În județul în care majoritatea salariaților din mediul privat lucrează pe salarii minime, mulți peste program și în condiții grele, consilierii județeni primesc aproape 2.000 de lei pentru câteva ore de ședință pe lună, uneori nici atât. Dar la sfârșitul anului nu sunt în stare să-și întocmească un raport de activitate, așa cum îi obligă legea, iar atunci când o fac, aceste rapoarte sunt o bătaie de joc. Aveți în imagine un asemenea document: după un an de „trudă în slujba poporului”, un ales își expune activitatea și preocupările. E o imagine… „cât o mie de cuvinte”, nu-i așa?
O vorbă celebră spune că „o imagine face cât o mie de cuvinte”. Imaginea cu care ilustrăm acest articol probabil că îi va lăsa însă muți pe mulți vasluieni. Ce vedeți este un raport de activitate al unui consilier județean vasluian. În județul în care marea majoritate a salariaților din mediul privat câștigă salarii minime, mulți lucrând peste program și în condiții grele, un ales al acestora ridică aproape 2.000 de lei pentru că stă câteva ore pe lună în câteva ședințe. Iar după un an, așa înțelege să-și expună activitatea, să arate cum a meritat acei bani și de ce a fost trimis acolo, de ce a fost ales.
Dacă toți mai mulți români constată, plini de amărăciunea, că nesimțirea și prostia au atins cote alarmante printre politicienii români, Consiliul Județean Vaslui pare exemplificarea perfectă a acestei stări de lucruri. Doar trei din cei 33 de consilieri județeni au înțeles să respecte legea, care prevede explicit „obligația” de a depune rapoarte de activitate, până la 31 martie. Potrivit Legii administraţiei publice locale şi a statutului aleşilor locali, aleşii locali sunt obligaţi să-şi depună rapoartele de activitate anual, până la data de 31 martie a anului următor. „Fiecare consilier local, respectiv consilier județean, precum și viceprimarii, respectiv vicepreședinții consiliului județean, sunt obligați să prezinte un raport anual de activitate, care este făcut public prin grija secretarului general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale”, spune legea.
Când citești însă rapoartele de activitate, mai exact două din cele trei depuse de consilieri, nu poți să nu înțelegi de ce cei mai mulți nu le-au depus (nu au ce să raporteze!), dar și dacă nu cumva au făcut mai bine pentru ei. Mark Twain spunea „E mai bine să taci şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială”.
Raportul de activitate al consilierului liberal Ștefan Gheorghe are 20 de rânduri. Făcând un calcul scurt, politicianul a câștigat câte o sută de lei pe lună pentru fiecare rând… În aceste 20 de rânduri nu spune decât că este consilier județean („mi-am exercitat mandatul de consilier județean din partea PNL”) și a participat la ședințe („am participat la toate ședințele”). Iar despre ședințe, ca o mărturie neintenționată a calității intelectuale a consilierului, aflăm că acestea sunt „ordinare”, dar și „extra ordinare”. Alesul dumneavostră are probleme și cu logica, susținând că a votat împotriva proiectelor depuse de colegii liberali: „La votul final pentru unele proiecte de hotărâre care nu reprezentau în totalitate interesul și scopul pentru care au fost întocmite, am votat împotrivă sau cu abținere, împreună cu colegii mei. La fel am procedat și atunci când amendamentele noastre la unele proiecte au fost respinse”. Așa arată activitatea unui consilier județean după un an și 10.000 de lei încasați de la stat.
Costel Zara, consilier PSD, este unul dintre cei trei consilieri cu actvitate demnă de a fi ilustrată. Raportul său are o pagină și jumătate în care, asemenea colegului liberal, cu care guvernează acum și la nivel central, spune că… este consilier. Remarcabilă este afirmația potrivit căreia desfășoară audiențe „prin intermediul cărora preiau problemele ce țin de calitatea de consilier județean”. Ce se întâmplă cu aceste probleme după „preluare”, consilierul nu găsește de cuviință să spună.
În acest context, raportul de activitate al consilierului liberal Gheorghe Viziteu, întins pe 13 pagini, pare excepția care confirmă regula.
Cunoscând cât de greu trăiesc mulți dintre concetățenii lor, în județul cunoscut ca fiind cel mai sărac din țară, știind că ei câștigă în câteva ore cât mulți vasluieni într-o lună întreagă, o minimă decență, un minim bun simț le-ar fi impus acestor politicieni de eșalon secund măcar să mimeze preocuparea pentru problemele concetățenilor care i-au ales. Prin urmare, își merită cu prisosință eticheta de „aroganți”. Și, din păcate, drumul de la aroganță la nesimțire este atât de scurt…
