De ceva timp, toate canalele mediatice abundã in materiale vãdit defãimãtoare impotriva demersului initiat de Coalitia pentru familie pentru protejarea si sustinerea familiei intemeiatã pe cãsãtoria dintre un bãrbat si o femeie. De ce atat de multã urã impotriva acestui demers prin care este apãratã familia de tendintele societãtii moderne, care ii diminueazã importanta si ii cauzeazã degradarea? Ati avut curiozitatea sã cititi care este obiectivul acestei coalitii? Unul cat se poate de pertinent si de ancorat in cotidianul societãtii in care ne miscãm si care, conform statisticilor, inregistreazã de cativa ani buni o demografie negativã, adicã pierde mai multi membri decat i se nasc. Prin urmare, intr-o societate romaneascã tot mai imbãtranitã si mai asistatã social, cu un sistem de platã a pensiilor din ce im ce mai precar, datoritã numãrului in scãdere de contribuabili, obiecti vul Coalitiei este acela de a asigura ‘in Romania un numãr crescand de familii, cat mai longevive si mai numeroase, in care membrii acestora sã poatã beneficia de un mediu economic, social, protector si psiho-afectiv propice formãrii si dezvoltãrii personalitãtii umane, cu impact pozitiv asupra continuitãtii natiunii romane’. Cat se poate de etichetabilcu urãca… fascist, (nu?!), acest demers care vrea sã dea continuitate neamului romanesc… Cãci, asa cum imi dau seama, initiatorii acestui demers admirabil sunt acuzati cand de simpatii fasciste, cand de simpatii americane, cand de afilieri rusesti. Ce au in comun aceste orietãri atat de antagonice, nimeni nu se intreabã. Chiar trebuie sã inghitim nedigerat toate aberatiile mediatice pe care le emit si promoveazã in media persoane ‘bine-intentionate’, care nu urmãresc altceva decat compromiterea imaginii publice a Coalitiei, cu riscul de a fi penibili in ochii celor care incã mai aud cu propriile urechi si incã mai discern cu propriile creiere?! Nu, domnilor si doamnelor plini de respect! Nu aveti dreptate. Copiii au nevoie de mamã si de tatã in egalã mãsurã pentru a se dezvolta armonios. Sunt date stiintifice care atestã cest lucru. De pildã, alinierea stãrii lãuntrice a mamei din timpul alãptãrii cu cea a pruncului asezat la san contribuie, spun specialistii, la dezvoltarea unei componente esentiale a atasamentului de tip securizant la copil, anume coorodonarea. Prin contactul vizual sabilit intre mamã si copil in timpul alãptãrii, asociat unui anumit ton al vocii materne, precum si unei anumite mimici care sã exprime fericirea si iubirea, dar si prin gesturile din momentele de apropiere si tandrete, copilul invatã sã coordoneze elementele lumii inconjurãtoare, fie ele materiale sau spirituale, sã-si coordoneze propriul sine in mijlocul acestora, sã descopere stãrile sufletesti proprii si ale celorlalti si sã fie un bun manager al relatiilor interpersonale. alinierea stãrii lãuntrice a pãrintelui cu cea a copilului este realizatã prin compor tamentul nonverbal: contact vizual, tonul vocii, gesturi, atingeri, expresia facialã, postura corpului etc. Dezvoltarea interactiunilor sincronizate (‘coordonarea’) mamã-copil este fundamentalã pentru dezvoltarea afectivã sãnãtoasã a copilului. În aceste schimburi de afectiune realizate fatã-infatã intre copil si mamã reduc nelinistile si trãirile negative ale copilului si ii intensificã stãrile afective pozitive. Asadar, prin relatia cu mama sa, pruncul primeste capacitatea de coordonare, dar si echilibru sufletesc, corporal, emotional si mintal, precum si coerentã, intelegand prin aceasta sentimentul de integrare, in sinele propriu, cat si in relatiile interpersonale (Fillion &Blass, 1986). Pe de altã parte, de mare importantã pentru dezvoltarea copilului este relatia acestuia cu tatãl. Studiile aratã cã acei copii care au o relatie statornicã si echilibratã cu tatãl lor fac fatã stresului mai bine decat ceilalti, manifestand o putere de autocontrol si o stimã de sine net superioare fatã de alti copii. De asemenea, avantajele lor sunt evidente si pe plan social. Astfel, ei dovedesc maturitate socialã timpurie, initiativã socialã, empatie, tolerantã si intelegere mai crescute decat alti copii. Comunicarea cu tatãl oferã copilului capacitatea de a dobandi echilibrul lãuntric si il ajutã sã-si controleze stãrile corporale, iar mai tarziu, emotiile si stãrile sufletesti intr-o manierã flexibilã si echilibratã. Drept consecintã, creierul devine adaptabil, stabil si flexibil pentru a se adapta mediului in continuã schimbare si creeazã o minte coerentã si adaptabilã.
Cristina Iosub
