest sens se poate vorbi de teologia palamită, care este în simfonie și unitate cu Tradiția Bisericii, tocmai pentru că modul ei de exprimare este unic și irepetabil, dar nu lipsită de dinamism. Sfântul Grigorie Palama exprimă dependența de Tradiție în două moduri : ancorează teologia în Sfânta Scrptură și apelează constant la Sfinții Bisericii, care au teologhisit distincția între unitate – ființă și energii necreate pe care o sistematizează în profunzime. Preasfințitul Ignatie subliniază că în Sfânta Scriptură nu este enunțată clar distincția dintre ființa și energiile necreate, însă corelarea unor texte duc la o singură concluzie că ,, Dumnezeu este în același timp neîmpărtășibil și împărtășibil. Acolo unde Dumnezeu este văzut în slava Sa, putem vorbi despre energiile ncreate” ( p. 166). Textele scripturistice care se referă la nevederea lui Dumnezeu evidențiază adevărul dogmatic că Dumnezeu este incomprehensibil, incomunicabil și transcendent în ființa Sa, iar cele care se referă la vederea lui Dumnezeu ne arată că Acesta are fața îndreptată spre Om, care se poate împărtăși, poate gusta din El prin energiile necreate. Astfel, paradoxul vedere-nevedere a lui Dumnezeu în Scriptură este dezlegat prin distincția – unitate dintre ființa și energiile necreate, având mereu în atenție gândirea Sfinților Părinți din secolul al XIV-lea (p.171).
Se consideră că Sfinții Părinți Capadocieni sunt, prin excelență, precursorii gândirii Sfântului Grigorie Palama în privința teologiei energiilor necreate. În gândirea Sfântului Ioan Gură de Aur distincția – unitate dintre ființa și energiile necreate este mai mult implicită decât explicită, accentul căzând pe incognoscibilitatea ființei lui Dumnezeu. Sfântul Dionisie Aeropagitul este considerat autoritatea patristică de primă mărime în gândirea duhovnicească a Sfântului Grigorie Palama, neexistând divergențe teologice între ei. Dumnezeu Se revelează în Lume prin energiile Lui ființiale, tocmai datorită iubirii Sale față de creatură. De aceea, pe Dumnezeu Îl cunoaștem din lucrările Sale, care, conform Sfântului Dionisie, sunt ,,sfintele perdele ale iubirii de oameni” ( p. 214).
În ciuda bulversărilor istorice, politice, ecleziastice și teologice, Sfinții Părinți au fost în măsură să răspundă provocărilor eretice, care căutau să erodeze echilibrul dintre necreat și creat, dintre Dumnezeu și lume. Pe linia Sfinților Părinți se înscrie și Sfântul Maxim Mărturisitorul care a teologhisit dumnezeiește acest raport dintre creat și necreat, care nu este altceva decât teologia despre energiile necreate (p. 230). Conform opiniei unuia dintre cei mai buni ortodocși în teologia maximiană, prezența învățăturii despre energiile necreate constituie o constantă în gândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul, fiind adevăratul precursor al teologiei palamite. Cu certitudine în gândirea Sfântului Damaschin, distincția-unitate dintre ființa și energiile necreate și ființale este enunțată în mod explicit, fiind primul teolog care sistematizează doctrina din tradiția patristică și autorul cărții îl numește pe Sfântul Ioan Damaschin ,,Palama înainte de Palama”. La Sfântul Simeon Noul Teolog, distincția dintre unitate și energiile ființiale este imprecisă și aproximativă, ființa lui Dumnezeu fiind incognoscibilă, apofatică și inefabilă, scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog prezentând mai mult implicit decât explicit teologia palamită. Ieromonahul Ierotei din secolul al-XIII-lea este și el considerat ,, înainte-mergătorul teologiei palamite”. Prin urmare, textele patristice, în care este prezentată explicit sau implicit, teologia energiilor necreate, au rolul de a confirma ,, calitatea patristică a sintezei palamite” .
Capitolul al cincilea este intitulat sugestiv, Doctrina energiilor necreate –teologia dăruirii lui Dumnezeu oamenilor, unde se arată că Dumnezeu Treimea este Viața și fiind Viață, toți suntem chemați să ne împărtășim din Aceasta. Dacă este Viață, sigur este și Taină. Viață și Taină sunt două realități ale dumnezeirii, se includ reciproc și una o afirmă pe cealaltă, fără să fie despărțite vreodată. (p. 243). Dumnezeu este în același timp Viață și Taină, fără să se contrazică în vreun fel. Ca să știi că este Taină, trebuie mai întâi să simți că este Viață. Prin distincția dintre ființa și energiile necreate, Taina și Viața sunt așezate într-un raport de interferență. De partea Tainei stau tăcerea, uimirea și negrăitul, iar de partea Vieții stă experiența. Teologia energiilor necreate este manifestul pentru Viață, cunoaștere, comuniune, reală și deplină cu Dumnezeu, conchide autorul cărții.
