„Biserca este spitalul sufletului”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Recent, în Anul 2022, al rugăciunii în viaţa Bisericii, a creștinului şi al sfinţilor isihaşti, profesorii Petru Necula, Mihai Ciobanu și preotul Vasile Pârcălabu ne oferă o lucrare inedită, de această dată, despre viață spirituală a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, lăcaș de cult reprezentativ al orașului Vaslui. Cartea relevă cu pertinență rolul Bisericii în viața urbei, de recuperare a trecutului și proiectare a viitorului, dovedindu-se încă o dată că această instituție nu poate fi decuplată de la promovarea valorilor identităţii, credinţei, culturii, folclorului și limbii, într-o vreme de criză economică, socială, sanitară, dar mai ales morală, când lumea se schimbă și nu neapărat în bine.
A intrat în tradiția Bisericii Ortodoxe Române de a reconstitui părți ale trecutului nostru prin monografiile unor lăcașuri de cult. Prin astfel de lucrări facem cunoștință cu oameni din epocile dinaintea noastră, cu viziunea și preocupările lor, aflând totodată informații despre localitățile care au fost însuflețite de apariția unei noi biserici, în jurul căreia gravita întreaga comunitate. Descoperim oameni cu un profil spiritual aparte , care și-au dedicat viața lor pentru a zidi o „Casă a Domnului”, înțelegând că au datoria să lase ceva în urma lor, iar trecerea timpului a confirmat importanța jertfei lor de ctitori, evidenția în Prefața acestei cărți, Presfințitul Episcop Ignatie, Episcopul Hușilor.
Această lucrare este rodul cercetărilor întreprinse de profesorii Petru Necula, Mihai Ciobanu, împreună cu preotul stavrofor Vasile Pârcălabu, parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Acest lăcaș spiritual este al doilea ca vechime după Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorie a marelui voievod Ștefan cel Mare. Se află în centrul municipiului Vaslui și a marcat multe generații de credincioși de-a lungul vremii, fiind o oglindă a dezvoltării comunității. Este un reper spiritual al urbei, iar monografia aceasta este prima, după știința noastră, în peisajul eclezial din orașul reședință de județ. Inițiativa părintelui Vasile Pârcălabu, proptopop al Protopopiatului Vaslui timp de peste un sfert de veac, este lăudabilă și un exemplu de urmat pentru cei care slujesc în „Casa Domnului”. Autorii sunt conștienți că demersul lor este complex și perfectibil și de aceea au intitulat cartea Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – file de monografie. Investigațiile au început în anul 2009 prin sprijinul profesorilor, Petru Necula și Mihai Ciobanu, cu preocupări notabile asupra istoriei și culturii vasluiene, ei realizând în mare parte și „Cronica Vasluiului”, apărută în 1999. Iată, aflați acum la vârsta senectuții, își văd, în sfârșit, munca împlinită.
Cartea are 230 de pagini și a apărut la cunoscuta editură ieșeană PIM, cu Binecuvântarea vrednicului de pomenire Preasfințitul Ioachim, trecut la cele veșnice, în anul 2009, și a Preasfințitului Ignatie, actualul chiriarh al Eparhiei Hușilor. Este un omagiu adus cu prilejul împlinirii a 400 de ani de atestare documentară a Bisericii de lemn „Precista” („Uspenia”) și a peste 150 de ani a noului edificiu de zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit în fiecare an la 15 august
Lucrarea ne poartă printre paginile istoriei, unde întâlnim figuri de domnitori, de dregători, de mari filantropi și creștini îmbunătățiți. Aceștia, ne pot fi modele prin prezentările realizate de autori. Ea cuprinde aspecte, multe inedite, privind construcția, reparațiile, ctitorii, preoții, donatorii, odoarele, binefăcătorii, personalitățile ridicate din parohie, oaspeții care i-au trecut pragul, cântăreții și corul, biblioteca și nu în ultimul rând, societățile și asociațiile caritabile din cadrul Complexului ecleziastic.
