O foarte recentă analiză economică profundă, produsă de prestigioasa fundație germană Friedrich Ebert, arată ceea ce știm deja: există o mare inegalitate în dezvoltarea economică și socială a regiunilor României, în acest context, județul Vaslui rămânând ultimul. Ceea ce spune în plus este însă că aceste inegalități se adâncesc de la an la an. 18,1% din populația cu vârste între 20 și 65 de ani din județul Vaslui este constituită din salariați, pe când în București procentul este de 75,9%. Cum s-ar putea compara?!
La nivel național, procentul celor cu vârste între 20 și 65 de ani care muncesc și primesc salarii este de 34,8%, în județul Vaslui procentul celor care desfășoară activități remunerate și se pot întreține singuri este de doar 18,1%. Există, deci, o diferență uriașă care se vede și… în final, adică în speranța de viață, care la nivel național este de 75,7 ani, pe când în județul Vaslui este de 74,6 ani. Un an ar putea părea puțin, strict statistic și matematic, dar în viața unui om, a unui vasluian, în cazul de față, nu este.
Vasluienii trăiesc prost și, ca urmare, mor devreme, cel mai devreme față de ceilalți români. Dacă la nivel național venitul mediu lunar nominal este de 3.856,9 lei, în județul Vaslui acesta este de 3.566 lei, pe când în București acesta este de 6.057. De aceea diferența în speranța de viață este și mai mare: 78,3 în Capitală, 74,6 ani în Vaslui, cum am mai spus. Bucureștenii au 99,2 medici la mia de locuitori, vasluienii sunt restricționați economic și în privința accesului la sănătate, la atenția medicilor: ei au 43,2 medici la mia de locuitori.
Sunt câteva dintre datele și informațiile statistice pe care le prezintă prestigioasa fundație germană Friedrich Ebert (după numele primului președinte german ales democratic), organziație non-profit finanțată de guvernul federal. În analiza lor economică asupra inegalităților dintre regiunile României, nemții arată ceea ce noi știam deja, că inegalitățile în dezvoltarea economică și socială dintre regiunile României sunt uriașe, dar mai spun și că acestea cresc alarmant de la an la an.
Împărțind România în patru din punct de vedere al dezvoltării, economiștii germani plasează județul Vaslui în categoria „regiunilor rurale dominate de vechile industrii care se confruntă cu provocări socio-economice”, cea din urmă categorie, după ceea ce ei numesc „mijlocul rural al României”, „regiuni dinamice urbanizate” (unde, din Moldova, intră doar județul vecin Iași) și Bucureștiul, care este o zonă specială sub aspectul dezvoltării.
Capitolul la care a rămas cel mai mult în urmă județul Vaslui este munca, pentru că, între judeţele cu cea mai mică pondere a salariaţilor în populaţia cu vârsta cuprinsă între 20-65, județul nostru este pe primul loc, cu 18,1%, în vreme ce Botoşani are 20,9%, Giurgiu – 21,2%, Călăraşi – 24,1%, Suceava – 24,1%. Cum s-ar putea compara vreodată vasluienii cu clujenii, care muncesc în proporție de 55,7%, sau cu timișorenii – 52,3% ori brașovenii – 47,7%? Deși prețurile mărfurilor și alimentelor sunt aceleați, cu lipsa investițiilor și a afacerilor prospere, oamenii din județul nostru nu au șansa de lucra pentru venituri care să le asigure o viață decentă, precum clujenii, al căror venit mediu lunar nominal este de 4.952 lei, al celor din Timiş – 4.806 lei, Ilfov – 4.765 lei sau chiar Iaşi – 4.427.
„Beneficiile economice ale integrării europene nu au fost distribuite în mod egal între diversele zone ale țării. În ciuda creșterii acestor disparități regionale, problema nu a reprezentat niciodată o prioritate pe agenda politică în ultimii 30 de ani. Raportul pe tema disparităților regionale din România identifică variațiile spațiale curente din perspectiva viitoarelor riscuri și provocări pentru țară. Îmbunătățirea nivelului de trai al populației în zonele care se confruntă cu un cumul de probleme ca rezultat al ocupării precare, al nivelului scăzut de educație, al economiilor slabe și al dezangajării politice reprezintă nu doar o urgență, ci și un vehicul pentru strategiile de dezvoltare pe termen lung și de creștere a coeziunii sociale. Acest lucru necesită noi politici atât la nivel național, cât și european, care să urmărească redistribuirea resurselor la nivel local și să stabilească un cadru de reglementări adecvat, concluzionează autorii studiului realizat de Fundația Friedrich Ebert.
