• Pare mai degrabă o poveste desprinsă dintr-un film decât una care se poate petrece în realitate: la 49 de ani, născut în Vaslui și trăind acum în SUA, Silviu Emilian Gavriliuc află, mai mult printr-o întâmplare, că nu este copilul biologic al părinților săi. Mai întâi realizează că, având grupa de sânge B, nu poate fi copilul unor părinți cu grupa A, pentru ca apoi teste ADN să înlăture orice dubiu: este „EXCLUS” ca cei care l-au crescut să-i fie părinți biologici. În aceste condiții, mama sa, Silvia Gavriliuc, ajunsă la 73 de ani, înțelege ce s-a întâmplat: pe 1 august 1971, când a născut la maternitatea din Vaslui, copilul i-a fost inversat cu un altul. Acum, familia din America nu dorește nimic mai mult decât să afle cine este copilul pe care l-au pierdut și cine sunt părinții copilului pe care l-au crescut. „Nu căutăm vinovați, nu vrem necazuri, avem destul durerea noastră. Vrem doar să-l găsim pe băiatul care este al nostru, biologic, să-l cunoaștem”, spune femeia, care în demersurile ei se lovește de legile românești, ce interzic divulgarea de informații cu caracter personal. Doar o anchetă a poliției va putea lămuri acest caz special și tulburător.
Plecată de 30 de ani în SUA, familia Gavriliuc din satul Zizinca, comuna Deleni, soț și soție ajunși la 83, respectiv 73 de ani, ca și cei patru copii, născuți în Vaslui, împreună cu familiile lor, trăiesc o poveste cu totul neobișnuită, pe care nu o poți întâlni decât în filme. Este „o dureroasă problemă”, după cum spune Silvia Gavriliuc, care relatează cum a aflat că singurul lor băiat, născut în urmă cu 49 de ani, nu este copilul lor biologic.
„Eu și soțul meu suntem căsătoriți din 1969, avem peste 50 de ani de căsătorie, din care au rezultat patru copii, trei fete și un băiat (al doilea născut), despre care este vorba în această chestiune dureroasă. Băiatul nostru, unicul băiat, este acum, la rândul lui, căsătorit și are trei copii, locuind și el în SUA. Fiica lui, în vârstă de 18 ani, a dorit să facă o excursie în grup cu mai mulți prieteni și prietene în mai multe țări din Europa, pe o perioadă mai lungă. Pentru aceasta era necesar să-și facă și tot felul de analize medicale, printre care și grupa de sânge, necesare în eventualitatea oricăror probleme de sănătate, accidente etc. care ar fi putut apărea. S-a constatat că nepoata mea, care se numește Emily Gavriliuc, are grupa de sânge AB, lucru care l-a nemulțumit pe băiat și nora mea, care știau că amândoi au grupa de sânge A. S-au prezentat la laboratorul la care fiica lor a făcut acea analiză și au reclamat rezultatul. Analiza s-a refăcut, rezultatul fiind același. Ca urmare, fiul și soția sa decid să-și facă și ei aceleași analize, din care rezultă că soția are grupa A, iar el grupa B”, povestește femeia începutul întâmplării care a schimbat dramatic viața familiei sale.
Totul este în regulă acum în ceea ce o privește pe fiica sa. Numai că americanul născut la Vaslui în 1971, Silviu Emilian Gavriliuc, își amintește că mama și tatăl său au grupa A. Știe că din două persoane, mamă și tată, cu grupa A de sânge nu poate rezulta un copil cu grupa B, cum este a sa. Acesta este momentul în care încep frământările. Părinții săi se prezintă și ei la o altă analiză a grupei de sânge, reconfirmându-li-se că au aceeași grupă sanguină, A. Este, deci, imposibil ca fiul lor să fie… fiul lor biologic. Decid să treacă la efectuarea analizei ADN, test pe care îl vor repeta de două ori.
