„Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile” – Iosif Vissarionovici Stalin
Cele mai interesante şi mai complete anchete au fost realizate de structurile locale ale P.C.R. Acestea au vizat diferite momente ale campaniei electorale, radiografierea situaţiei din teritoriu, modul în care s-a reuşit recrutarea electorilor, numărul voturilor, componenţa etnică şi socială a localităţilor, activităţile organizaţiilor politice existente, atitudinea organelor locale faţă de politica B.P.D. şi, nu în ultimul rând, identificarea nucleelor de opoziţie faţă de noul regim. Anchetele au vizat, cu deosebire, informaţii electorale și la începutul lunii noiembrie a fost realizată o prognoză a rezultatelor din alegeri. Şi în acest din urmă caz, rezultatele erau exagerate și au fost folosite la raportarea rezultatelor „oficiale”.
Prin relevarea acestor aspecte ale politicii şi strategiei electorale, am încercat să evidenţiem complexitatea demersului electoral întreprins de comunişti şi de aliaţii lor, în sensul în care aceste alegeri nu au avut ca obiectiv realizarea unei opţiuni, ci legitimarea unei puteri.
În notele informative ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Iaşi de la mijlocul lunii septembrie se sublinia faptul că la Huşi s-a profitat de bâlciul din ziua Sfintei Cruci ( 14 septembrie – n.n) când s-au răspândit manifeste electorale, folosindu-se tineri și ofiţeri. Este cazul sublocotenentului Gh. Petre din Regimentul Artilerie care a fost surprins răspândind manifeste P.N.Ţ.
Continua să se desfăşoare propaganda de la om la om prin manifeste de format mic, în special „Lozinca celor zece porunci”. De asemenea, P.N.L. editase „ Călăuza cetăţeanului”, cuprinzând 40 de file cu privire la importanţa alegerilor.
Alegerile din noiembrie 1946 au fost privite cu interes de toate partidele politice şi de majoritatea populaţiei. Era considerat evenimentul care urma să indice evoluţia viitoare a României. Lupta electorală s-a purtat cu o încrâncenare maximă, existând permanente suspiciuni asupra corectitudinii scrutinului din partea guvernului Groza.
În octombrie 1946, Direcţia Generală a Poliţiei prelua informaţii din cercuri apropiate conducerii naţional – ţărăniste care semnala că la sediul central al P.N.Ţ. (Maniu) s-a înfiinţat un birou după modelul Institutului Gallup ce elabora „anchete şi chestionare prin care se caută să sondeze opinia publică asupra rezultatelor probabile ale viitoarelor alegeri”. Într-un astfel de sondaj, P.N.Ţ. era creditat cu 60% opţiuni de vot, P.N.L. cu 15%, P.S.D.I.- Titel Petrescu cu 15%, iar B.P.D. cu 10%. Într-un alt raport informativ, Direcţia Generală de Poliţie aprecia că momentul alegerilor era aşteptat cu nerăbdare de majoritatea populaţiei, în speranţa că guvernul astfel constituit urma să treacă la „măsuri pozitive pentru rezolvarea numeroaselor probleme din prezent”. De asemenea, în dările de seamă ale Inspectoratului General al Jandarmeriei erau menţionate unele judeţe din Moldova în care nu se întrevedea reuşita guvernului în alegeri, cum ar fi în judeţul Vaslui cu comunele Şerboteşti, Tanacu, Dumeşti, Codăeşti, Ştefan cel Mare, Vutcani etc…
Ziarele „Dreptatea” şi „Liberalul” au susţinut puternic campania împotriva guvernului, demonstrând numeroasele abuzuri determinate de numeroasele obligaţii ale Convenţiei de Armistiţiu, în special în ceea ce priveşte regiunile înfometate, îndeosebi Moldova. „Prin urmare, atmosfera creată prin propagandă, constituirea echipelor de şoc, înarmarea membrilor de partid, incidentele provocate cu ocazia alegerilor şi actele de sabotaj care s-au înregistrat în timpul campaniei electorale şi la alegeri, relevau existenţa unui plan bine pus la punct, antiguvernamental, folosindu-se ca elemente de forţă și formaţiunile paramilitare”, se arăta în Darea de seamă privind activitatea P.N.Ţ. şi P.N.L. în timpul campaniei electorale a Direcţiei Generale a Poliţiei de Siguranţă.