În prima parte, autorii întreprind o incursiune în evoluția orașului Vaslui, ca târg încă din secolul XIV, numele său fiind de origine cumană. Istoricul Gheorghe Ghibănescu îl considera un „oraș vechi și enigmatic”, iar Vasile Pârvan evidenția că acesta a avut un rol însemnat în „istoria Moldovei” , având o amplă rezonanță națională și o faimă europeană în apărarea credinței strămoșești. Mențiuni asupra orașului Vaslui întâlnim și la istoricul Nicolae Iorga, care în notele sale de călătorie arăta : „Puține locuri îmi sunt mai duios cunoscute ca acest ținut al Vasluiului, care nu-i nici la munte, nici la șes și se împărtășește de o neasemuită frumusețe”. Acest spațiu moldav a dat istoriei și culturii românești personalități ilustre: domnitori și conducători de țară, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, academicieni, scriitori, oameni de știință și artă, eroi căzuți în apărarea neamului românesc. Aici a avut loc strălucita victorie a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt din 10 ianuarie 1475, numită de Nicolae Iorga „Termopilele Românești”. După moartea lui Ștefan cel Mare, orașul intră într-o lungă perioadă de declin, fiind distrus în mare parte de invaziile turcești și tătărești.
Autorii prezintă și un scurt istoric al Bisericii de lemn „Precista” („Adormirea Maicii Domnului” Vaslui ), construită din lemn, în stil bizantin, de mici dimensiuni, care „respiră mai ușor” decât catedralele din piatră din Apus, cum remarca scriitorul Ion Agârbiceanu. Caracterisica acestor biserici era trăinicia la cutremure și mobilitatea la montare în funcție de practicarea cultului ortodox. Edificiile erau ridicate cu sprijinul micii boierimi, al breslelor, negustorilor, cu aportul comunităilor sătești și orășenești. Atestată documentar printr-un hrisov al domnitorului Miron Barnoschi din 30 iulie 1628, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost înzestrată cu mori de apă, livezi, prisăci, vii și a fost închinată o vreme, mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Slujbele religioase s-au desfășurat la început în slavonă, apoi în limba română. S-au folosit cărți de cult cu alfabet chirilic până pe la 1860 și după aceea cu litere latine.
Transformarea târgului într-un oraș cu elemente moderne are loc în secolul al XIX-lea prin contribuția a trei personalități locale : Elena Șubin, proprietara moșiei târgului, banul Neculai Chiriac Hagiul și postelnicul Dimitrie Drăghici. Primii doi au înființat în 1841 întâia Școală publică din oraș și au ctitorit noul edificiu al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, iar al treilea a înființat primul spital public din oraș, cunoscut sub numele de „Spitalul Drăghici”. Până la 1900, Vasluiul era, după Nicolae Iorga, „un sat mai mare”cu aproape 10.000 de locuitori (p.18).
Distrugerile orașului în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 au fost importante: case, edificii administrative, biserici, școli, spitale, vieți frânte, răniți, orfani, flămânzi, goi și fără adăpost. La aceste pagube uriașe, s-au adăugat cele din Al Doilea Război Mondial, a bombardamentelor din 24 august 1944, care s-au soldat cu victime și mari pierderi materiale. Au fost avariate hotelul orașului, Primăria, Școala primară nr. 2 de băieți, Școala nr.1 de fete, abatorul, uzina electrică și Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. A început apoi o perioadă lungă de redresare, cu greutăți în toate domeniile, devenind după reorganizarea admnistrativ-teritorială a țării din 1968, reședință de județ și un oraș modern, de nerecunoscut. (p. 22).
În lucrare sunt menționați Episcopii Romanului și ai Hușilor de care a aparținut Biserica „Adormirea Maicii Domnului” . De reamarcat că Eparhia Hușilor de la înființare, în 1598, a fost păstorită de 52 episcopi, începând cu Ioan. De cinci ani, în fruntea Episcopiei este actualul chiriarh, Ignatie Trif, întronizat la 22 octombrie 2017. În monografie sunt realizate trei medalioane ale episcopilor care au fost în fruntea instituției după reactivarea Episcopiei în 1996, detașându-se cele ale ierarhilor: Ioachim și Ignatie, ultimul promovând, de la început, un amplu program de creștere a prestigiului Eparhiei.
