„La mine, elevii lui Paulescu au totdeauna usa deschis” – Harvey William Cushing
n istoria oricrui popor se regsesc, pe lang perioade de declin, si perioade faste, de inflorire si dezvoltare, de emancipare cultural si spiritual, care ii imbogtesc trecutul si ii asigur o perspectiv. O asemenea perioad avea s cunoasc si poporul nostru, pentru care secolele al XVIII-lea, al XIX-lea si prima jumtate a secolului al XX-lea au insemnat o continu dezvoltare in toate domeniile vietii sociale, economice si culturale, definitivandu-si istoria devenirii sale mai ales in perioada interbelic, indeosebi dup infptuirea Marii Uniri. Efervescenta cultural si stiintific devine atat de marcant, incat in aproape toate domeniile apar personalitti a cror descoperiri vor stimula evolutia domeniilor respective in plan national, european si chiar mondial. n acest context, un loc important va avea si dezvoltarea asistentei medico-sanitare, inceput odat cu reformele lui Alexandru Ioan Cuza si marile infptuiri ale lui Carol Davila si Stefan Kretzulescu. Ei pot fi considerati fondatorii sistemului medico-sanitar romanesc, fondatorii invtmantul medical, stiintei si cercetrii medicale, astfel incat sunt adevratii antemergtori in tot ceea ce inseamn sntatea acestui popor. Nume cu rezonant in istoria stiintei romanesti precum Nicolae C. Paulescu, Gheorghe Marinescu, Victor Babes, Ioan Cantacuzino, Victor Gomoiu, Constantin I. Parhon etc., vor marca evolutia domeniului lor, de cele mai multe ori cu realizri si descoperiri de exceptie. Iat contextul in care pe teritoriul judetului Vaslui va vedea lumina zilei inc o mare personalitate medical, care, pe lang Grigore T. Popa (nscut la Surnesti), Anastasie Ftu (nscut la Flciu), Nicolae Hortolomei (nscut la Husi), Nicolae Gh. Lupu (nscut la Arsura), va completa lista valorilor locului in domeniul snttii si cercetrii stiintifice medicale. Este vorba de Dimitrie Bagdasar, fondatorul neurochirurgiei romanesti, al crui nume il poart astzi cea mai prestigioas unitate spitaliceasc de profil din tara noastr, Spitalul Clinic de Neurochirurgie ‘Bagdasar Arseni’, din Bucuresti, acolo unde cu 83 de ani in urm lua fiint prima sectie de profil in cadrul Spitalului Central de Boli Nervoase si Mintale din capital.
Cteva date biografice
Este biografia comun a oricrui copil de tar, obisnuit de la varsta mic cu greuttile vietii rurale, cu munca in gospodrie si la camp, cu invtatul pe apucate, cu drumurile lungi spre scoal (Idricii de Sus) pe orice vreme, cu lipsurile si frustrrile care il vor marca pentru toat viata. Vede lumina zilei pe 17 decembrie 1893, in satul Rosiesti, judetul Vaslui, intr-o familie de armeni rzesi cu 12 copii, Dimitrie fiind cel mai mare dintre bieti. Studiile primare si liceale le va face la Idricii de Sus si respectiv la Liceul Gheorghe Rosca Codreanu din Barlad. Harnic si capabil, obisnuit cu munca si drumurile (distanta pan la scoal si intemperiile anotimpurilor), in pofida greuttilor materiale, nutreste speranta de a deveni medic. Reuseste s se inscrie, in 1913, la Facultatea de Medicin, ale crei cursuri le va urma pan in anul III, dup care, din cauza problemelor financiare, va continua cursurile in calitate de salariat la Institutul Medico-Militar ‘Sf. Elisabeta’ din Bucuresti. n 1916, va fi trimis pe front, ca medic militar, pan la sfarsitul rzboiului, dup care va continua studiile, finalizandu-le in 1922, cand va obtine si titlul de doctor in medicin cu teza ‘Contributiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic’.