Așadar, Teologia energiilor necreate și ființiale este teza fundamentală a sistemului palamit și ea reflectă un Dumnezeu care nu rămâne închis în ființa Sa, ci iese din Sine. Chiar dacă gândirea Sfântului Grigorie Palama conține ample inserții filosofice, îndeosebi aristotelice, ea râmâne fundamental teologică. Distincția-unitate dintre ființa și energiile ființale și necreate nu este una rațională, reală, modală sau formală, în sens scolastic, ci este una teologică, în sensul primar al acestui cuvânt. Perspectiva este dinspre Dumnezeu spre om, nu dinspre om spre Dumnezeu ( p. 275). Teologia trinitară palamită cuprinde raportul celor trei realități ale lui Dumnezeu: ființa, energia și ipostasurile, ca taină dintre unitate și distincție. Axioma teologiei patristice, inclusiv a teologiei palamite, este că Dumnezeu este simplu și necompus, dar variat în lucrări. Unitatea din Dumnezeu este cea care menține simpitatea. El este Unul, fiindcă una este ființa dumnezeiască. Sfântul Grigorie Palama propovăduiește o îndumnezeire holistică , revărsată atât peste suflet, cât și peste trup. Nu vom găsi nicio umbră de desconsiderare a trupului în procesul îndumnezeirii. Energia sau harul lui Dumnezeu se împărtășește omului în funcție de capacitatea lui de receptivitate, dedusă din starea de curăție și de nevoință duhovnicească a acestuia. Omul primește o parte din bogăția harului dumnezeiesc sau a energiilor necreate și ființiale, devenind templu al lucrării Duhului Sfânt.
Teologia palamită este, prin excelență, exponenta acestei dimensiuni non-antagonice între identitate și alteritate, pentru că Dumnezeu nu poate fi întâlnit, trăit și simțit decât numai ca recunoaștere a celor două dimensini ale existenței. Autorul acestei excelente cărți consideră că teologia energiilor necreate își dovedește pe deplin actualitatea într-o lume care trăiește din nefericire, această ruptură între Necreat și creat, între taină și epifanie ( p. 310). Scrierile Sfântului Grigorie Palama se disting prin interacțiunea fericită dintre monah, teolog, arhiereu și vasul ales al clocotirii Duhului în viața lui. Distincția – unitate dintre ființa și energiile necreate este o adevărată și monumentală recapitulare hermeneutică a tradiției patristice. Acuzația de inovație în materie de credință, care planează asupra Sfântului Grigorie Palama este ilegitimă, de vreme ce întreaga ideologie palamită este o interpretare perpetuă și un reflex fidel al tradiției patristice. Teologia energiilor necreate are o componentă bidimensională : filosofică și teologică. Ea este teologia dăruirii lui Dumnezeu oamenilor. Este nuntirea dintre Viață ( energiile) și Taină ( ființa). De aceea, gândirea teologică a Sfântului Grigorie Palama este o perpetuă invitație la viață, la experiență, pentru că ea este singurul chezaș nezdruncinat al adevărurilor vieții în Dumnezeu, apreciază în încheiere, Preasfințitul Ignatie ( p. 313).
Noua lucrare a Preasfințitului Episcop Ignatie este foarte bine primtă în mediul științific și academic, trezind interes în rândul specialiștilor. Teologul Petre Guran consideră recenta apariție ca o adevărată comoară de erudiție și un efort de reflecție cu totul remarcabil, fiind apreciată ca un eveniment editorial de excepție.
Recomandăm cartea, cu căldură, tuturor iubitorilor de înțelepciune patristică. Cititorii vor avea în ea una din călăuzele dogmatice pentru cunoașterea și aprofundarea credinței creștine, autorul numărându-se printre marii teologi contemporani, studiile sale fiind de stringentă actualitate într-o lume tulburată de război și ură. Este un dar prețios, asemenea unei raze de lumină, din prinosul inimii și ostenelii, iar cititorii resimt bucuria regăsirii și trăirii vieții spirituale autentice.
Prof. Nicolae Ionescu
