• Din cuvântul de răspuns al dr. Valeriu Lupu la acordarea titlului de cetățean de onoare al municipiului Vaslui.
Domnule Președinte de ședință inginer Leonard Alin Negruți,
Domnule Primar inginer Vasile Pavăl,
Distinși membri ai Consiliului Local,
Cu sinceritatea și emoția momentului, doresc să vă asigur de întreaga mea gratitudine pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o astăzi de a mă înscrie în rândul cetățenilor de onoare a străvechii urbe a Vasluiului, așezare cu rezonanță istorică și afectivă pentru cele peste 30 de generații care i-au marcat existența.
Sinceritate, prin faptul că hotărârea domniilor voastre m-a luat efectiv prin surprindere, pentru că întotdeauna m-am considerat un cetățean al urbei care trebuie să-și împlinească cât mai bine rostul său în viața cetății.
Emoție, pentru onoarea de a fi pus alături de marile personalități ale locului care au marcat evoluția urbei noastre. Am în minte aici, numele unor cetățeni de marcă care s-au bucurat, sau se bucură de acest onorant titlu, precum academicienii Anghel Rugină, Radu Miron, Eugen Simion, Viorel Barbu, profesorii Viorica Pintilie, Ion Mancaș, Victor Cristea, Dumitru Potoceanu, Alexandru Poamă, Constantin Popescu, maeștrii Ștefan Popa Popas, Gheorghe Alupoaei, Constantin Didilescu, Vasile Negură și Mirela Elena Lavric, economist Adrian Porumboiu, cineastul Corneliu Porumboiu, preoții Constantin Burduja și Ion Rotaru, medicii Nicolae Bârlădeanu, Maria Pantea, Teodor Zavate și Augustin Ilieș, inginerii Lucian Silviu Boghiu și Boris Ciocoiu, veteranii Iacob Ivanov și Vasile Bumbu, colonel (r) Ioan Păcuraru.
Dați-mi voie să le mulțumesc domnilor profesori Sorin Popoiu și Laurențiu Chiriac pentru cuvintele deosebit de frumoase și onorante la adresa mea, cu promisiunea că voi încerca să mă regăsesc în portretul pe care cu generozitate mi l-au zugrăvit și să-i asigur că prietenia domniilor lor mă onorează.
O adevărată bucurie sufletească am trăit la citirea mesajului părintelui nostru episcop, Preasfinția Sa Ignatie, ale cărui cuvinte apreciative mi-au întărit convingerea că, așa cum spunea Petre Țuțea, „fără Dumnezeu, omul este un animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și se îndreaptă către nicăieri”, or eu nu am vrut niciodată să vin de nicăieri și nici să mă îndrept către nicăieri. Alături de mulțumirile mele sincere, îmi exprim convingerea mea că spiritualitatea face parte integrantă din existența umană, iar truda slujitorilor altarului de astăzi și din totdeauna au înnobilat și înfrumusețat sufletul neamului nostru, așa cum Preasfinția Sa ne-o dovedește zi de zi prin împlinirea misiunii sale arhierești.
Doamnelor și Domnilor; în acest moment fast, pe care cu generozitate mi-l oferiți astăzi, cu voia Dumneavoastră, mi-aș permite câteva sublinieri care mi se par importante.
În primul rând, o amintire din anul 1975, când pășeam pentru prima dată în Vaslui (pe atunci efectiv un șantier), când maestrul meu, prof. dr. Ioan Tansanu, de la Universitatea de Medicină din Iași, mi-a spus „nu azi, nu mâine, dar într-un an și o zi te voi aduce la catedră”. A trecut aproape o jumătate de veac și pot spune că nu regret nici o clipă că astăzi mă regăsesc printre cetățenii acestei urbe, pentru că aici m-am împlinit profesional, cultural, social și spiritual, într-o zonă binecuvântată, pe care distinsul om de cultură Dan Ravaru o considera „o zonă de interferență fericită între hărnicia și vrednicia moldovenilor din Țara de Jos a Moldovei și spiritualitatea și inteligența creatoare a moldovenilor din Țara de Sus a Moldovei”.
În al doilea rând, am găsit aici o viață culturală deosebit de activă și truditori pe ogorul culturii deosebiți, a căror activitate rodnică m-a inspirat în micile mele contribuții în ceea ce înseamnă istoria profesiei medicale, istoria locului, a personalităților care au trudit aici sau au plecat de aici. Este locul să subliniez aici frumoasa ambianță culturală pe care am găsit-o întotdeauna la Casa Corpului Didactic Vaslui, prin conducătorii ei, profesorii Constantin Alexandru, Iulian Cogean, Gheorghe Mihai, Teodor Pracsiu, Constantin Poiană, Muza Maftei, Veronica Anton, Andrei Teodor Huiban, Gica Ursanu, Cristinel Popa, și manifestările locale, regionale sau naționale organizate aici de profesoara Valentina Lupu (Biblioteca Pedagogică), cu sprijinul inspectorilor generali, profesorii Petre Iosub și Ionel Ștefănică Armeanu.
