CUCULIA – roman de Neculai Timofticiuc

�n anul 2012, la Editura PIM Iasi, ap�rea romanul CUCULIA, al profesorului de matematic� Neculai Timofticiuc, care ‘a lucrat toat� viata in tinutul imp�durit Oprisita – Poienesti, judetul Vaslui, contribuind din plin la ridicarea nivelului stiintific al tineretului de pe frumoasele meleaguri vasluiene’ (prof. univ. dr. Gheorghe Grigoras, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’, Iasi). �n acest al 70-lea an al autorului (n�scut la 20.10.1948 in orasul Vaslui), romanul CUCULIA a ajuns si la mine. Romanul se intinde pe 280 de pagini, iar la pagina a doua g�sim urm�toarea precizare a autorului: ‘Se recomand� a nu fi citit acest roman de persoane foarte sensibile’. Am stat si m-am tot gandit: oi fi eu o persoan� foarte sensibil� sau nu? Pan� la urm�, mi-am luat inima-n dinti si am hot�rat s�-l citesc. �n fond, autorul este un coleg de breasl�, si recomand�ri g�sim in toate prospectele medicamentelor, si nu numai. Mai mult, are si un pronuntat simt al umorului, iar oamenii de genul acesta nu pot face r�u. Cum putem primi mai frumos si mai in�lt�tor intrarea in publicistic�, cu primul s�u volum, intitulat ‘CUCULIA’, a profesorului Neculai Timofticiuc decat f�candu-i o prezentare, dup� puterile noastre, a acestui prim roman, cu multiple elemente autobiografice? Coperta I este frumoas� si atr�g�toare, apartinand Anei Toma. Autorul este zgarcit in a ne oferi si alte date despre Ana Toma. Este de apreciat si realizarea proces�rii computerizate, de doamna Maria Ioana B�hn�reanu. Coperta a IV-a cuprinde niste aprecieri (care puteu fi si mai bogate) cu privire la viata si activitatea absolventului Facult�tii de Matematic�, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’, Iasi – nimeni altul decat autorul – Neculai Timofticiuc. Acesta si-a petrecut copil�ria in tinuturile inconjurate de p�duri ale satului Obarseni, comuna Voinesti, judetul Vaslui. ‘P�durea – dup� cum m�rturisea autorul – mi-a leg�nat copil�ria. Ea a fost iubirea vietii mele, fream�tul ei lin imi alina durerea si tot ea m� imbr�tisa si radea in hohote cand eram fericit’ (coperta a IVa). Liceul l-a urmat in Barlad. Si inc� o m�rturisire a autorului, tot de pe coperta a IV-a: ‘scoala barl�dean� m-a inv�tat un lucru fundamental, si anume c� trebuie s� muncesc, ceea ce am f�cut toat� viata’. Si, in fine, ultima: ‘Sunt mandru c-am studiat la una dintre cele mai prestigioase universit�ti din lume, avand ca model pe titanii matematicii: Radu Miron, Viorel Barbu, Neculai Gheorghiu, Ilie Popa, Constantin Corduneanu, Dan Branzei si altii’. Romanul CUCULIA este structurat pe 27 de capitole, dintre care la 16 titlul constituie si mesajul lui final. Sexagenar in curand, moldovean de-al nostru, profesorul de matematic� Neculai Timofticiuc, om harnic (este si apicultor) si de treab�, aflat la varsta pension�rii, scrie c�rti. F�r� s� se indep�rteze vreodat� prea mult de locurile unde a profesat, Oprisita – Poienesti, judetul Vaslui (sat de oameni gospodari), a fost si este fericit, mai ales cand poate s� fac� ceva care s� bucure pe ceilalti. Cand scrie, scrie cu pl�cere, pentru pl�cerea cititorilor, f�r� a folosi cuvinte rare ori noile neologisme care au invadat limba roman�. Printr-o multitudine de mijloace artistice, autorul reuseste s� ne tin� atentia treaz�, s� ne trezeasc� interesul pentru citit. Neculai Timofticiuc are talentul evoc�rilor, al zugr�virii personajelor, red�rii dialogurilor prin fraze scurte, dar elocvente. El aste fascinat, pur si simplu, de p�dure. Avem de a face cu o carte care- si transpune cititorii intr-un univers cand magic, cand realist. Important este ce stie profesorul de matematic� s� fac� cu cuvintele. Cu putin� atentie, vom observa c� autorul are o educatie stiintific�, c� structura c�rtii este gandit� matematic, dar si c� autorul stie intotdeauna ce s� aleag�, unde