În pofida unor incendii care au afectat-o timp de 250 de ani, Biserica din lemn a fost mereu refăcută, rezistând intemperiilor, distrugerilor provocate de dușmani și cutremure până la marele incendiu devastator din ianuarie 1859. Pe lângă obiectele de cult arse de pârjol, a dispărut și pisania bisericii. S-au salvat câteva cărți de cult, astăzi aflate la Muzeul Episcopiei Hușilor. Încă de la începuturile existenței sale, preoții au fost apărătorii Crucii și Credinței strămoșești, nu numai prin rugăciuni sau smerenie, dar de multe ori și cu sabia în mână, biserica, fiind loc de apărare și de adăpost în calea năvălitorilor (p. 63). Edificiul ecleziastic „Adormirea Maicii Domnului” la mijlocul secolului XVIII devine biserică de mir cu un cimitir propriu. După anul 1880, acesta a intrat într-un proces de strămutare la noul cimitir „Eternitatea”, ca urmare a sistematizării orașului.
În anul 1859 al Unirii Principatelor, a început construirea unei biserici de zid pe locul celei din lemn distrusă de incendiu, pe cheltuiala căminarului Neculai Hagi Chiriac. După moartea căminarului, lucrările sunt continuate de nepotul său Dimitrie Castroian, primar al orașului fiind atunci Ștefan Angheluță.
De reamrcat că autoritățile, intelectualii, negustorii, într-o impresionantă dăruire și solidaritate creștinească au donat obiecte de cult și au sprijinit financiar pictura noului lăcaș spiritual. Sfințirea noii biserici a avut loc la 30 seoptembrie 1864, slujba fiind oficiată de marele cărturar Melchisedec Ștefănescu, locotennt de episcop al Episcopiei Hușilor, în prezența notabilităților vremii: Theodor Rosetti, prefectul județului Vaslui și viitor prim- ministru, Ștefan Angheluță, primarul urbei, Dimitrie Castrioan, al doilea ctitor, boierii: Elena Șubin, proprietara moșiei orașului, D. Miclescu, consilierii Iorgu Petală și Alecu Rășcanu. Remarcăm că noua biserică are o clopotniță zidită înainte, în 1836, așa cum arată pisania deasupra intrării, exisentă și astăzi. De-a lungul vremii, această Biserică a devenit una de referință pentru oraș. Astfel, Primaria orașului Vaslui a comemorat la hramul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din 15 august 1940 și 50 de eroi căzuți în războiul pentru Întregirea Neamului (1916-1918), pentru a da încredere locuitorilor în situația grea prin care trecea țara. Cu acest prilej se protesta și față de răpirile teritoriale din trupul țării, a Basarabiei și Bucovinei, din vara tragică a acelui an.
În naosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” este o pisanie a istoricului acestui așezământ cu reparațiile ulterioare, mai ales cele în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940. Resfințirea bisericii s-a făcut pe 15 august 1943, de ziua hramului, preot paroh fiind părintele Gh. Târnoveanu.(p. 73).
Actuala biserică a fost construită din cărămidă în stil neoclasic, în formă de navă în plan dreptughiular. Spațiul este unitar în interior, larg, de tip sală cu șase ferestre pe ambele fațade. Biserica nu are pridvor, intrarea se face direct în pronaos, care este delimitat de naos printr-o deschidere în formă de arc care susține cafasul. Naosul este despărțit de altar printr- o catapeteasmă deschisă în în partea superioară, întocmai ca Biserica „Maicii Domnului” din Ierusalim. Altarul în interior este semircular și are două abside laterale în formă dreptunghiulară.
