• Regretatul poet s-a născut în satul Chircești, comuna Miclești, la data de 27 septembrie 1950. A plecat din această lume la data de 31 mai 2006, lăsând însă o moștenire poetică bogată: 11 volume de poezie, ultimul, „Adelina”, apărut postum.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu publicații la revistele de literatură din întreaga țară, cîștigător a numeroase concursuri de poezie, Ion Enache a lăsat posterității o zestre culturală remarcabilă. A scris poezie și eseu, strânse în 11 volume, dintre care menționăm „Duminica sângelui”, editura ”Junimea”, „Quadrige”, editura ”Boema” Iași, „Abisalom”, editura „Cutia Pandorei”, Vaslui, „Sfera cu sfinx”, „Metafizica uitării”, editura ”Timpul”, Iași,”Citat dintr-un vis”, editura ”Junimea”, Iași, „Când înfloresc țigăncile a doua oară”, editura ”Cronica”, Iași. Postmortem, a apărut volumul „Adelina”.
Boem prin excelență, Ion Enache nu a făcut – în timpul vieții – nicio concesie. A fost, pe rând, subtil sau direct, criptic sau dur, cu influențe stilistice evidente sau teribile izbucniri de originalitate, însă permanent tributar excelenței.
Critica literară îi păstrează un rol privilegiat în peisajul cultural vasluian, Ion Enache fiind, în continuare, un reper de mulți dorit, dar, cel puțin deocamdată, foarte rar atins.
În 2003, când Ion Enache a publicat nu unul, ci două volume – „Citat dintr-un vis” și „Metafizica uitării”, Ioan Holban scria, profețind parcă, că „poetul se grăbește, nu știu de ce”. Și, continuă Holban, „Simplul inventar al cărților spune că Ion Enache, asemeni atâtor scriitori contemporani, a avut un destin literar fracturat; după debut, au urmat aproape zece ani de tăcere, apoi, tipărirea în serie a cărților (scrise altădată?): ceea ce se întâmplă cu Ion Enache, un poet care a răspuns „prezent” când s-a împărțit talentul, nu și „norocul” (…), e un fapt care seamănă deja cu un fenomen și care adună o problematică interesantă pentru criticul, istoricul și sociologul literaturii noastre de azi”, nota Ioan Holban.