s� opreasc� naratiunea, ori s� sugereze o posibil� urmare, de multe ori, implacabil�. Nu de putine ori suntem la limita dintre vis si realitate. Ideea central� a romanului o g�sim la pagina 232: ‘De cand suntem noi pe p�mant, si-am mai intrebat si b�tranii din sat, nu s-a pomenit ca un fl�c�u roman s� se insoare cu o tiganc� de la satr�, dar nici invers’. Actiunea romanului incepe intr-o atmosfer� legendar�, inc�rcat� de mistere, in Bucovina (cap. I ‘Mandr� Bucovin� – sora cea mai frumoas� a Moldovei’), trece in Tara de Sus a Moldovei si se deplaseaz� spre tinuturile vasluiene, trecand in zona Barladului, unde a urmat liceul autorul c�rtii. S� nu uit�m c� Tara de Sus a Moldovei, cu tot ceea ce s-a in�ltat si d�inuie intr-insa, constituie unul din spatiile sacre ale lumii. Este vorba despre un amestec fericit de viat�, pe care ti-o d� p�durea si drumul spre scoal�, c�tre implinire cu ‘Dragostea oamenilor simpli (care, n.n.) este adev�rat�, ea nu ascunde nimic, este o dragoste dezinteresat�, pe cand a altora …’ (pag. 156). Si mai apoi: ‘Cei ce se iubesc r�man tineri toat� viata’, zise Roza c�tre Alexandru (pag. 22). Pentru eroul nostru principal, CODRIN, p�durea, soarele, lumina, aerul, apa, mersul, odihna sunt leacuri puternice tasnite din insusi izvorul t�m�duirii firesti. Profesorul Neculai Timofticiuc ne ofer� o carte scris� pe intelesul tuturor. Cartea ne ofer� un ghid al sufletului zbuciumat, al lui Codrin, c�tre OEF (CUCULIA), ambii fr�mantati de temeri, traditional, de necunoscute, de dragoste pur�. Aceste fr�mant�ri le vor conduce sufletele, care prefer� s� se lase terfelite pan� la nefiint�, pentru singurul motiv: iubirea adev�rat� si curat�, pur�. Tan�ra Cuculia, desi isi d� seama perfect de toat� bun�tatea, afectiunea si delicatetea lui Codrin, fat� de ea, nu poate iesi din statutul de tiganc� crescut� la satr�. Ea nu poate accepta decat sfanta PRIETENIE. Tan�rul Codrin, pe numele lui complet ‘Codrin, fiul p�durii’, supravietuieste doar din regret si ambitii, f�r� a fi capabil de a se urni din betia unei vieti instinctuale. Cele 27 de capitole, cat are romanul, atrag, incit�, delecteaz�, amuz�, indigneaz�, intristeaz�, indeamn� la meditatii, cum ar fi: ‘Cel ce nu se indr�gosteste de p�dure, n-are nimic bun in el. Degeaba tr�ieste pe p�mant’ (Pag. 18); ‘Asa-i, Florine. Tot timpul omul munceste, ia de pe un um�r si pune pe cel�lalt si la urm� moare ghebos’ (pag. 158). Si inc� un asemenea exemplu, o fraz� care ar trebuie s� fie in inimile tuturor: ‘Asa este, Florine. P�durea noastr� are un farmec deosebit, ea ne tine in viat�, ea ne d� de toate. Dar si noi oamenii trebuie s� avem grij� de ea’ (pag. 157). �n roman vom g�si si multe elemente de umor. Profesorul Neculai Timofticiuc isi ‘boteaz�’ in mod interesant personajele si locurile de stationare. Utilizeaz� nume frumoase ca: ‘Poiana Miresei’, ‘Hanul Florilor’, ‘Izvorul Dorului’, ‘Codrin, fiul P�durii’, ‘Floarea Nordului’, dar si de inspiratie de tip ‘nenea Iancu’. Dintre aceste amintim: Talp�u, Ica Gadilica, Ion Kracea, Tudor Chichinetu, Caraitu, Petric�, Gogonosu Vasile, Sasarac Vasile, Limb�u, Dumitru lui Bazaitu, Urm�, Aspazia, Buleandr�, Ilie Tarc�iatu, Flendur� Eleonora. Foloseste chiar si nume reale: satul Crang din Tinutul Vasluiului, satul L�lesti (Bac�u), Penes Curcanu, si ale unor profesori de elit� din inv�t�mantul preuniversitar vasluian: Vasile Dumitrache, Traian Nicola, Harvy Zupperman, Ioan Lungu. Autorul, Neculai Timofticiuc, are o mare admiratie pentru profesorul s�u Vasile Dumitrache, pe care nu se sfieste so expun� pe larg in roman: ‘un pedagog des�varsit’ (pag. 212), ‘b�rbat impun�tor, imbr�cat frumos, sever, asa cum bine-i st� unui cadru didactic. Era extrem de respectat atat de elevi, cat si de profesori. Se impunea printr-o corectitudine exemplar�, era un matematician deosebit al Barladului. Orele sale de