„În urma testelor ADN, s-a descoperit că băiatul meu nu aparține familiei noastre, nici pe linie maternă, nici paternă; nu face parte din familia noastră”, spune femeia. Într-adevăr, pe aceste analize, „DNA Test Report”, stă scris fără putință de tăgadă: „The alleged mother is excluded as the biological mother of the tested child” („Presupusa mamă este exclusă ca mamă biologică a copilului testat”) și „The alleged father is excluded as the biological father of the tested child” („Presupusul tată este exclus ca tată biologic al copilului testat”). Pentru ca, apoi, să întărească uluitorul verdict: „The probability of maternity is 0%” („Probabilitatea de maternitate este 0%”) și „The probability of pateternity is 0%” („Probabilitatea de paternitate este de 0%”).
Ce s-a putut întâmpla?!
„Pe acest băiat l-am născut eu pe data de 1 august 1971, l-am crescut eu și nu a plecat din familie decât la școală și când și-a făcut el o familie. Deci, dacă nu este al nostru, nenorocirea s-a întâmplat la naștere, în maternitatea în care l-am născut, doar atunci a putut fi inversat cu alt născut în acea zi sau în jurul acelei zile”, stabilește Silvia Gavriliuc drept singura posibilitate prin care s-a putut ajunge aici.
Au trecut 49 de ani de atunci, dar femeia de 73 de ani are amintiri destul de clare legate de ziua în care a născut și următoarele și împrejurările în care s-a întâmplat în maternitatea spitalului vasluian: „Îmi amintesc foarte bine că era o zi de duminică și nu era medic la acea oră în maternitate. Nu cunosc de ce. Așa că am născut doar cu două asistente specializate. Nașterea a decurs normal, dar eu am văzut copilul doar când l-am născut, îl ținea asistenta de picioare, cu capul în jos, ca să țipe, cum era obiceiul (sau așa era normal). Copilul era plin de sânge, învinețit în urma nașterii, eu, epuizată… Iar în acel minut, cât mi l-a arătat, nu am reținut bine figura nou-născutului. Apoi, pe mine m-au lăsat să mă odihnesc, pe copil l-au luat să-l spele, să-l verifice medical și să-l îmbrace. Nu mi l-au mai adus 12 ore să-l văd, mi l-au adus doar la ora 24 noaptea, să încerc să-l pun la piept, și doar atunci mi-au pus brățară la mână, mie și copilului. Ziua fusese aglomerată, asistentele singure, se născuseră mai mulți copii… Deci, din momentul în care mi l-a adus, am reținut chipul acelui copil, cu care am și plecat acasă, după patru zile”, povestește cea care devenea mamă pe 1 august 1971.
„Gândindu-mă în trecut, sunt convinsă că un schimb de copii s-a produs în ziua nașterii, când erau doar două asistente, mai multe nașteri într-un timp scurt. Asistentele erau destul de tinere, poate nu aveau experiență și s-a produs inversarea copilului meu cu altul”, concluzionează femeia.
Un argument în favoarea ideii de inversare, care prinde un tot mai sigur contur, mai ales în lipsa altor explicații posibile, este că asistentele, având de a face cu multe nașteri, depășite de situație, nu au pus brățările la mâini imediat după naștere, cum era procedura, și i-au adus copilul mamei abia după 12 ore de la naștere, deși ar fi trebuit să o facă imediat după ce pruncul a fost spălat, verificat medical și îmbrăcat. „Nu presupun o rea intenție, ci pur și simplu o încurcătură”, spune acum femeia. „Dar, în urma acestei situații, eu și soțul meu am aflat, după 48 de ani, că am crescut un copil care nu este al nostru, iar al nostru nu știm unde este, cine l-a crescut și în ce situație se află în prezent”, adaugă ea.
