„Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile” – Iosif Vissarionovici Stalin
În ciuda propagandei desfăşurate de Guvern prin utilizarea celor mai diverse canale, inclusiv prin atenţia acordată activităţii A.R.L.U.S.-ului nu s-a putut constata creşterea simpatiei faţă de Uniunea Sovietică. În schimb, remarcile negative la adresa marelui vecin proveneau din epigramele lui Păstorel Teodoreanu sau cupletele comice cântate de Constantin Tănase , originar din Vaslui, („De la Nistru până la Don, Davai ceas, Davai palton”…), până la bancurile care circulau în acei ani, demonstrau faptul că adversitatea populaţiei față de guvern era precumpănitoare în timpul alegerilor.
Temele mari ale propagandei opoziţiei s-au dovedit, aşadar: colhozul, deportarea în U.R.S.S., anticomunismul , hrana la cazan, răspândite mai ales cu sprijinul preoţilor şi învăţătorilor. Toate aceste teme au prins rădăcini adânci printre alegători, rezultatele văzându-se în ziua de 19 noiembrie 1946.
În judeţul Fălciu, în localitățile Stănileşti, Lunca Banului şi Grumezoaia mijloacele folosite pentru falsificarea alegerilor au fost diverse: de la cumpărarea voturilor şi violenţe exercitate asupra simpatizanţilor partidelor istorice, la arestarea opozanţilor prezenţi la centrele de votare, până la înlocuirea voturilor sau urnelor . Totodată, unii preşedinţi ai secţiilor de votare n-au ţinut evidenţa alegătorilor. Astfel, nu s-a putut controla numărul votanţilor, fapt ce a uşurat fraudele.
La sfârşitul lui noiembrie opoziţia a publicat o declaraţie comună ce reprezintă un document de o valoare deosebită, mărturie concludentă a felului în care cele trei partide câştigătoare ale alegerilor au fost declarate înfrânte. Declaraţia demonstrează în detaliu sistemul prin care aceste alegeri au fost falsificate la unele secţii, care erau deja pline cu voturi, iar la altele urnele erau deja desigilate. Concomitent, delegaţii partidelor istorice n-au fost primiţi în comisii sau au fost molestaţi, încălcându-se grav legea electorală în aşa fel încât alegerile nu pot fi recunoscute ca fiind legale.
Aşadar, după o campanie electorală tensionată, în care guvernul a utilizat toate pârghiile de care dispunea, votul arăta că populaţia nu era dispusă să-l mai accepte în fruntea ţării. Totuşi, la 23 noiembrie, rezultatele oficiale anunţau victoria zdrobitoare a B.P.D. Astfel, în Adunarea Deputaţilor intrau doar 36 de reprezentaţi ai opoziţiei (33 ai P.N.Ţ. şi 3 P.N.L), faţă de 378 ai arcului puterii. În interiorul B.P.D., repartiţia era următoarea: P.S.D.- 81, P.N.L.-Tătărăscu 74, Frontul Plugarilor 70, P.C.R. 69, P.N.P. 26 şi P.N.Ţ. -Alexandrescu 19. Se adăugau doi evrei şi şapte independenţi, aleşi tot pe lista B.P.D., opt deputaţi ai Uniunii Populare Maghiare şi doi ai Partidului Ţărănesc Democrat. Unele surse confirmă implicarea ambasadorului sovietic de la Bucureşti, Serghei D.I. Kavtaradze, care, după ce s-a consultat cu Kremlinul, a indicat alcătuirea altor liste, din care să rezulte victoria Blocului Partidelor Democratice.Chiar din statistica oficială reiese falsul. În Bucureşti cel mai mare oraş al ţării ,Partidul Naţional Liberal, cu influenţă mare în păturile orăşeneşti, nu a obţinut nici un mandat din cele 31,iar Partidul Naţional Ţărănesc , cu mare pondere în Ardeal, n-a obţinut nici un mandat în multe judeţe. Majoritatea foştilor miniştri şi deputaţi ai P.N.L. şi P.N.Ţ. au căzut în alegerile de la 19 noiembrie 1946. Repartiţia mandatelor în județele Moldovei, conform rezultatelor „oficiale”, se prezenta astfel:
| Nr.crt. | Judeţul | B.P.D. | P.N.Ţ.Maniu | U.P.M. | P.N.L.Brătianu | Dr.Lupu | Total |
| Bacău | 5 | 3 | – | – | – | 8 | |
| Baia | 4 | 1 | – | – | – | 5 | |
| Botoşani | 3 | 2 | – | 1 | – | 6 | |
| Câmpulung | 3 | – | – | – | – | 3 | |
| Covurlui | 5 | – | – | 1 | – | 6 | |
| Dorohoi | 5 | – | – | – | – | 5 | |
| Fălciu | 2 | 2 | – | 1 | 1 | 6 | |
| Iaşi | 8 | 1 | – | – | – | 9 | |
| Neamţ | 6 | – | – | – | – | 6 | |
| Putna | 5 | 1 | – | – | – | 6 | |
| Rădăuţi | 2 | 1 | – | – | – | 3 | |
| Roman | 3 | 1 | – | – | – | 4 | |
| Suceava | 3 | – | – | – | – | 3 | |
| Tecuci | 5 | – | – | – | – | 5 | |
| Tutova | 4 | – | – | – | – | 4 | |
| Vaslui | 3 | 1 | – | – | – | 4 | |
| TOTAL | 66 | 13 | – | 3 | 1 | 83 |
Analiza rezultatelor alegerilor şi repartizarea mandatelor pe judeţe, aşa cum le-au comunicat oficialităţile, pun în lumină şi un alt aspect, mai puţin relevat în literatura de specialitate, şi anume că în comparaţie cu situaţia pe ţară, în unele judeţe ale Moldovei opoziţia a avut un număr însemnat de alegători, iar din cele 35 de locuri în noul Parlament obţinute de opoziţie, 16 aparţineau deputaţilor din judeţele Moldovei.
