La venerabila vârstã de 80 de ani, vasluianul Ghiorghe Iacob este încã activ, lucru datorat nu doar stilului de viatã sãnãtos, cât mai ales familiei, sotiei Agripina, care, de o viatã de om, i-a fost alãturi si la bine, si la rãu. „Cea mai mare realizare a mea? Este si ceea ce mã sustine si îmi dã putere: am o familie frumoasã, cu o sotie alãturi de care, pe 3 noiembrie am împlinit 55 de ani de cãsãtorie, si doi fii care-mi fac cinste”.
Nãscut pe 29 iulie 1937, in comuna Solesti, vasluian ‘prin adoptie’ din 1953, cand a terminat Scoala de meserii in lemn, Ghiorghe Iacob este o icoanã vie a transformãrilor prin care a trecut societatea romaneascã dupã Revolutie. De peste 20 de ani, este pensionar, ducand o viatã linistitã si bucurandu-se de aprecierea vecinilor si priete – nilor. Obisnuit cu activitatea, nu a putut insã sã stea degeaba, si si-a infiintat propria firmã, in plus, fiind implicat si in activitãti sociale, fiind membru in conducerea Aso – ciatiei de locatari din zona in care locuieste si secretar al Aliantei Judetene a Pensio – narilor ßSolidaritatea’ Vaslui. Ceea ce-i dã insã putere sã privescã cu optimism la fiecare zi este insã familia, cei doi copii, acum oameni realizati, si sotia, Agripina, care-i este alãturi de 55 de ani, alãturi de care a trãit si necazuri, si bucurii, avand impreunã amintiri frumoase. ‘Acum 60 de ani, in noiembrie 1957, la nunta unui prieten din comuna Bãlteni, am fãcut cunostiintã cu cea care avea sã- mi devinã sotie. Astfel, intre nuntasi, erau sase surori si trei frati ai miresei, veniti de la Delesti. Am dansat intreaga noapte cu pustoaica de 15 ani cu care, plãcandu-ne reciproc, am legat o prietenie ce a durat 5 ani. Pe 3 noiembrie 1962, neam cãsãtorit, insã doar civil, la Primãrie, pentru cã, lucrand la Partid, nu am putut sã ne legãm si prin cununie religioasã, la bisericã. Am fãcut acest lucru abia dupã 7 ani, mai pe ascuns, intr-un mediu restrans, impreunã cu cateva rude si prieteni foarte apropiati, si copiii nostri, pe atunci in varstã de 6, respectiv 2 ani. Pe 3 noiembrie 2017, am implinit 55 de ani de cand suntem impreunã’, isi aminteste Ghiorghe Iacob. ‘Suntem o familie fericitã, copiii au crescut mari, sunt ingineri si au, la randul lor copii, nepotii nostri care ne insenineazã bãtranetile. Prietenii si neamurile de-o varstã cu noi au inceput sã ne pãrãseascã, in comunele in care ne-am nãscut mai mergem doar cand sunt unele evenimente… În rest, nu prea ne mai leagã nimic de acele locuri. Sotia mai are patru frati si surori in comuna natalã, Delesti, dar in Solesti, satul in care am copilãrit, nu mai am pe nimeni. Toti cei cunoscuti au decedat. Personal, am familia, prietenii, vecinii si societatea mea, acolo unde-mi petrec timpul. Nici nu se cunoaste cã am iesit la pensie! În plus, mai sunt evenimentele din familie: in acest an, eu am implinit 80 de ani iar sotia, 75, iar acum, pe 3 noiembrie, am implinit 55 de ani de cãsãtorie. Doresc si celor mai tineri, care vin din urmã, sã ajungã sã se bucure de astfel de aniversãri’, mai spune Ghiorghe Iacob, care are si un mesaj pentru concetãtenii sãi: ßLe doresc vasluienilor sã-si iubeascã familia, apropiatii si vecinii, sã fie calmi si muncitori, nu doar pentru cã munca il face pe om, ci pentru cã, parcã, timpul trece peste noi mai fericit. Cand ajungi la o varstã ca a mea, te uiti ce lasi in urmã, si poate cea mai mare fericire este aceea de a constata cã ai fost OM!’.