Vieți date peste cap
De anul trecut, de când a aflat, Silvia Gavriliuc s-a împăcat cu situația; nu caută răzbunare, nici nu vrea ca cineva să fie tras la răspundere pentru necazurile prin care a trecut, pentru trăirile și situația dramatică produse de o eroare de neimaginat petrecută în spitalul vasluian. Câtuși de puțin! „Suntem extrem de mulțumitori pentru băiatul pe care l-am crescut, care este și va rămâne al nostru, un băiat sănătos, respectuos, care a realizat mult în viața de adult, acum, la rândul lui, cu o familie frumoasă, un părinte exemplar. Dar noi, ca părinți, nu mai putem avea liniște sufletească, viața noastră și a băiatului e dată total peste cap din momentul în care am aflat că s-a produs acea inversare”, se destăinuie ea.
„Nu căutăm vinovați, nu vrem necazuri, avem destul durerea noastră. Vrem doar să-l găsim pe băiatul care este al nostru, biologic, să-l cunoaștem, să facă parte din familie, să-l ajutăm în tot ce are nevoie, dacă este cazul”, explică mama de 73 de ani a unui copil care nu este biologic al ei, dar și mamă a unui alt copil, despre care crede că este posibil să trăiască în Vaslui fără a ști că nu este copilul biologic al părinților săi și, deci, nici cine îi sunt părinții naturali.
Este bine sau nu să facă acest demers pentru a afla cine este copilul său și cine sunt părinții naturali ai copilului pe care l-au crescut? Silvia Gavriliuc s-a gândit bine, alături de familia sa, la acest lucru și a decis că nu poate fi decât un lucru pozitiv, în final, pentru toți cei implicați să se facă lumină și adevărul să troneze, în ciuda tuturor „tulburărilor” inerente.
„Știm că dacă îl găsim se va produce tulburare și în familia în care a crescut, dar nu vrem să o dezbinăm. Vrem doar să fim o familie mai amplă, deoarece, atunci, și băiatul pe care l-am crescut își va cunoaște părinții biologici. Poate are frați, surori, nepoți. Acel moment vrem să fie un moment de mare bucurie, nu de durere”, spune femeia. Argumentul său cel mai puternic este că, la fel ca familia sa, și cealaltă familie își va cunoaște adevăratul copil și pe familia sa. „Sunt convinsă că va fi un moment de pace, liniște și fericire pentru toți”, își exprimă o speranță de nezdruncinat Silvia Gavriliuc.
„Nu am mai întâlnit un asemenea caz”
De la momentul în care au înțeles, fără urmă de îndoială, că cel născut pe 1 august 1971 nu este copilul pe care asistenta i l-a arătat doar preț de câteva secunde mamei, soții Gavriliuc și-au început demersurile la Vaslui pentru identificarea sa. La Spitalul Județean de Urgență Vaslui, cel însărcinat de ei printr-o procură specială să afle mai multe legate de ziua și împrejurările nașterii s-a întâlnit cu un răspuns scurt și sec al conducerii: „Nu avem nimic în arhiva nașterilor din ziua de 1 august 1977”. Cum este posibil acest lucru? am întrebat-o și noi pe Magdalena Necula, arhivara unității. „Eu sunt din 2009 în această funcție. Acea arhivă este dinainte de acest an pierdută. Din 1974, am găsit doar cîțiva ani într-o stare relativ bună. În rest, totul a fost inundat, mucegăit și a fost aruncat atunci când arhivele au fost mutate”, a explicat cea care se ocupă în prezent de arhiva celei mai mari unități medicale din județul Vaslui.
În aceste condiții, singura posibilitate pentru a intra pe firul care să ducă la identificarea copilului real al soților Gavriliuc rămâne „Evidența Persoanelor” sau Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor. Aici însă, rezistență în fața clarificării lucrurilor opune chiar legea.
„Nu am mai întâlnit un asemenea caz. Noi nu putem elibera astfel de informații, cu caracter personal, potrivit legii. Familia trebuie să facă un demers oficial, precum o anchetă a poliției, care să ne solicite eliberarea unor asemenea date”, a explicat Dacian Dumitriu, directorul instituției.
Prin urmare, doar o anchetă a poliției va putea lămuri acest caz special și tulburător, asupra căruia promitem să revenim cu noi informații și, cel mai de dorit și așteptat, cu un final fericit pentru toți cei implicați.
