Pe 8 noiembrie, credinciosii sãrbãtoresc ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Cei doi mari arhangheli purtãtori de sabie ca simbol al biruintei sunt, potrivit credintei ortodoxe, conducãtorii cetelor de îngeri si cãlãuzele sufletelor în drumul lor spre Rai. Ei sunt o prezentã puternicã în cele trei mari religii: crestinism, iudaism si islamism.
Serbarea Sfintilor Îngeri in cultul divin ortodox este foarte veche, datand ca sãrbãtoare generalizatã incã din secolele IV-V, avand pentru crestini trei semnificatii deosebite: Dumnezeu si-a trimis mesagerii Sãi sã ne ocroteascã, sã ne ajute si sã ne aducã vestile bune si binecuvantarea Lui. Dacã la inceput a fost la inceput doar o prãznuire a Sfantului Arhanghel Mihail, mai tarziu, a fost cinstit impreunã cu el si Sfantul Arhanghel Gavriil, ca in cele din urmã sã devinã o zi de cinstire a tuturor cetelor ceresti. Sfintii Arhangheli sunt in numãr de sapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Salatiil, Uriil, Gudiil si Varahil, insã cei mai cunoscuti sunt Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. În calendarul popular, soborul Sfintilor Mihail si Gavril se serbeazã trei zile, in 8, 9 si 10 noiembrie prin valenta psihopompã pe care le dezvoltã Sf. Mihail. Prima zi se numeste capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului. Acum este trimisã pe lumea cealaltã vara, iar sfantul incepe sã sloboadã, treptat, gerul iernii. Zilele de 9 si 10 noiembrie sunt numite Filipii de Toamnã si se tin si pentru a fi feriti de lupi. În ceea ce priveste vremea, 8 noiembrie este zi de hotar intre toamnã si iarnã. Acum, iarna este slobozitã putin cate putin, si nu dintr-o datã. Traditia popularã spune cã intre sãrbãtoarea Arhanghelilor si Crãciun trebuie sã existe trei-patru zile senine si cãlduroase, luminoase, numite ‘vara iernii’, ‘Vara Arhanghelilor’, ce tine doar o zi. În folclorul religios romanesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mult mai venerat in comparatie cu Arhanghelul Gavriil. El poartã, uneori, cheile raiului, este un infocat luptãtor impotriva diavolului si vegheazã la capul bolnavilor. Atunci cand viata unui om este in cumpãnã, Arhanghelul Mihail isi face aparitia langã patul celui suferind si se aseazã la picioarele lui daca omul este menit sã trãiascã sau la capul lui daca ii este sortit sã moarã. Misiunea Sfantului nu se incheie insã aici. Daca omul isi dã ultima suflare, Mihail stã la dreapta lui, iar diavolul, la stanga acestuia, gata sa-i sterpeleascã sufletul. Arhanghelul ii reteazã muribundului capul cu sabia, iar sangele se rãspandeste peste tot, motiv pentru care, dupã un deces, se curãtã si se vãruieste camera in care si-a dat sufletul un om si se spalã tot ce a fost in ea. Arhanghelii in viziunea popularã sunt conducãtorii cetelor de ingeri, avand aripi si purtand sãbii, ca simbol al biruintei si sunt cãlãuze ale sufletelor in drumul acestora spre rai, intotdeauna prezente in viata oamenilor, veghind din ceruri si, mai ales, de pe pãmant, asupra muritorilor, arzandu-le pãcatele acumulate de patimile omenesti si avand grijã ca sufletele lor sã fie curãtate de gresealã cu prilejul posturilor si ruganduse la Dumnezeu pentru ei. Odinioarã, cand aveau loc eclipse, se credea cã astrele ceresti sunt furate de draci. Mihail era perceput drept eliberatorul Lunii si al Soarelui, cel care restituia lumii astrii sãi vitali. Tot Mihail este cel care o impiedica pe Mama-reaua, sotia lui Scaraotchi, sã elibereze gerul si frigul pe pãmant. De multe ori il intalnim alãturandu-se Sfantului Ilie, atunci cand acesta tunã si trãsneste, sau oranduieste singur grindinã, cu tunul. El tine si ciuma in frau, asemãnãtor Sfantului Haralambie. Arhanghelul Mihail, este personificarea binelui si apãrãtorul credintei, ca si un tãmãduitor de origine divinã. Adversar al rãului, a devenit in timp patronul luptãtorilor in numele credintei, al vindecãtorilor si al salvatorilor de vieti. Adanc infipt, atat in credinta popularã, cat si in cea cultã, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea intreagã, avand dedicate printre cele mai numeroase biserici si lãcasuri de cult. Biserica ortodoxã a randuit ca acestia sã fie pictati pe douã dintre usile Sfantului Altar. Unul cu crini in manã, semn al bunei vestiri, iar celãlalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost randuitã la poarta Edenului. În popor se spune cã fiecare om are cate un inger pãzitor. În Evul Mediu, crestinii il vedeau pe Sfantul Mihail ca simbolul militantilor bisericii si ca patronul sfant al soldatilor, fiind numit in liturghie ‘Printul armatei ceresti pe care tãramul ingerilor il onoreazã’. Sfantul Mihail a fost de-a lungul timpului si un subiect favorit in artã, concurat doar de imaginea ingerului Gabriel. Este adesea infãtisat ca fiind un inger puternic, impozant, invesmantat intr-o magnificã armura albã, inarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi vãzut in operele de artã, ca Sfantul Gheorghe, luptandu-se cu un balaur cu sapte capete, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan intr-o bãtãlie ce are loc in