Devenirea profesionala si activitatea stiintifica
Pan in 1926, isi va desvarsi pregtirea medical in domeniul neurologiei in clinica savantului Gheorghe Marinescu, de la Colentina, si in clinica profesorului Dimitrie Noica, de la Spitalul Militar, dar si in domeniul chirurgiei, in clinica profesorului Mihai Butoianu. Pasionat de neurochirurgie, specialitate care abia se nstea si care presupunea, pe lang o manualitate exceptional, si vaste cunostinte in domeniul neurologiei si endocrinologiei, Dimitrie Bagdasar obtine o burs Rockefeler de doi ani pentru a studia in America, iar cu o recomandare din partea lui Nicolae Paulescu, ajunge in clinica marelui neurochirurg Harvey William Cushing, de la Spitalul ‘Peter Bent Brigham’ din Boston. De retinut aici c, in acele vremuri, clinica marelui savant american era considerat o adevrat ‘Mecca’ a neurochirurgiei mondiale, chirurgi din toat lumea asteptand cu lunile pentru a intra sau mcar a asista la o operatie efectuat de Harvey Cushing. Faima acestui mare chirurg consta in aceea c, prin metodele sale de abordare chirurgical a creierului, a redus mortalitatea interventiilor pe creier de la 80% (cat se inregistrau in mod obisnuit la cei care practicau neurochirurgia), la 10%, prin introducerea si utilizarea metodelor putin invazive si minim sangerande, respectarea unor msuri riguroase de asepsie si antisepsie chirurgical si, la fel de important, abordarea extrem de grijulie si meticuloas a structurilor cerebrale. Una din aceste metode era si procedeul Paulescu de abord a hipofizei pe cale transtemporal, pe care Cushing o adaptase la om cu rezultate spectaculoase. Pretuirea lui pentru fiziologul roman venea si din lectura celebrei crti editate in 1908, ‘LHipophyse de cerveaux’, in care savantul roman demonstrase faptul c hipofiza nu este un organ atavic, ci este o structur endocrin esential, indispensabil vietii, un adevrat ‘creier endocrin’ al organismului, cum avea s se demonstreze mai tarziu. Relatia lui Bagdasar cu maestrul Cushing va fi una special, pentru c, odat intrat in echipa acestuia, va trebui s fac eforturi deosebit de mari pentru a tine pasul, in pregtirea sa, cu programul zilnic extrem de riguros si incrcat, cu cultura in vitro a tuturor extirpatelor chirugicale, iar impreun cu dr. Percival Bailey (cel mai valoros si apropiat colaborator al lui Cushing) va elabora dou lucrri de referint in domeniul neurochirurgiei, ‘Tratamentul gomelor cerebrale’ si ‘Condroblastoamele intracraniene’. ntors in tar, va trebui s suporte greuttile momentului si ale periplului su in spitalele din Jimbolia (1929-1931) si Cernuti (1931-1933), unde va practica cu temeritate (ajutat de sotia sa Florica) si in conditii improprii neurochirurgia, rezumat la decompresii, hemoragii intracraniene, traumatisme craniocerebrale. n 1935, cu ajutorul profesorilor Ion Iacobovici, Nicolae Minovici si Teodor Niculescu, va reusi s deschid o mic clinic cu 10 paturi la Spitalul Central de Boli Nervoase si Mintale din Bucuresti, formandu-si in acelasi timp prima echip medical (echipa de aur a specialittii), format din Constantin Arseni si sotii Ionescu (Ion si Sofia), cu care va face o adevrat performant. Cariera academic o va incepe in 1937, in calitate de conferentiar si apoi profesor, din anul 1941 pan la sfarsitul vietii. A avut o activitate stiintific remarcabil, a publicat peste 52 articole de specialitate cu tot atatea contributii originale in domeniul neurochirurgiei, abordand cordotomiile spinale, tumorile cerebrale, tumorile mduvii spinrii, tuberculoamele cerebrale si craniostenozele. Scoala profesorului Bagdasar se va impune pe plan national si in zona sud-est european, devenind cunoscut, apreciat si solicitat, iar experienta celor peste 1.800 de operatii va fi cuprins intr-un tratat de referint pentru neurochirurgie, intitulat ‘Traite de Neurochirurgie’, editat de Academia Roman (a crui membru postmortem va deveni in 1948), tratat ce va apare si in varianta francez, tradus de Sofia Ionescu, unul din membrii echipei de aur. Reusita si faima activittii clinicii s-au datorat si faptului c Dimitrie Bagdasar a respectat cu rigurozitate cutumele maestrului su Harvey Cushing, devenind, la randul su, un maestru extrem de laborios si meticulos in orice tip de abordare neurochirurgical. Din nefericire, viata maestrului se va curma brusc, la numai 52 de ani, cauzat de metastazele cerebrale ale unui cancer pulmonar pe care si l-a diagnosticat singur, intrerupand astfel o evolutie in plin efervescent creatoare, dar cu satisfactia rostului implinit si a lucrului bine fcut.
