Viata politica din Romania de azi si cea a ultimilor ani este aidoma unui vulcan inainte de eruptie: este mereu zguduita de cutremure si invaluita de vapori din ce in ce mai toxici. Situatiile de criza parca apar de niciunde. Confruntarea electorala din decembrie 2016 a fost castigata detasat de cel mai mare partid. Scorul nemaipomenit in istoria postrevolutionara a Romaniei si sprijinul popular masiv garantau un confort politic pe durata intregului mandat si o guvernare in aceste conditii aproape ideale, care nu puteau avea o alta desfasurare decat sta-bi-li-ta-tea. Una inamovibila, de nezdruncinat si garantata suta la suta. Dar n-a fost sa fie! Caci, paradoxal, tocmai acest partid reuseste contraperformanta sa isi demita, din proprie initiativa, doua guverne in trei ani, iar maine-poimaine sa-l vada demis si pe al treilea. De data aceasta, ajutat de toate celelalte forte parlamentare, unite anume in acest scop, ca intr-o actiune de binefacere. Piata financiara si analistii semnaleaza alarmati ca instabilitatea politica interna bulverseaza si vulnerabilizeaza Romania pe toate planurile.
Ridicandu-se deasupra distorsiunilor de moment ale politicului, dar exact diagnosticand fenomenul, unul dintre romanii luminati ai timpurilor noastre, acad. Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane, vine sa ne spuna in una din recentele sale conferinte un adevar evident de care, s-ar parea ca nu suntem pe deplin constienti. Iar adevarul este ca Romania si poporul roman parcurg in ultimele decenii o perioada dintre cele mai benefice din intreaga noastra istorie.
Este perfect adevarat: de la aderarea la Alianta Nord-Atlantica si la Uniunea Europeana, Romania si poporul roman cunosc o perioada de dezvoltare fara termeni de comparatie in istoria lor milenara. Numai in secolul XX, decimata crunt de doua razboaie mondiale, Europa si Occidentul au ajuns sa creeze si sa puna la dispozitia natiunilor europene, in conditii cvasi-egale, doua platforme puternice menite sa le asigure prosperarea in conditii de pace si de securitate. Natiunile – mijlocii si mici, dar unite intr-o Europa unita – au capatat deodata, sub umbrela celor doua structuri occidentale unificatoare, un statut de intangibilitate, fiind protejate in fata rechinilor si dispunand de numeroase mijloacele politice, economice si financiare pentru dezvoltarea lor multilaterala.
Chemarea academicianului la constientizarea perioadei benefice pe care o parcurgem trebuie privita nu ca o invitatie la autosuficienta. Clasa politica, aprig luptatoare in sanul ei pentru avantajul de a conduce Romania, trebuie sa constientizeze ca acest drept nu este menit pentru clientela partidelor, a gastilor de influenta si a tot felul de oportunisti. Acest soi de comportament nu poate avea un alt traseu decat declinul celui mai puternic partid aflat la guvernare din 2016: un lider dupa gratii, trei guverne demise si o Romanie permanent destabilizata.
Pe cand toate Guvernele Romaniei, fie de stanga sau de dreapta, au obligatia sa trateze consolidarea Uniunii Europene, a Blocului NATO si a Romaniei in aceste structuri, ca pe un obiectiv de interes national prioritar. O abordare contrara este deja nociva. Or, anume ignoranta si miopia politica au aruncat Tara ramasa singura in vartejul unor nefaste experiente istorice din trecut.
De o prima experienta am pomenit in declaratia politica precedenta pe marginea adoptarii de catre Parlamentul European, la 19 septembrie curent, a Rezolutiei de condamnare a regimurilor nazist si comunist la 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, soldat cu dezmembrarea Romaniei, in iunie 1940.