Biserica este în formă de corabie, flancată de câte doi pseudo-pilaștri amplasați pe fiecare fațadă, nordică și sudică. Acoperișul are două turle în stil rusesc, de tip„ bulb de ceapă”. Intrarea în curtea bisericii se face printr-un turn masiv, în stil neoclasic cu două niveluri, asemănător cu cel de la mănăstirea Fâstâci, cu o clopotniță din 1836 și refăcută de mai multe ori.
Restaurarea picturii este făcută în ulei, în stil neo-bizantin și respectă în linii generale ermenia picturii bizantine. Remarcăm patru scene iconografice de mari dimensiuni pe peretele sudic, dar și pe cel nordic realizate cu sprijinul unor personalități vasluiene, precum generalul Ion Rășcanu și actorul Constantin Tănase, dar și de Societatea Femeilor Ortodoxe Române. Peretele vestic al naosului cuprinde portretul votiv al ctitorului Dimitrie Castroian, pisania edificiului și piatra de mormânt a lui Neculai Chiriac, primul ctitor al bisericii. Catapeteasma este din lemn de tei poleit cu aur. În sculptura ei se disting rețele de vrejuri, flori și frunze. Pictura este realizată în tradiția neo-bizantină cu influențe neoclasice, în care predomină roșul, albastrul și violetul, cu icoanele dispuse pe trei registre. Aspectul interior al Bisericii este înfrumusețat și de pardoseala din marmură albă străjuită de 33 de strane.
Remarcăm că printre epitropii de vază ai lăcașului de cult a fost și Gheorghe Mironescu, tatăl lui George Mironescu, fost prim-ministru, academician și donator al Bisericii. Edificiul a fost afectat de-a lungul vremii de numeroase cutremure, cel mai recent fiind cel la 4 martie 1977. Preotul din acea vreme, Vasile Ulea, a reparat biserica și a refăcut o parte din pictură, aceasta fiind sfințită la 7 iunie 1981 de P. S. Eftimie Luca, Episcopul Romanului și Hușilor, așa cum se menționează în noua pisanie din pronaos, pe grinda de sus.
După anul 2000, prin osârdia preoților parohi, Vasille Pârcălabu și Cătălin Mirciu s-a continuat modernizarea edificiului cu sprijinul Primăriei și a unor familii binefăcătoare din Vaslui: Tighici, Porumboiu și Păcuraru. Resfințirea bisericii a avut loc loc la 19 mai 2013.
Monografia Bisericii este întregită de frumoase medalioane ale ctitorilor (Neculai Hagi Chiriac, Dumitru Castroian, Elena Șubin – Ghica), ale preoților slujitori, a unor primari ai urbei ( Ștefan Angheluță, Ion Rășcanu, Victor Cristea, Vasile Pavel ) și a unor donatori. În incinta lăcașului de cult sunt mai multe pisanii privind istoricul Bisericii, lăsate de preoții Gh. Târnoveanu, Vasile Ulea, Vasile Pârcălabu și Cătălin Mirciu. Lucrarea cuprinde și un Tabel cu 75 de personalități ale vieții spirituale, culturale, militare, sociale și științifice ridicate din Parohia Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, printre care amintim pe Mitropolitul Primat, Athanasie Mironescu, scriitorul Ioan Adam, omul politic George Mironescu, veteranul Constantin Țurcanu etc.). De asemenea, mulți intelectuali ai orașului i-au trecut pragul.
Aflăm din carte că Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost vizitată de 61 episcopi, patru mitropoliți, patru patriarhi, 18 domnitori, de patru regi, prim-miniștri, deputați, mareșali și numeroși oameni de cultură și artă ( Miron Costin, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Radu Beligan, Aglae Pruteanu, Ștefan Ciubotărașu, Constantin Tănase, Grigore Moisil etc. ). Dintre ierarhii din ultimul secol, amintim episcopii Nifon Criveanu, Grigorie Leu, Eftimie Luca și Î.P.S. Iustin Moisescu, la acea vreme, Mitropolitul Moldovei, cu prilejul sărbătoririi Centenarului lăcașului la 15 august 1960. După reactivarea Episcopiei Hușilor a fost vizitată de Preasfințiții Episcopi Ioachim, Corneliu și Ignatie, de fostul președinte Traian Băsescu, de primul ministru Adrian Năstase etc.
