„Farmecul, frumusețea și strălucirea sunt date de meșter diamantului; altfel, acesta ar fi rămas un… ciob.” – Nicolae Viziteu
Unul din momentele importante ale desfășurării Festivalului Umorului Vaslui 2022 a fost și expoziția de grafică satirică organizată pe holul Primăriei municipiului Vaslui în care autorul exponatelor, Nicolae Viziteu, și-a etalat talentul și simțul umorului într-o confruntare directă cu recentele realități ale vieții cotidiene dominată de restricțiile pandemice, toate exprimate într-o viziune artistică particulară. Se pare că artistului nu i-a căzut bine izolarea repetată și angoasa generată de epidemia cu SARS Cov2, atâta timp cât formularea „Stay home” flancată de coronavirus apare în reprezentările sale grafice cu o periodicitate obsedantă.
Deși sub aspect creator s-ar putea regăsi în rândul celor privilegiați, pentru că a avut o temă de dezbătut și răgazul necesar transpunerii ei în limbajul său artistic, Nicolae Viziteu, nu contenește în a-și etala frustrările de o manieră amuzantă, ironico-satirică, având ca țintă absurditatea unor măsuri, exagerarea unor atitudini, omniprezența virusului și, nu mai puțin, efectele sale care nu au ținut seama de eforturile umane, ce-i drept haotice, în a stăpâni un fenomen, natural până la urmă, a cărui periodicitate este cunoscută încă din antichitate.
Din acest răgaz avea să se nască și o carte de aforisme ilustrată copios tocmai cu aceste desene satirice care, deși aparent nu au legătură între ele, le reunește stilul ironic, satiric sau comic sub care se prezintă. De remarcat că în această carte întitulată „Viziteisme fără… mască” apărută la Editura Studis, Iași, 2021, exact în momentul când lumea se elibera de teroarea pandemică instituită fără rațiune (la sugestia unor teoreticieni depășiți de vreme), sub titlul unui experiment care, din păcate a reușit, așa cum și autorul cărții a reușit să culeagă din jurul său poziții, atitudini, comentarii, sugerând nemulțumirea și dezacordul populației. În cazul artistului, această nemulțumire se manifestă ironic și chiar satiric într-o grafică sugestivă și impecabilă.
Două aspecte se cer lămurite în opera graficianului Nicolae Viziteu. Întâi de toate, genul de artă vizuală în care se regăsește și apoi modul de abordare a subiectelor sale. Cei care abordează domeniul știu că la originea tuturor formelor de artă vizuală este caricatura, care, în esență, reprezintă o formă de critică socială. În acest sens, caricatura are neapărat o țintă, care poate fi o persoană, un obiect, o situație, ale căror trăsături negative (cel mai adesea) sunt exagerate într-o manieră ironică, satirică și comică. Dincolo de rolul educativ care i se atribuie, umorul și divertismentul însă, a dominat menirea caricaturii încă de la apariția ei considerată a fi în antichitatea egipteană (anul 7000 î.H), când într-un papirus al vremii apărea o formație muzicală formată dintr-un leu cântând la liră, un măgar la harpă, o maimuță la fluier, un crocodil la flaut interpretând o piesă compusă de un bou.
Indiferent dacă este satirică, de gag (cu sau fără text), portretistică sau de metaforă sau simbol, evident, comicul este ceea ce caracterizează caricatura, dar un comic care să fie urmat de reflecția pe care o produce privitorului. Importanța socială a genului a fost subliniată de Emerson care spunea: „caricatura este cea mai adevărată istorie a timpului”, iar Tudor Vianu afirma la rândul său: „comicul este întotdeauna o impostură demascată”.
Prin conținutul său și prin modul de exprimare plastică, caricatura poate fi considerată o satiră portretizată, al cărei scop este de a atrage atenția asupra unei, sau unor persoane, fapte, vicii, apucături, mentalități, moravuri pe care le ridiculizează, realizând în final un fel de critică socială amuzantă. Deși în subsidiar este o ironie care poate merge până la sarcasm, aspectul comic al exprimării amuză, stârnește râsul deopotrivă cu oprobriul care va fi cuprins și el într-un mesaj.