O alta experienta, mai putin cunoscuta si mediatizata, este cea survenita dupa asa-numitul Acord de Procentaj, convenit intre Churchill si Stalin la 9 octombrie 1944 (!), adica exact cu 75 de ani in urma, la Moscova. Acordul, ca si cel nazist-sovietic din august 1939, a fost elaborat in conditii ultrasecrete si viza, la fel, impartirea Europei de est, deja a celei postbelice, in alte sfere de influenta. Insusi Churchill a marturisit ca i-a spus lui Stalin urmatoarele: Hai sa ne intelegem cu treburile noastre din Balcani. Armatele tale sunt in Romania si Bulgaria. Avem interese, misiuni si agenti acolo. In masura in care Marea Britanie si Rusia sunt interesate, cum ti-ar parea sa ai 90% predominanta in Romania pentru ca noi sa avem 90% in Grecia si sa avem pe juma-juma in cazul Iugoslaviei. Pana cand se traduce asta, iti scriu pe o bucata de hartie
Bucata de hartie, prin care Churchill a dat Romania si tarile Europei de est in mainile Rusiei bolsevice, a fost un banal servetel de masa. Abia recent, servetelul-olograf a fost scos la lumina si, pentru prima data, dupa 75 de ani, – aratat publicului, intr-o expozitie organizata de Arhivele Nationale britanice, la 4 aprilie curent. Custodele expozitiei a declarat presei ca hartia a fost scrisa dupa o intalnire nocturna cu Stalin, alimentata cu mari cantitati de whisky, bautura favorita a premierului britanic. In momentul in care Stalin a bifat procentele si i-a inapoiat lui Churchill hartia, acesta, parca mustrat de constiinta, ar fi spus: Oare nu este cinic sa dispunem in aceasta maniera soarta a milioane de oameni? Hai sa ardem hartia. Stalin i-a raspuns: Nu, pastreaz-o. Cinismul era specialitatea lui Stalin.
Astfel, avem azi dovada acelui Acord de Procentaj, supranumit de insusi Churchill documentul obraznic (naughty document). Animat de orgoliul imperial britanic, Churchill nu a mers, in 1944, mai intai la presedintele american Roosevelt, aliatul sau numarul unu, sa discute organizarea postbelica a Europei. El a mers pripit la Stalin, care parca il astepta sa-si impuna propria doctrina. Intelegerea lor prefata Acordul de la Ialta, din februarie urmator, si statua, in fond, dreptul pumnului, adica al impunerii propriului model politic prin dominatie militara.
La un moment dat, am vazut aievea scena unui tragicomic si incredibil spectacol imaginar. Se facea ca Trabucul lui sir Wuinston si Pipa unchiului Joe (asa-l porecleau aliatii pe tiranul Iosif) isi turnau reciproc in pahare: 50 %-grame de whisky – unchiului Joe si 50%-grame de ceacea (taria georgiana) – lui sir Wuinston: pentru Iugoslavia si Ungaria! Dupa mai multe toastari, obraznicele procentaje-grade s-au incurcat iremediabil. Polonia, Cehia, Bulgaria – 80% pentru ceacea, Grecia – 80% pentru whisky, Romania – 90%, de fapt – 100 de ceacea rosie! Vulpoiul Joe stia sa triseze magistral pentru ca el tintea in gandul sau nu un stat anume, ci o intreaga Europa-rosie!
Asadar, servetelul lui Churchill a fost asternut la tanc pe masa lui Stalin, iar consecintele acordului beat le cunoastem, caci le-am suportat din plin in lagarul socialist. Romania nu numai ca a fost din nou jefuita de Basarabia si Bucovina de nord, fiind supusa decenii la rand unui jaf si unor jertfe incomensurabile. Romaniei i s-a impus un regim politic de model sovietic odios, de teroare si de robie medievala. Romania a fost deturnata din calea dezvoltarii ei firesti, incepand a-si reveni abia peste 60 de ani – in 2004, cand a aderat la Alianta Nord-Atlantica, si, mai ales, cand a devenit membra a Uniunii Europene, in 2007.
Insa nici acum nu ne putem bucura pe deplin de pacea si securitatea pe care ni le garanteaza noul statut. Romania cea responsabila si constienta traieste laolalta cu fratii ei suferintele Bucovinei si ale Basarabiei instrainate prin Pacte si Acorduri de Procentaj. Republica Moldova se zbate si azi in mrejele unor interese nu mai putin cinice decat cele relevate aici. Proiecte de federalizare scrise pe hartie igienica de chiar presedintele-agent rus al acestei chinuite republici circula prin foruri internationale. Chiar astazi, o reuniune OSCE in formatul 5A2 este convocata la Bratislava sa discute pe marginea asa-numitei reglementari. Marile puteri participa cu statut de observator, pe cand Rusia are vot decisiv, iar Romania – absenta. Acest fapt este un indiciu ca Romania inca nu are loc la mesele mari, unde ii sunt discutate interesele. De aceea subliniam la inceput ca angajarea in bataliile politice intestine nu ar trebui sa ne abata de la marile proiecte de reparatii istorice care ne asteapta. Pentru ca ele tin de integritatea noastra nationala, candva lovita miseleste pe la spate, ba de Pactul de dezmembrare dintre Stalin si Hitler, ba de Acordul de Procentaj dintre Churchill si Stalin.
Ion Hadarca, senator de Vaslui