matematic� aveau farmecul unei p�duri linistite, incat nimeni nu era cu fruntea incretit�. Elevii inv�tau matematic� din pl�cere, si nu din fric�, ca la alti profesori, care se impuneau in fata elevilor prin teroare, pedepse sau note extrem de mici. Bine-a zis cine-a zis c� omul destept e si bun’ (pag. 223-224). Dar s� ne intoarcem la umor. Iat� un dialog intre Codrin si Dumitru, c�ruia ii cerea s�-l primeasc� in gazd�: ‘Tine banii �stia. Vreau s� m� g�zduiesti dou� s�pt�mani. – Vai domnule Codrin, cu banii �stia putem cump�ra cinci perechi de boi. Prea mult ne dai! – Ha, ha, ha! Rase fericit Codrin. Eu v� sf�tuiesc s� nu v� cump�rati boi, c� sunt destui. Mai mult, o s� vi-i ia imediat comunistii’ (pag. 231). Si fiindc� veni vorba, s� amintim c� lumea comunist� cu schimb�rile ei distructive in universul rural, este adus� in prim plan, in cateva capitole, cum ar fi: ‘O stafie bantuie tara’, ‘Valuri de ceat�’, ‘S� fiti caini’. Umorul este pres�rat peste tot in fraze ca acestea: ‘Eu prefer s� educ ‘banii’, s� vin� spre mine’, zise Alexandru’ (pag. 29);
‘- Acum, cand sesiunea a trecut, zise Nicu Sorin, hai, b�ieti, s� mai tr�im si noi, c� m-am s�turat pan�-n gat de atata carte. – M�i Sorine, zise Dumitru Bazaitu, ai gresit cand ai spus c� te-ai s�turat de carte pan�-n gat, p�i cartea-i de la gat in sus’ (pag. 55);
‘- N-ai ce face cand te sinucide cineva, dar s� te sinucizi singur, inseamn� c� nu esti s�n�tos mintal’ zise tovar�sa Gadilica (pag. 187).
�n roman intalnim si multe ziceri: ‘creier ars’ (pag. 55); ‘bun r�u rachiul �sta’ (pag. 58); ‘scroafa-i moart�-n popusoi’ (pag. 79); ‘Nu-i treaba m�garului de unde beau ap� oile, zise seful’ (pag. 133); ‘Pagub�-n ciuperci’ (pag. 175); ‘B�iatul mamei, femeile sunt ca redutele. Se cuceresc greu si se abandoneaz� repede’ (pag. 175); femeia: ‘poale lungi si minte scurt�’ (pag. 174); ‘femeile frumoase sunt si periculoase’ (pag. 235); ‘�n frane si in femei niciodat� s� nu crezi, dragul mamei’ (pag. 262).
Si o ultim� mostr� de umor:
‘- Ei las� c� nici voi b�rbatii nu sunteti cheie de biseric�. N-am v�zut ieri c� te uitai lung dup� o scotianc�?
– Asa-i, imi pl�cea fundul ei. Era cat o banit�.
– Ha, ha, ha… rase in hohote Florin.
– Iaca Steliana, in felul acesta l-am f�cut pe Florin s� rad� in hohote, lucru ce nu l-a mai f�cut demult. Dar si tu ai ras, de ti-au dat lacrimile pe obraz.
– Cum s� nu rad, cand am auzit ce gusturi au b�rbatii?
– Nici nu stii de ce am privit-o asa mult.
– De ce, Corneliu? Sunt curioas�.
– Nu intelegeam cum il duce.
– Si pan� la urm� ai inteles?
– Cred c� aplic� principiul reactiei’ (pag. 102).

Matematicianul nostru, Neculai Timofticiuc, d� si o definitie a fericirii, unde, privind cu atentie, vom observa influenta profesiei sale. ‘Fericirea este o clip� a vietii ce nu poate fi definit�, dup� care regreti toat� viata c-ai crezut in ea’ (pag. 213). Autorul pleac� de la faptul c� o multime nu poate fi definit�, fiind o notiune primar�. Pentru definitia ei nu putem s� ne folosim de genul proxim si diferenta specific�. O impresie frumoas� si puternic�, de natur� patriotic�, o las� in sufletul cititorului continutul captolului XV ‘Scrisoare poporului roman: Un voluntar din tinutul Vasluiului (Dan Motreanu) este acceptat cu greu s� fie incorporat si luptand al�turi de comandantul s�u, COLONELUL, a c�zut eroic sfartecat de gloante’ (pag. 170-180). Citind ‘CUCULIA’, am descoperit, si aceasta este o parte frumoas� a profesorului Neculai Timofticiuc, c� inc� un om dedicat matematicii preuniver – sitare are multe din calit�tile necesare unui scriitor in devenire. R�mane s� vedem cum isi va slefui talentul. �i urez, debutantului in publicistic� Neculai Timofticiuc, o existent� plin� de izbanzi artistice si o viat� cat se poate de lung� pentru a putea convinge prin activitatea sa literar� si ar�ta cat este de talentat.

* Profesor Dumitru V. Apostolache