Aceeași ambianță elevată am întâlnit-o la Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul”, condusă de-a lungul timpului de profesorii Eugenia Moldoveanu, Elena Poamă și eminentul om de cultură Gelu Voicu Bichineț, sufletul unor manifestări de înaltă ținută intelectuală, împreună cu colectivul său, și, nu în ultimul rând, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare”, condus de profesorii Ion Mancaș, Laurențiu Chiriac și Ramona Maria Mocanu, cu întrunirile și activitățile sale memorabile, între care „Acta Moldaviae Meridionalis”, sesiune anuală de înaltă ținută cultural-istorică.
Aceeași ambianță stimulativă am găsit-o în paginile revistelor; „Meridianul Cultural Românesc”, editată de profesorul Dumitru Marin, „Arheu”, editată de Centrul Mihai Eminescu Bârlad, sub coordonarea profesoarei Geta Modiga, cotidianul vasluian „Monitorul”, redactor șef jurnalistul Romeo Crețu, „Ecouri literare”, revistă coordonată de poetul Mihai Apostu, și alte publicații locale, regionale și naționale. Un gând pios preacucernicului părinte Vasile Pârcălabu, pentru că m-a introdus în lumea ecleziastică, unde am descoperit adevărate valori morale și spirituale, la care subscriu fără rezerve și cu toată ființa. Tuturora, mulțumirile mele pentru privilegiul de a mă fi acceptat în rândurile lor.
Așa s-au născut cele două monografii care marchează știința medicală și eminescologia. Este vorba de „Nicolae C. Paulescu – între știința vieții și metafizica existenței” (Ed. TipoMoldova, 2016), despre care academicianul Vasile Sârbu spunea: „Este uimitor să afli că bastonul în care se sprijină Paulescu din ceruri pe pământul țării lui, stă în mâinile unui vasluian”, iar „Arhivele Bistriței” consacrau printre valorile sale capitolul „Eminescu și medicii săi” din cartea „Mihai Eminescu din perspectivă medicală și socială” (Ed. TipoMoldova, 2017) ca aruncând o lumină nouă asupra destinului tragic al poetului nostru național, lucrare „care trebuie să tranșeze definitiv dilema bolii și morții poetului”, după cum afirma eminentul critic și istoric literar, conjudețeanul nostru Theodor Codreanu, cel mai mare eminescolog al timpurilor noastre.
În al treilea rând, încerc un sentiment de datorie oarecum împlinită prin monografia sănătății locului, concepută împreună cu doctorul Nicolae Bârlădeanu și profesorul Mihai Ciobanu, ocazie cu care am descoperit momente și personalități de excepție în istoria locului, între care și doctorul Gheorghe Andreescu, al cărui bust în bronz tronează astăzi în parcul de pe strada Mihail Kogălniceanu, alături de busturile generalului Ion Rășcanu (primar de Vaslui și erou la Mărășești) și bardului poeziei vasluiene Ion Iancu Lefter, grație strădaniei Primăriei Vaslui și efortului artistic al maestrului Gheorghe Alupoaie.
Doamnelor și domnilor consilieri, momentul de grație pe care îl consider oarecum semnificativ pentru activitatea mea este Congresul Național de Istoria Medicinei, organizat la Vaslui, în primăvara anului 2019, cu sprijinul autorităților locale, eveniment care a produs o adevărată revelație printre participanți, în tot ceea ce înseamnă viață economică, socială, culturală și spirituală la nivelul urbei noastre. Remarcabil este faptul că volumul tipărit cu această ocazie, prin conținutul său, este o adevărată antologie în domeniu, iar imortalizarea video a întregului eveniment rămâne o mărturie vie a ceea ce poate însemna o comunitate bine organizată, activă, condusă de diriguitori înțelepți și pragmatici, cu o viață culturală și spirituală deosebită, așa cum este comunitatea vasluiană pe care o conduceți și o reprezentați cu cinste.
Mă bucur să împărtășesc astăzi această onoare cu încă două personalități de excepție ale comunității noastre: doamna profesoară Elena Anușca Doglan, care, de 36 de ani și tot atâtea ediții, ridică stindardul țării la cote europene prin festivalul internațional pentru copii și tineret „Prietenia” (pe care l-am însoțit constant în calitate de medic), și domnul inginer Ilie Lia, ctitorul de facto al arhitectonicii vasluiene, care, în anii 70 ai secolului trecut, punea bazele urbei noastre moderne atât de înfloritoare și impresionantă astăzi.
Închei prin a mărturisi faptul că hotărârea Domniilor Voastre de astăzi mă onorează și mă încurajează în dorința de a participa în continuare la viața urbei noastre, atât profesional – așa cum am făcut-o și în această perioadă critică prin care trecem, cât și cultural-spiritual – prin punerea în valoare a ceea ce are mai de preț comunitatea noastră: istorie, eroism, cultură, spiritualitate, devotament și dăruire, pentru ca urbea noastră să-și continue drumul glorios prin istorie.
Cu cele mai alese sentimente de mulțumire și prețuire, domnului primar Vasile Pavăl și distinșilor membri ai Consiliului Local Vaslui.
Dr. Lupu Valeriu
