Putine orase din Romania pot prezenta o carte de vizit reflectand un bogat trecut istoric asa cum o poate face Vasluiul. Din pcate, poate si din constiinta acestei mari bogtii, nu o punem in valoare asa cum ar trebui si acceptm, aproape fr reactii, glume si ironii de cel mai prost gust la adresa orasului nostru. Este adevrat c, din punct de vedere material, nu prea avem ce s artm, si aceasta din mai multe cauze. Desigur, in primul rand, vicisitudinile istorice, multiplele invazii care au distrus in mai multe randuri orasul. Dar la acestea s-au adugat si unele distrugeri contemporane, in timpul procesului de urbanizare. n timp ce intreaga tar pstra amintirea lui Contantin Tnase, iar toti copii din Romania invtau versurile lui Vasile Alecsandri despre Penes Curcanul, casele acestora erau demolate pentru a face loc blocurilor. S mai amintim si micul, dar atat de conchetul teatru din perioada interbelic, acolo unde isi tinea Constantin Tnase spectacolele, strivit, si el, de blocuri, desi exista proiectul salvrii sale. n contrast cu aceste aspect, s rememorm, in primul rand, faptul c Vasluiul a fost capital a Moldovei intre 1435 si 1442, cand in curtile domnesti de aici, datand inc din vremea lui Alexandru cel Bun, domnea Stefan al II-lea, in acelasi timp cu fratele su Ilias de la Suceava, ceea ce stiu prea putini vasluieni. Stefan al II-lea ar fi trebuit s aib o statuie in Vaslui, ca o prim datorie de suflet, alturi de Stefan cel Mare, cel care a considerat tot timpul Vasluiul drept ce-a de-a doua resedint a sa si de unde a emis aproape jumtate din documentele cancelariei sale. Este trist pentru Vaslui faptul c, in loc s punem in valoare aceste elemente, alturi de o popularizare mai intens pe plan national si chiar international a Curtiilor Domnesti, pstrm cu indrtnicie un fals istoric. La intrarea in Consiliul Judetean troneaz o plac de marmur care mrturiseste o fals atestare a Vasluiului in anul 1375. Am mai scris despre aceasta in mai multe randuri, dar, cum spunea profetul, in deserto clamavi, Domine’, nu m-a ascultat nimeni. Eroarea, constient sau nu, pleac de la o interpretare gresit a unei relatri a cltorului polonez Makie Strykowsky, care a trecut prin Vaslui pe la 1575. Adevrata prim atestare este din 31 martie 1423, cand, intre dregtorii Moldovei, este amintit panul Serbea, de la Vaslui. A mai contat si faptul c era srbtorit btlia de la Vaslui, din 1475 si atunci, in 1975 s-au fcut dou srbtoriri deodat, cum am spune popular, si nunta si cumetria. n schimb, s-a uitat contributia politic a Vasluiului in timpurile moderne, cand a dat Romaniei trei prim-ministri: Petre P. Carp, Theodor Rosetti si Gheorghe Mironescu, cei trei meritand, si ei, statui. Rzboiul pentru intregirea neamului, care a dus la Marea Unire, a determinat un mare avant patriotic din care nu a lipsit contributia judetului nostru, aceasta situandu-se, chiar, in prim plan. S amintim doar faptul c 15 generali, inclusiv viitorul maresal Constantin Prezan, au fost originari din judetul nostru, iar regimentele 25 Infanterie Vaslui, 26 Infanterie Husi, 12 Infanterie Dimitrie Cantemir’ din Barlad, 2 si 3 Rosiori, tot din Barlad, s-au acoperit de glorie. n perioada cea mai grea a rzboiului, dup retragerile din Transilvania, Dobrogea, Oltenia si Muntenia, dup pierderea Bucurestiului, Moldova rmane speranta unui viitor pentru Romania. Capitala politic s-a instalat la Iasi, iar Barladul, unde se aflau regele, Marele Stat Major si Cartierul General, devine capitala militar. n acest context, Vasluiul devine, la randul su, capitala Comunicatiilor. Si iat de ce: n parcul Copou s-a construit o anten, de foarte mari dimensiuni, pentru ceea ce se numea pe atunci TFF, respectiv telegrafie fr fir, de fapt comunicatii radio. De la comandamentele din Barlad, prin telefon, se comunicau ordine pentru toate unittile militare romanesti. De aici, deci, era preconizat fiecare actiune de lupt, de aici se preluau cele care se transmiteau in continuare. Importanta acestui post de emisie s-a inscris in prim-planul comunicatiilor romanesti, el fiind prezentat intr-o Istorie a comunicatiilor din Romania. Dar mai mult conteaz amintirile unor vasluieni legate de acest esential element din desfsurarea Primului Rzboi Mondial, intre cei care au cunoscut antena, cu toate functionalittile sale, inscriindu-se si domnul Stefan Andriescu. Ultimul moment de glorie al antenei a fost pe 15 noiembrie 1918 cand, prin intermediul su, s-a transmis la Paris si la Londra c Romania reincepe in fort operatiunile militare care au dus la eliberarea teritoriilor ocupate de inamic si la posibilitatea unirii Transilvaniei cu patria-mam. Din nefericire, numai niste bucti de beton, inlturate, si acelea, in ultima vreme, mai amintesc despre glorioasa anten. Credem c, in cinstea centenarului Marii Uniri, dac nu putem reconstitui constructia de atunci, ceea ce ar insemna un important obiectiv turistic, mcar s punem o plac de marmur sau un alt insemn pe locul unde se transmiteau cele mai importante ordine ctre armata roman in perioada 1916-1918.
Dan Ravaru