Dimitrie Bagdasar ca militant pe tarm social
Ca o bun parte a intelectualilor de marc ai trii, si Dimitrie Bagdasar avea o orientare de stanga, cu implicare in marile probleme sociale pe care poporul roman, indeosebi tranul roman, le tria efectiv. Originea sa trneasc, srcia lucie intalnit mai ales in mediul rural, viata grea a tranului roman, mortal itatea infantil inspimanttoare, igiena precar si chiar lipsa de igien, analfabetismul, infrastructura inex – istent si drumurile zilnice la scoal, indiferent de anotimp, au marcat sufletul sensibil al celui mai mare dintre fratii Bagdasar, fcandu-l s gandeasc la vremuri mai bune si, desigur, la solutii care ar putea schimba situatia dezastruoas a tranului si muncitorului roman, care nu o ducea mai bine la periferia oraselor. Desi biografia oficial prezint activitatea pe tram social ca fiind ‘inc din tinerete’, este greu de acceptat aceast afirmatie, cel putin pan in 1929, cand preocuprile viitorului neurochirurg erau predominant stiintifice, dominate de pregtirea american in baza bursei Rockefeler si de ideea infiintrii serviciului de neurochirurgie in Romania, la care visa. Radicalizarea sa se va produce in anii 30 ai secolului trecut, cand, dincolo de ajutorul dat comunistilor din ilegalitate (nu neaprat antifascistilor, cum pretinde biografia oficial), prin ‘Ajutorul Rosu’, va pleda in aprarea lor ca martor, chiar si in instante, si va face parte din staful de conducere al ‘Uniunii Patriotilor’ (avand si pregtire militar, ca absolvent al Institutului Medico-militar, la care se aduga experienta rzboiului), organizatie comunist paramilitar (care devine, dup 23 august 1944, ‘Aprarea Patriotic’), ca si in conducerea ‘Partidului National Popular’ (alt structur politic procomunist), ca militant activ. Convingerile sale comuniste, dar mai ales militantismul su activ vor deveni si mai evidente atunci cand, impreun cu alti intelectuali de aceeasi factur, ia initiativa intocmirii si semnrii ‘Manifestului intelectualilor’, care cerea maresalului Ion Antonescu iesirea Romaniei din rzboiui antisovietic. Aceast manevr va reusi, pan la urm, prin puciul de la 23 august 1944, care va arunca efectiv tara in haos si va dezintegra armata roman ca urmare a capitulrii fr conditii. Urmarea a fost c peste 150.000 de soldati si ofiteri vor fi dusi in Siberia ca prizonieri, desi, la ordinul regelui Mihai I, ostilittile incetaser.
Dimitrie Bagdasar si crezul sau politic
La sfarsitul rzboiului, va fi unul din initiatorii si conductorii ‘Asociatiei Romane pentru legturi cu Uniunea Sovietic’ (A.R.L.U.S), asociatie cultural-politic care incorpora intelectualitatea comu – nist, procomunist si prosovietic. Rsplata militantismului su va fi portofoliul de Ministru al Snttii in primul guvern comunist, instalat la 6 martie 1945, sub conducerea Dr. Petru Groza. n cei aproape doi ani de ministeriat, va pune bazele sistemului medico-sanitar in Romania dup model sovietic. Va realiza si performanta infiintrii Institutului de Endocrinologie, la cererea lui Constantin Parhon (intelectual cu vederi comuniste si functii importante in conducerea proasptului stat comunist), in localul Spitalului Saint Vincent du Paul, ctitorit de monseniorul Vladimir Ghica (de curand canonizat), unde a profesat si si-a tinut celebrele lectii clinice Nicolae Paulescu. O boal nemiloas ii va curma ins evolutia politic si social, ca si activitatea stiintific, la data de 16 iulie 1946.
– continuare in numrul viitor –
* Valeriu Lupu – doctor n stiinte medicale
Bibliografie;
1. Aldea Hortensiu – Neurochirurgi celebri, Ed. Glasul Romaniei, 1992;
2. Bellow Alexandra – Asklepios versus Hades, Rev. 22′, nr. 755, 2004;
3. Bellow Alexandra – Asklepios versus Hades, Rev. 22′, nr. 756, 2004;
4. Bellow Saul – The Deans December, Ed. Harper & Row, New-York,1982;
5. Cushing W.H. – Scrisoare ctre D. Bagdasar’, mai 1929, Colectia dr. Pavel;
6. Cushing W.H. – Scrisoare ctre D. Bagdasar’, iulie 1929, Colectia dr. Pavel;
7. Iftimovici R. – Isoria universal a medicinei si farmaciei, Ed. Acad. 2012;
8. Iftimovici R. – Osmoz ideatic Paulescu – Cushing, Viata Med’, 42, oct. 2016;
9. Lupu Val. – Paulescu betwen science of life and metaphisic of existence, Ed. TipoMoldova, Iasi 2018;
10. Mrgineanu Marius – Dimitrie Bagdasar (1893-1946), Portal medfam, 2012;
11. Mihailide M. – Medicii si seductia puterii, Ed. Viata Med., Buc., 2014;
12. Teichman St, Aldea H. – Pioniers of Pituitary Physiology, Harvey Cushing and Nicolae Paulescu, J. Hist. Med, Jan. 1985.