Indiferent de forma pe care o ia caricatura: horațiană – ca o glumă blândă, ușoară, ceremonioasă, considerând subiectul caricaturizat mai degrabă o prostie decât un rău care trebuie neapărat sancționat; juvenaliană – o satiră dură, sarcastică, exprimând ceva ce produce îndignare, iar satirizatul este rău, periculos și musai trebuie sancționat; sau manipeiană – o satiră a mentalităților, obiceiurilor, credințelor, viciilor și moravurilor, caricatura aici prezentând o realitate care include și un mesaj de îndreptare.
Mai mult, s-a spus că arta graficianului Nicolae Viziteu s-a împlinit atunci când s-a împletit cu aforismul, la rândul său o exprimare simbolică, lapidară și concentrată a unor realități prezentate și ele la modul ironic sau comic (vezi „Viziteisme fără mască”).
Grafica satirică în care Nicolae Viziteu se regăsește cu asupra de măsură, deși folosește aceleași modalități de exprimare (ironie, umor, sarcasm sau comic), prin aceleași procedee: linie, formă, culoare, proporție și ritm, va realiza în plus un amestec între latura serioasă a vieții și latura comică, uzând de ficțiune și realitățile cotidiene printr-o redare echilibrată, nu rareori directă și nemiloasă, biciuind realitățile nu tocmai dorite, sfârșind printr-un mesaj la fel de categoric și necruțător.
Pentru a sublinia acest aspect, grafica satirică folosește cele patru procedee: transfigurarea, alegoria, zoomorfoza și anacronismul, fiecare cu specificul ei și aderența proprie la mesaj. De pildă: procedeul transfigurării exagerează unele trăsături fizice în ideea că ar putea reflecta sufletul persoanei satirizate; alegoria – ca reprezentare sub formă umană a unei idei sau instituții; procedeul zoomorfic (zoomorfoza) – adică redarea ființei umane sub formă de animal; sau anacronismul – în care, prin vestimentație, ființa umană ar aparține altei epoci. Este și zona în care artistul se manifestă convingător utilizând cu predilecție transfigurarea și alegoria. Deși personajele sale, schițate cu talent, au fizionomie asemănătoare (cu excepția genului), ele se manifestă diferit, sugestivă fiind mai ales mișcarea, dinamica și postura care țin mai degrabă de context. Chiar dacă subiectul expoziției la care ne referim s-au situat în zona realităților crude trăite în pandemie, autorul le tratează cu blândețe, cu umor și fără mască, adică în aria umorului horațian, deși personajele sale poartă mască.
Privită în ansamblu, expoziția maestrului Nicolae Viziteu, se particularizează prin câteva trăsături definitorii pentru autor. Prima și cea mai importantă este că întrunește criteriile lui Henri Avelal atunci când se referă la calitățile artistului: „darul de a observa, spiritul critic, imaginație și improvizație inspirată, inteligență ascuțită, simțul ridicolului, dar și verva comică”. Toate acestea se regăsesc în tușa sigură și sugestivă a graficianului pentru personajul său aflat într-o situație particulară. Exagerarea din partea autorităților a unor situații date, de pildă masca obligatorie, este surprinsă ironic prin faptul că toate obiectele din jurul personajului său poartă și ele mască, indiferent că e vorba de mobilă, televizor, tablou sau bibliotecă, iar în altă reprezentare covidul se distrează în spatele gratiilor reprezentate de seringile cu vaccin anticovid.
Toate acestea vădesc un simț al umorului foarte dezvoltat care orientează personajele sale către zona umoristică, o categorie estetică ce aparține de fapt comicului, în cazul nostru generat de o ironie prietenoasă. Fără îndoială, Nicolae Viziteu are umor și încă unul nediscriminatoriu, mergând până acolo încât își include și propria persoană într-un adevărat selfi umoristic. De altfel această autoprezentare a facut deliciul momentului adăugând astfel nota veselă ca un iungredient necesar, alături de vernisarea expoziției pe care au realizat-o prin aprecierile lor, Marian Antoniu din partea Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, umoristul și teatrologul Teodor Pracsiu ca specialist, subsemnatul din partea publicului și Marian Avramescu, președintele juriului concursului internațional de grafică satirică și caricatură din cadrul Festivalului „Constantin Tănase” 2022.
