VI – Bucovina – lupta nationala

Constientizand faptul c� 90% din populatia Bucovinei era de origine roman�, primul guvernator al noii achizitii teritoriale romanesti, generalul Spleny, cere ca jur�mantul de credint� s� fie f�cut in limba majoritarilor. Legat de acest scop, alt general, Enzenberg, este trimis s� cerceteze atitudinea locuitorilor fat� de noua st�panire. Atunci putem vorbi de primele atitudini de impotrivire fat� de ocupantul str�in, manifestate cu indarjire la B�nila Mare, Cotmani si pe toat� valea Ceremusului. Dup� cum am mai v�zut, austriecii au avut in atentie o schimbare permanent� a compozitiei etnice a populatiei. Compararea catorva cifre este gr�itoare in acest sens. Dup� Ion Nistor, in 1775, in Bucovina locuiau 55.495 de romani si 16.255 de ruteni, evrei, tigani, armeni, hutuli etc.. La obtinerea autodetermin�rii, in 1918, proportiile ar�tau cu totul altfel: 272.952 romani, 118.918 ruteni, 153.980 germani si 44.957 alte nationalit�ti (evrei, polonezi, cehi, unguri, rusi etc.). Desigur, aceste noi raporturi au rezultat din politica Vienei, care promova masive coloniz�ri de elemente str�ine neamului nostru. Reactiile adverse, venite din partea romanilor, au ap�rut f�r� intarziere. Episcopul Dosoftei si baronul Vasile Bals tin un sfat l�rgit, cu credinciosii Bisericii Ortodoxe si cu slujitorii boieresti, care cu totii se pronunt� impotriva ruperii de Moldova si alipirii la Galitia. Cercet�torii stiintifici de la Chisin�u Anton Moraru si Ion Negrei urm�resc cu atentie atitudinea boierilor moldoveni din teritoriul cedat Austriei. Sunt dou� atitudini distincte: o parte dintre ei, Iordache Bals, Ion Cantacuzino, Andrei Donici etc., isi vand p�mantul sau isi arendeaz� mosiile si emigreaz� in Moldova. Altii, ins�, Vasile Bals, baronii Vasilcu si Starcea, cavalerii Grigorce, Flondor, Dimitrie Ghica, Matei Hurmuzachi, Constantin Hurmuzachi, Eudoxiu Hurmuzachi, Elena Murgulet etc., vor r�mane pe loc si dintre ei se vor recruta corifeii luptei nationale pe parcursul anilor urm�tori. Au fost dintre acei romani bucovineni care in 1791 au adresat proasp�tului imp�rat de la Viena un memoriu in care cereau din nou desp�rtirea Bucovinei de Galitia. Tot ei, al�turi de alti patrioti, s-au implicat major in lupta pentru sustinerea inv�t�mantului in limba roman�. Au loc actiuni de amploare, incepand din 1823 si in anii succesivi, se intreprind nenum�rate demersuri la Viena pentru deschiderea de scoli romanesti, ceea ce se realizeaz� partial din 1949. Din punct de vedere economic, au loc transform�ri puternice, cu efecte dintre cele mai diverse. Plecarea multor boieri s-a resimtit in starea general� a t�r�nimii b�stinase, care a fost supus� exploat�rii arendasilor veniti din toate colturile Imperiului. Al�turi de colonistii sositi masiv din Galitia, acestia ii sufocau pur si simplu. Arendasii c�utau s� impun� noi reguli, pan� atunci str�ine romanilor. Aici se f�ceau 12 zile de clac� pe an, iar str�inii doreau s� introduc� pan� la o sut�. Ion Budai Deleanu scrie, in aceast� privint�, c� „t�ranii protestau impotriva inc�lc�rii legii, dar arendasii stiau s� se asigure de sprijinul administratiei si cu ajutorul acesteia s� invarteasc� lucrurile astfel, ca acei care erau mai populari in comun� s� fie priviti ca tulbur�torii p�cii din sat si ca atare s� fie insemnati la protocol si pedepsiti cu inchisoare si b�t�i, ba uneori si cu expulzarea.”. Desigur, aceste conditii ii determinau pe multi romani s� plece in Moldova, unde au intemeiat asez�ri care isi p�streaz� si acum un specific aparte, se deosebesc de celelalte sate prin p�strarea unor traditii deosebite. Un proces asem�n�tor se petrece si in targuri. Str�inii acapareaz� mestesugurile si monopolizeaz� co – mertul, ceea ce impiedic� dezvol – tarea unei clase de mijloc romanesti. O situatie la fel de stanjenitoare poate fi semnalat� si in leg�tur� cu viata bisericeasc�. „Dosoftei Herescu, episcopul ortodox, a protestat contra ruteniz�rii (ucrainiz�rii) bisericii si aducerii de demnitari sarbi in eparhia sa. El a cerut s� fie adusi slujitori ai bisericii si dasc�li din Moldova, pentru deschiderea sco lilor primare in Bucovina, amenin tand guvernul imperial cu r�z vl�tirea poporului dac� se va continua cu ideea unirii cu Galitia si s-a opus seculariz�rii mosiei episco – pale, st�ruind ca mijloacele noucreatului fond bisericesc s� fie intrebuintate numai pentru nevoile credinciosilor ortodocsi din Bucovina, care pe atunci erau ro – mani.” (Ioan C�preanu, „Bucovina, p�mant romanesc”, pg. 15). Din punct de vedere adminis – trativ, pan� in 1786, Bucovina a tinut de puterea militar�, dup� 1790 este unit� cu Galitia, in ciuda opozitiei localnicilor. �ncepand cu 1792 au loc mai multe reforme, Bucovina este cand autonom�, cand parte a Galitiei. Totdeauna, ins�, boierii romani au refuzat s� fac� parte din Seimul (Parlamentul) de la Liov (Lemberg), capitala provinciei nedorite. Anul revolutionar 1848, care a zguduit intreaga Europ�, are ecou si in Bucovina, mai ales dup� ce, la 13 martie 1848, populatia Vienei se ridic� la lupt� si r�stoarn� guvernul Metternich. �n consecint�, pe 20 mai 1848 se desf�soar� la Cern�uti o Mare Adunare National� reprezentand toate p�turile sociale. Acum se creaz� un cadru favorabil pentru impunerea intereselor nationale romanesti. „�mp�ratului Ferdinand i s-au inaintat urm�toarele revendic�ri: separarea Bucovinei de Galitia si constituirea ei ca tar� autonom�, conservarea natiunii romanesti si crearea de scoli nationale, organizarea administratiei t�rii pe baza autonomiei provinciale, desfiintarea cl�cii si a dijmei, libertatea religiei, libertatea comertului, reducerea pretului s�rii” (Moraru, Negrei). Pan� la 1848, idealurile nationale ale bucovinenilor erau raportate la Imperiul Habsburgic, in cadrul c�ruia sperau s� dobandeasc� libert�ti si prosperitate. Acum se dezvolt�, ins�, ideea reunirii cu Moldova, intoarcerea la patriamam�. Dar de aici s-a mers mai departe. �n Bucovina se refugiaz� atat revolutionarii moldoveni – Mihail Kog�lniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion si multi altii, dar si revolutionari transilv�neni – Aron Pumnul, Timotei Cipariu, Gheorghe Baritiu. Astfel, ideea generoas� a unirii tuturor romanilor devine tot mai persistent� in mentalitatea romanilor din Bucovina. Respectiva idee revolutionar� se amplific� de la zi la zi. La Cern�uti se organizeaz� o gard� national�, format�, in primul rand, din elevi de liceu. T�ranii incep s� ameninte targurile locuite, in general, de elemente str�ine. Preotimea romaneasc� se ridic�, si ea, impotriva episcopului impus, Eugenie Hacman, dorind un episcopat independent al Bucovinei, care s� nu mai depind� de patriarhia sarb� de la Karlovac. Fratii Hurmuzachi se pozitioneaz� hot�rat in fruntea luptei nationale si, in coditiile transform�rilor prin care trece Imperiul – Constitutia adoptat� la 4 martie 1849, obtin atat de mult dorita autonomie a Bucovinei, separarea de Galitia. Lupta national� se va dezvolta in continuare pe diferite planuri. La initiativa profesorului I. G. Sbiera, un grup de intelectuali formeaz� un comitet prezidat de Alecu Hurmuzachi si, astfel, la 1 mai 1862 ia nastere „Reuniunea roman� de lectur� din Cern�uti”, care se transform� pe parcurs intro societate cultural� si literar�, in mai 1863. Iar in 1865 intelectualii romani organizeaz� „Societatea pentru cultura si literatura roman� in Bucovina”. Si in perioada urm�toare romanii bucovineni au luptat pentru dezvoltarea neamului, au demascat politica de deznationalizare promovat� de Austro-Ungaria, au organizat manifestatii studentesti la Putna (1871), au comemorat 100 de ani de la decapitarea domnitorului Grigore Ghica. Un rol considerabil in educatia national� l-au avut scoala romaneasc� din Bucovina, societatea studenteasc� „Arboroasa” din Cern�uti si, in final, aparitia Partidului National Roman din Bucovina. O important� deosebit� a avut presa. S� amintim o parte din publicatii: „Bucovina”, „Gazeta Bucovinei”, „Patria”, „Revista politic�”, „Desteptarea”, „Timpul”, „Desteptarea poporului”, „Sentinela”, „Viata nou�”. Mereu apar noi societ�ti studentesti: „Dacia”, „Junimea”, „Academia ortodox�”, unele dintre acestea avand filiale in sate, numite „arc�sii”. Atmosfera national� din randul romanilor era permanent intetit� de preznta elementelor str�ine, de infiltrarea acestora in cele mai diverse domenii. Ideea Unirii cas – tig�, treptat, toate inimile romanilor. Un fapt ale c�rui semnificatii nu mai au nevoie de comentarii este c� 2000 de t�rani din Bucovina au fost, in 1906, la Bucuresti, s� viziteze Expozitia General� Roman�, participand si la festivit�tile prilejuite de aniversarea celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I. Complexul acesta de factori, politici, culturali, presa, a preg�tit din toate punctele de vedere aderarea la viitoarea Unire. Cu atat mai dureros a fost resimtit momen – tul in care, Romania intrand in r�z – boi, bucovinenii, apartinand de sta – tul Austro-Ungar, ar fi trebuit s� lupte impotriva propriilor frati. La acel moment se refer� versurile de mai jos: „Frunz� verde, solz de peste, Iac�-n anul sesprezece Ne-a sosit o veste rece: Foilea ca al�maia Ca s� batem Romania. Of, ce jele ne-a cuprins, Ziua, noaptea, am tot plans Si in tain� ne-am vorbit, Nime nu ne-a auzit: Cum se poate-n ast� lume S� pierdem pe-al nostru nume? Neamtule, cap de bostan, Cum vom bate-al nostru neam? Iac� nemtii-au tinut sfat, Pe romani ne-a deportat, Iac�-n front ei ne-au b�gat. Nemti si maghiari au turnat. Frunz� verde de scaieti, Dumnezeu v� bate, nemti, Ati f�cut lumea de ras, Cum crestinii i-ati mai strans, Si-n biserici ati cantat, Ca p�ganii ati jucat, Pe podoabe v-ati culcat.