Se poate spune că, începând cu data de 15 octombrie 1946, când guvernul a stabilit ziua alegerilor la 19 noiembrie, a început „numărătoarea inversă”. În întreaga ţară, inclusiv în județele Moldovei, partidele politice erau implicate cu toate forţele în campania electorală, această regiune fiind piatra de încercare a fiecărei formaţiuni politice din cauza problemelor social – economice grave ale acestei zone.
Drept urmare, au fost luate o serie de măsuri de precauţie. Pe toată durata campaniei electorale, dar mai cu seamă în preziua alegerilor şi în ziua desfăşurării lor, organele de ordine ale noii puteri politice din România au ţinut sub strictă supraveghere persoanele care manifestau ostilitate faţă de guvern, unele din acestea fiind arestate înainte, altele chiar în ziua alegerilor, ori după trecerea lor. Cu o zi înainte de scrutin, ministrul de Interne, Teohari Georgescu, ordona tuturor prefecţilor: „Cu începere din acest moment, organele de ordine să se considere mobilizate să apere libertăţile şi regimul democratic”. Tot atunci, acelaşi ministru se adresa celor 12 Inspectorate Generale Administrative din țară cerându-le să păstreze confidenţialitatea rezultatelor parţiale până la anunţarea celor oficiale…
În ziua alegerilor în unele localităţi din actualul județ Vaslui au fost operate arestări în rândurile celor care trebuiau să se prezinte la urne. Din păcate, informaţiile în această direcţie sunt neclare şi este dificil de stabilit pe judeţe cifrele reale.
Blocul Partidelor Democratice şi-a asigurat, din start, un avantaj prin maniera de distribuire a cărţilor de alegător şi introducerea în urne de voturi înaintea sosirii delegaţilor opoziţiei la secţiile de votare. La aceasta se adaugă amplasarea defectuoasă a centrelor de votare în mediul rural, unde locuia majoritatea populaţiei şi presiunea desfăşurată de forţele politice de stânga, viciind de la început rezultatul alegerilor. Astfel, prin adresa 589 a Ministerului de Interne s-au reorganizat secţiile de votare. În judeţul Fălciu, erau 26 de secţii de votare, iar preşedintele Biroului Electoral Judeţean era Petre V. Dumitriu.În judeţul Roman erau 34 de secţii, preşedintele B.E.J., fiind Iuliu A. Scriban. În judeţul Vaslui erau tot atâtea secţii, iar preşedintele B.E.J. era Panait Mocanu. Cei mai mulţi dintre ei erau jurişti aflaţi în slujba autorităţilor. Fiecare birou de votare era prezidat de un comunist, partidele de opoziţie nu aveau dreptul decât la un singur reprezentant pentru patru până la cinci birouri de votare. Sindicatele şi organizaţiile profesionale fuseseră obligate să meargă la urne însoţite de responsabili politici comunişti, iar soldaţii erau obligaţi să voteze în cazărmi sub stricta supraveghere a comisarilor politici.
Prof. dr. N. Ionescu
Arhivele Naţionale , Fondul Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar 33/1946, f. 1
Arhivele Naţionale București, Fondul Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 65/1946, f.2
Idem, dosar nr. 27, f. 52.
Idem.
D.J.A.N. Iaşi , Fond Inspectoratul General Administrativ Iaşi, dosar 3/1946, f. 13.
Vezi Henry Prost, Destin de la Roumanie, 1918-1954, Paris, 1954, p. 188.
Arhivele Naţionale Bucureşti, Fondul Inspectoratul general al Jandarmeriei, Dosar 118/1946, f.13.
Ibidem, ff. 17-19.
Adriana Georgescu, La început a fost sfârşitul, Bucureşti, 1999,p.160.