Sunt referiri asupra cântăreților și corului Bisericii, a învățământului teologic din jurul ei, a bibliotecii parohiei, a Societății Ortodoxe a Femeilor din Vaslui, înființată în 1910, a Asociației Preoților din Orașul Vaslui, constituită în 1935, a Cantinei „Iubirea Aproapelui”, înființată prin strădania P.S. Nifon Criveanu, tot în 1935 și asupra cimitirului Parohiei. Cartea mai cuprinde Anexe cu nouă documente despre istoricul bisericii, un glosar și o bibliografie selectivă.
Lucrarea evidențiază rolul preotului în fruntea comunității ca „ păstor de suflete și apărător al tradițiilor ”, iar acolo unde este acesta sunt Harul, Lumina, Binecuvântarea și Adevărul. Biserica, deși a fost vitregită în timpul perioadei comuniste, și-a păstrat menirea și a crescut mult în vizibilitate după 1989, îmbinând liturghia cu filantropia, sprijinind familiile defavorizate, tinerii și copiii în nevoi, întrucât din sărăcie se iese numai prin educație.
Sunt prezentate manifestările culturale în rândul enoriașilor și nu numai, subliniindu-se faptul că Biserica sprijină familia tradițională, nu cea surogat, nefirească și militează pentru educația patriotică a copiilor. Se stie că într-o lume complicată, cuprinsă de provocări, Biserica este și spitalul sufletului. Are grijă de bătrânii din satele părăsite, fiind ultima redută a menținerii veșniciei în acele comunități, deși astăzi este o campanie furibundă asupra Bisericii și a valorilor ei.
Ea luptă pentru unirea în duh ortodox , pentru revigorarea Credinței Neamului și a Țarii. Această unitate stă la baza întăririi conștiinței spirituale, evidențiind cu tărie că darul unității, alături de darul vieții, este atât de necesar astăzi, când securea războiului s-a ridicat din nou asupra Europei, când se promovează dezbinarea, între oameni și comunități, începând cu sferele înalte ale puterii.
Omagierea vieții spirituale din cadrul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, denotă că aceasta este hotărâtă să reziste timpului, să perpetueze tradiţiile şi valorile mai departe, în secolul XXI. De fapt, semnul acestei valori este ilustrat de folosirea unor documente inedite și fotografii de epocă.
Acest demers oferă un prilej de reflecţie, o posibilitate de cunoaştere a vieții spirituale, a comunității în timpul comunismului și după 1990, cu luminile şi umbrele sale, de desprindere a unor învăţăminte.
Cartea cinsteşte înaintaşii: preoții ca apostoli ai comunității, elitele și oamenii gospodari, momentele festive reprezentând şi o angajare plină de responsabilitate pentru viitor, iar numirea în anul 2020 a preoților Cosmin Gubernat și Trofin Dragoș, alături de părintele Mirciu Cătălin, contribuie la revigorarea vieții spirituale a lăcașului de cult și continuarea înfrumusețării acestuia.
Aşadar, să ne bucurăm de fiecare dată când apare o carte pe această temă, de suflet și spirit ortodox, întrucât ea este interesantă, incitantă, oportună, inedită şi onestă în mediul istoriografic local şi nu numai. Cunoaştem strădania autorilor pentru apariţia lucrării şi o recomandăm călduros cititorilor, iar aceste momente de înălțare spirituală din cadrul comunității, să ne dea încredere într-un viitor mai bun, în pace și liniște pentru toți românii. Cartea este un dar prețios, asemenea unei raze de lumină, pe care autorii îl oferă din prinosul inimii și ostenelii, iar vasluienii care trec pragul acestui lăcaș de cult simt bucuria regăsirii și trăirii vieții spirituale autentice.
Prof dr. Nicolae Ionescu