A doua trăsătură caracteristică este capacitatea de a esențializa, adică de a reduce grafica la trăsătura satirică strict necesară, așa încât, să sugereze mesajul pe care artistul și-l propune. Evocator aici este desenul umoristic care prezintă protecția consumatorului gâfâind sub greutatea asistatului social aflat în cârcă, dar nu oricum, ci cu sticla în mână. Esențializarea mai are o calitate care o face indispensabilă și anume aceea că prin ea se poate transmite ceea ce nu poate fi rostit în discursul public. Așa încât, utilizând creionul sau penița, prin linii, forme și culoare, reprezentând indivizi (chip și trup), moravuri sau atitudini, să sugereze, într-un registru comico-umoristic desigur, ceea ce nu ar trebui să fie într-o societate normală. Tușa delicată dar viguroasă, linia sigură și sugestivă, creează o ambianță care îndeamnă la întrebări și la găsirea răspunsurilor adecvate sugerate de mesajul pe care artistul ni-l propune.
A treia trăsătură caracteristică se regăsește în faptul că Nicolae Viziteu, practică o grafică extrem de sugestivă, care nu are nevoie de legendă. Cu zâmbetul pe buze, mai frecvent decât hohotul de râs, privitorul va desprinde din comicul de situație și din ironia transfigurată în umor, ceea ce autorul vrea să spună, fără explicații, fără adausuri verbale, bucurându-se dacă nu se regăsește printre cei satirizați, sau întristându-se dacă se află printre ei, nu fără a nutri dorința de a se întoarce de pe drumul pierzaniei.
Cum subliniam mai sus, autoironia îl însoțește pe autor, făcându-l părtaș la unele situații inedite, ceea ce sporește farmecul desenului, prilej de autosatisfacție nedisimulată. Poate de aceea ironia și umorul său nu au nota aspră, corozivă și necruțătoare, ci mai degrabă una blândă, ușor conciliantă și chiar înțelegătoare, pentru că și firea omului este schimbătoare în circumstanțe trecătoare. Pentru că va zice discipolul lui Bachus în confruntarea sa cu nebunul, „oi fi eu beat, dar mie-mi trece, pe când ție… niciodată”.
Cu un palmares semnificativ, între care 8 cărți publicate, participant la numeroase expoziții și concursuri răsplătit cu numeroase premii, colaborator la numeroase cotidiene și reviste de specialitate, autorul unor lucrări de colecție în țară și străinătate, Nicolae Viziteu este un unicat în peisajul cultural vasluian. El practică o artă a binelui, frumosului și adevărului, într-o zonă în care inteligența, îndemânarea, harul și darul creației se îngemănează cu bunătatea, înțelegerea și nu rareori cu candoarea unui copil în sinceritatea lui.
Cu aplombul creator al ultimilor ani, Nicolae Viziteu arată că are încă multe de spus, ceea ce este foarte bine pentru că nu numai că prin arta sa are ceva de spus, dar știe să o spună frumos și inteligent.
Valeriu Lupu – doctor în științe medicale
Bibliografie selectivă
1. Adăscăliței, Grigore – Grafica satirică, forme, sintaxă, http//ibn.îdsi m.d.;
2. Ionescu, A.S – Istoria prin caricatură, “Observatorul cultural”. 17 aug, 2017;
3. Linch, John – O istorie a caricaturii, Faber Co, London, 1926;
4. Mosher, Terry – Caricatura, upwC Kiro, top/wiki/caricatura;
5. Viziteu, Nicolae – Zâmbete pe NEVE,Ed. Ceconi, 2018;
6. Viziteu, Nicolae – Viziteisme fără… mască, Ed. StudiS, Iași, 2021;
7. Vianu, Tudor – Estetica, Ed. pentru literatură, București, 1965.