Rai. Sfantul Arhanghel Mihail este ingerul dreptãtii, ceea ce inseamnã cã el iubeste si ocroteste pe cei ce sunt iubitori de dreptate si fãcãtori de dreptate. O primã confruntare cu rãul a avut loc odatã cu cãderea ingerilor din paradis cãtre beznele nepãtrunse ale iadului. Dupã ce dracii au cãzut din ceruri vreme de trei zile, Arhanghelul Mihail si-a inãltat mana dreaptã si a blagoslovit ca fiecare diavol sã rãmanã in locul unde a fost surprins de blagoslovire. În acest fel, dracii au fost hãrãziti locurilor unde se aflau atunci, in hãurile pãmantului, pe pãmant, in ape sau in vãzduh. Lupta arhanghelului cu fortele intunecate este hãrãzitã a dura panã la sfarsitul lumii, cand va suna din trambitã pentru a scoate mortii din morminte si va duce bãtãlia decisivã cu diavolul. Arhanghelul se spune cã nu stã in Rai decat in Vinerea Mare si de Pasti, in restul timpului fiind in misiune pe pãmant. Îngerul Mihail este desemnat in Cartea lui Enoh ca ‘Printul lui Israel’. El este ingerul intelegerii si al milei, care l-a invãtat pe Enoh misterele clementei si justitiei. De asemenea este considerat a fi ingerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai si probabil el este cel care ia dat acestuia Tablele Legii. În Noul Testament, Mihail isi disputã cu Satan corpul neinsufletit al lui Moise. Sfantul Arhanghel Mihail, Apãrãtorul Credintei, este cel mai invocat in slujbele bisericesti pentru a pãzi de rãzboi, precum si a obtine biruinta in cazul unei lupte. Sfantul Arhanghel Gavriil inseamnã in limba ebraicã, ‘bãrbat-Dumnezeu’. Numele sãu contine concentrat vestea cã Dumnezeu se va face bãrbat, cã va asuma firea omeneascã. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim si Anei, cã o vor avea pe Maria, desi erau bãtrani. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria cã il va naste pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintai numele lui Isus Hristos si l-a instiintat pe Zaharia de nasterea fiului lui, Înainte-mergãtorului, Ioan Botezãtorul, a vestit pãstorilor cã in Bethelem s-a nãscut Mesia. Sfantul Gavriil ocroteste fecioarele, mamele si pruncii si duce rugãciunile la Dumnezeu. Sfantul Arhanghel Gavriil este cel ce poartã vestile bune de la Dumnezeu cãtre omenire. El este ocrotitorul celor care, cu gand bun si cu bunãtate, se indreaptã spre ceilalti, este ocrotitorul acelora care aduc vesti bune si a celor care sunt vestitori ai binelui in aceastã lume. În zonele muntoase, in care Arhanghelii Mihail si Gavriil erau celebrati si ca patroni ai oilor, stãpanii acestor animale fãceau o turtã mare din fainã de porumb, numitã ‘turta arietilor’ (arietii fiind berbecii despãrtiti de oi), ce era consideratã a fi purtãtoare de fecunditate. Aceasta turtã se aruncã in dimineata zilei de 8 noiembrie in tarla oilor, odatã cu slobozirea intre oi a berbecilor. Dacã turtã cãdea cu fata in sus era semn incurajator, de bucurie in randul ciobanilor, considerandu-se cã in primãvarã toate oile vor avea miei, iar dacã turta cãdea cu fata in jos era mare supãrare. În sambãta de dinaintea sãrbãtorii Arhanghelilor Mihail si Gavriil se fac praznice pentru sufletul mortilor, ziua numindu-se ‘Mosii de Arhangheli’. Atunci, se aprind lumanãri, care vor fi ‘lumina de veci’ in lumea de dincolo atat pentru oamenii in viatã, cat si pentru cei dispãruti fãrã lumanare sau in imprejurãri nãprasnice ca sã aibã asiguratã luminã de veci, cãlãuzitoare pe lumea cealaltã. În unele zone ale tãrii s-a pãstrat traditia ca in aceasta zi finii sã isi viziteze nasii, dãruindu-le colaci. Este ‘Vara Arhanghelilor’, care tine o zi. Pe langã aceasta, intre Arhangheli si Crãciun este musai sã mai fie douã-patru zile senine si cãlduroase, numite in popor si ‘vara iernii’ De ziua Arhanghelilor, nu se lucreazã, cei care nu se supun acestei interdictii urmand sã aibã parte de chin mare la vremea mortii. Oamenii trebuie sã meargã la bisericã, sã aprindã lumanãri, sã se roage pentru belsug si sãnãtate si acea lumanare va lumina in veci pentru vii precum si pentru cei morti prin spanzurare, inec sau alte accidente groaznice. La multi ani, cu sãnãtate si belsug tuturor ce poartã aceste nume si derivatele lor!
Dan Horgan
Bibliografie:
Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia, 2001.
– Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom, Iasi, 1998.
– Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – ‘Sãrbãtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ‘Zile si mituri. Calendarul tãranului roman 2000’, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioasã la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ‘Ghidul Sãrbãtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiucã – ‘Sãrbãtoarea noastrã cea de toate zilele, vol. II’, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Romulus Vulcãnescu – ‘Mitologie Romanã’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – ‘Sãrbãtorile la romani’, Editura ‘Grai si Suflet – Culturã Nationalã’, 2001.
– Tudor Pamfile, ‘Mitologia romanã’, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– ‘Vietile Sfintilor’, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