Încercăm să dăm unele explicaţii, plecând de la fisurile şi greşelile din tabăra B.P.D. Astfel, în unele judeţe ale Moldovei s-a constatat o lipsă de unitate, de fricţiuni între partidele componente ale B.P.D. și opoziţia a încercat să valorifice aceste „fisuri”. Trebuie subliniat faptul că în componenţa echipelor de propagandă au fost şi elemente compromise, nepregătite. Prezenţa unor tineri fără experienţă și folosirea în unele judeţe a unor persoane necorespunzătoare din punct de vedere social şi al naţionalităţii (s-au trimis propagandişti la sate evrei şi evreice, fapt ce a creat animozităţi, critici defavorabile, neîncredere, în rândurile ţăranilor); toate acestea s-au reflectat în rezultatele alegerilor din noiembrie 1946.
Excesul de şablonare cu însemne electorale pe toate gardurile şi chiar pe pereţii caselor, cu greu refăcute după război, fără consimţământul proprietarilor respectivi, a înăsprit spiritele în rândul unor categorii de alegători, care considerau aceasta drept o atingere a proprietăţii individuale. De menționat este că un afiș electoral cu votați „Soarele”, al BPD s-a menținut mulți ani și după 1989 pe peretele unei case dărăpănate de pe strada C. Dobrogeanu Gherea din Vaslui. Opoziţia s-a folosit de alimentarea propagandei privind „colhozul”. Milioanele de afişe, manifeste şi broşuri de propagandă, mai ales la sate, unde nu existau nici casete şi nici cărţi de şcoală din cauza lipsei de hârtie, au nemulţumit păturile largi ale ţărănimii, care le-au considerat drept o risipă de hârtie şi bani, în condiţiile unei secete cumplite în zona estică a ţării.
Prezenţa trupelor sovietice mai devreme în zonă, abuzurile şi obligaţiile mari impuse locuitorilor de armata ocupantă, au determinat ca o parte însemnată dintre alegătorii judeţelor Moldovei să voteze la 19 noiembrie 1946 împotriva B.P.D.
Victorioasă, coaliţia aflată la putere a trecut imediat la pedepsirea celor care determinaseră eşecul de la 19 noiembrie. Inspectoratele Regionale de Poliţie solicitau tuturor chesturilor să întocmească tabele cu funcţionarii care se manifestaseră împotriva guvernului, identic procedând şi Inspectoratele Generale Administrative şi prefecturile.
Pentru câştigarea alegerilor din noiembrie 1946 s-a dat o luptă inegală şi crâncenă. Forţele politice în dispută erau conştiente că societatea românească se afla la răscruce şi că alegerile de acum se deosebeau de cele din trecut prin faptul că nu era vorba de o simplă schimbare de guvernare, ci de întregul sistem economic, social şi politic. Cert este că nu au fost alegeri libere, opoziţia a fost obstrucţionată, de mai multe ori, să-şi facă campanie electorală; în timpul alegerilor s-au produs ilegalităţi în toată ţara, inclusiv în localitățile actuale ale județului Vaslui, rezultatul fiind viciat. De asemenea, chiar şi rezultatul trucat, astfel obţinut, a mai fost o dată denaturat de Comisia Electorală Centrală, pentru ca victoria guvernului să fie deplină. Documentele de arhivă scoase la lumină în ultimii ani relevă aceste lucruri. Asupra ilegalităţilor comise au atras atenţia partidele istorice chiar în noiembrie 1946, considerându-le o „violare flagrantă a dreptului poporului român de a-şi spune cuvântul”. Dar protestul lor nu a avut mare efect în rândul opiniei publice, din două motive: protestul nu a fost lăsat să fie cunoscut de opinia publică şi din cauza faptului că aceasta era obişnuită cu astfel de proteste din perioada interbelică, atunci când toate partidele înfrânte în alegeri afirmau că s-au comis ilegalităţi. În România interbelică se ştia că partidul aflat la guvernare câştiga, de obicei, alegerile. Aşadar, conform tradiţiei, rezultatele alegerilor din 1946, trucate, au dat câştig de cauză guvernului. Şi tot conform tradiţiei, au fost proteste ale partidelor din opoziţie, care au afirmat că au câştigat alegerile.
Un material informativ ultrasecret, alcătuit, chiar în acel moment, pentru uzul strict al conducerii comuniste, intitulat „Învăţămintele alegerilor şi sarcinile Partidului Comunist după victoria din 19 noiembrie 1946”, este în contradicţie cu anunțurile oficiale, triumfaliste ale forţelor pro-guvernamentale. Se aprecia că „rezultatele pentru B.P.D. sunt bune la oraşe şi slabe la ţară (…)”. Aceste aprecieri de sinteză erau urmate de un alt document secret, destinat doar ierarhiei comuniste, care dezvăluia adevăratele rezultate ale alegerilor, înlăturând ultima etapă de falsificare. Se intitula semnificativ: „Analiza rezultatelor alegerilor în datele sale reale”. Se observa faptul că în judeţele din Ardeal voturile au fost influenţate de o propagandă şovină, promovată de opoziţie, pe când în Moldova s-a alimentat propaganda antisemită.La aceasta s-au adăugat şi alte fenomene grave specifice acestei provincii : seceta, foametea, bolile, însoţite de speculă şi inflaţie.
În concluzie, alegerile din noiembrie 1946 se înscriu în procesul de ascensiune a stângii după război în Europa, a creşterii influenţei sovietice în răsăritul continentului, prin acestea urmărindu-se legitimarea unei noi forme de regim politic, cel al „democraţiilor populare”. Era rezultatul modului în care sovieticii au înţeles, pe de o parte, să-şi administreze interesele de securitate în zonă, în conflict sau nu cu aliaţii occidentali. În baza acestora, să dezvolte noi raporturi de natură economică şi politică cu statele satelit, iar pe de altă parte să sprijine preluarea puterii politice depline de către partidele comuniste
Anul 1946 a reprezentat unul din momentele de cotitură ale societăţii româneşti în epoca contemporană. Atunci, puterea instituită prin şantaj şi forţă la 6 martie 1945 a obţinut, în urma unor alegeri falsificate o legitimare politică în interior, în baza căreia s-a trecut apoi la transformarea regimului politic după grila stalinistă.
În urma alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, guvernul Groza a trecut la schimbări în aparatul administraţiei locale, menite să consolideze poziţiile forţelor de stânga şi să pregătească condiţiile preluării întregii puteri politice de acestea.
Opoziţia română a încercat să se opună comunizării ţării. De fapt, ea a câştigat alegerile şi,astfel, poporul român se prezintă în faţa istoriei cu conştiinţa clară a luptei împotriva comunismului. Dar, cadrul în care putea acţiona opoziţia a fost trasat în afara ei şi fără ea. Nu este în totalitate adevărat că opoziţia română a fost atât de naivă încât să creadă până la sfârşit într-o intervenţie anglo-americană, care ar fi schimbat situaţia. Ea şi-a asumat în mod conştient rolul de martir. Iuliu Maniu, de exemplu, era perfect conştient, după întrevederea cu reprezentantul SUA, Harriman, din ianuarie 1946 de faptul că ţara noastră căzuse pentru o lungă perioadă sub dominaţia comunistă, că „alegerile vor fi falsificate şi anglo-americanii o ştiau, dar nu vor face nimic … Poporul român trebuie, în faţa lumii şi mai ales a propriei conştiinţe, să ştie că s-a opus dictaturii comuniste, că aceasta s-a instaurat împotriva rezistenţei sale eroice, ca urmare a unor presiuni externe”.
Aşadar, la 19 noiembrie 1946, electoratul a dat vot de blam guvernului, votând majoritar împotriva sa. Deşi în perioada interbelică, în România, cu două excepţii, cabinetul care a organizat alegerile le-a câştigat de fiecare dată, utilizând în acest scop mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe, după război situaţia era alta. Odată legitimat, guvernul Groza a putut semna tratatul de pace, iar apoi a trecut la eliminarea completă a opoziţiei, forţându-l în final şi pe regele Mihai să renunţe la tron, la 30 decembrie 1947.
Prof. dr. N. Ionescu
NOTE
Daniel Popa, Alegerile din noiembrie 1946 în judeţul Fălciu, în volumul Anul 1946 – începutul sfârşitului, p.541.
Ion Scurtu, coord. România – Viaţa politică în documente, 1946, Bucureşti, 1996, p 503.
„Naţiunea”, 27 februarie 1948.
cf. Adriana Georgescu, La început a fost sfârşitul. Dictatura Roşie la Bucureşti, Bucureşti, 1992, p. 160.
D.J.A.N. Iaşi, fond Inspectoratul General Administrativ Iaşi, dosar 2/1946, ff. 307-309.
Apostol Stan, Iuliu Maniu, biografia unui mare român, Bucureşti, 1997, p. 490.
Ibidem, p. 167.
Apud, România – Viaţa politică în documente.1946, Bucureşti 1996, p 521.
În general, alegerile postbelice din Polonia, Bulgaria, Iugoslavia, Albania şi România au fost câştigate de coaliţii de stânga şi ele nu au făcut decât să legitimeze puterea instalată cu sprijinul sovietic.
Radu Pisică, op.cit., p. 144 .
