V – Transilvania – lupta national�

Cea mai cunoscut� si apreciat� creatie folcloric� a romanilor este „Miorita”, in forma „culeas�” de Vasile Alecsandri, de fapt o prelucrare, un fals. La origine – fapt dovedit de variantele din Maramures – a fost vorba de jertfa tinerilor daci, consimtit� in onoarea lui Gebeleisis sau Zalmoxis. Alecsandri a prezentat totul ca un jaf si, asa cum nu se intampl� nic�ieri in folclorul romanesc, eroul se las� ucis f�r� cea mai mic� impotrivire. Era o reminiscent� a jertfei dacice, ceea ce au inteles foarte putin comentatori. �n schimb au ap�rut nenum�rate false interpret�ri care accentueaz� – si o fac in continuare – asa-zisul „spirit mioritic”, respectiv lasitatea si supunerea romanilor. Exemple care dovedesc din plin contrariul g�sim chiar in istoria Transilvaniei, provincia aflat� sub cea mai indelungat� st�panire str�in� dar care, in mod poate surprinz�tor, si-a p�strat cel mai pregnant caracterul romanesc. Modalit�tile de impilare a romanilor erau uimitoare. Constantin Kiritescu d� dou� exemple edificatoare in acest sens. Dac� o crim� era imputat� unui maghiar, era nevoie de cel putin sapte motive pentru a fi dovedit�, pe cand in cazul unui roman, ajungeau trei. Iar intr-o hot�rare judec�toreasc� din Evul Mediu se spune: „dac� se va afla c� un roman a t�iat m�car si numai coaja unui copac din p�dure, el va fi dus acolo si spanzurat de creanga copacului”. �n aceste circumstante, r�scoalele, cu toate urm�rile lor, au fost cat se poate de firesti. Romanii b�n�teni au reusit s�-si p�streze mai mult timp propriii conduc�tori, cnejii, si sub indrumarea a doi dintre acestia, Vlad Iancu si Vlad Dan, se r�scoal�, in anul 1387. Iar in anii 1436-1437, r�scoalele romanilor, avand intre alti conduc�tori pe unul de mare rezonant� istoric�, Gelu, cuprind intreaga Transilvanie si sunt inn�busite cu mare greutate. Dup� infrangerea r�scoalei numit� „de la Bobalna”, lucrurile nu se linistesc deloc: „Revoltele incep s� se tin� lant: ele sunt inecate in sangele t�ranilor, f�r� niciun castig. Robii care incearc� s� cear� un trai mai omenos in tara lor isi sfarsesc viata in temnitele unde sunt l�sati s� moar� de foame, ori sunt spanzurati in furci sau in carlige, franti pe roat�, rupti in colturi de stanc�. Cea mai mare revolt� din aceste timpuri este r�scoala t�ranilor romani si secui din 1514, sub conducerea lui Doja Secuiul. El porni o cruciad� impotriva nobililor, declarand, ins�, credint� regelui. R�sculatii ocupar� mai multe cet�ti si intrar� in Cluj. Cu ajutorul sarbilor, r�scoala fu in�busit� la Zapolya. Doja fu executat cu rafinament: a fost asezat pe un tron inrosit in foc si incoronat cu o diadem� arz�toare. Rezultatul r�scoalei a fost introducerea legal� a iob�giei si codificarea ei.” (Kiritescu, Istoria, pg. 60). Pentru romanii din Ardeal, o cat de cat� raz� de sperant� venea de la domnitorii Moldovei si T�rii Romanesti. Acestia posedau enclave destul de extinse in zonele de est si de sud ale Transilvaniei. Ei isi manifest� influenta si iau initiative mai ales in domeniul religios. Mai tarziu ins�, Petru Rares si, in primul rand, Mihai Viteazul au mari interventii de ordin politic, cu rezultate de seam�, dar f�r� durabilitate in timp. Moartea celui din urm�, la 18 august 1601, a pus cap�t multor sperante. Oricat de crude au fost, de fiecare dat�, represaliile, ele nu au putut opri revoltele, care au reizbucnit, in 1720, in zona Hunedoarei, cand este atacat centrul administrativ Deva, si in 1727, la Abrud. �n paralel ins�, romanii se manifest� si pe alte planuri, g�sindu-se alti fruntasi, de ast� dat� nu numai de ordin politic, ci si cultural. �ntr-o prim� faz�, cel mai important este episcopul unit Inochentie Micu Clein. Cu o darzenie exemplar�, energicul prelat se lupt� cu toate forurile administrative din Transilvania, dominate de maghiari, si reuseste s� speculeze, in interesul national, contradictiile dintre acestia si Habsburgii de la Viena. Diligentele sale sunt indreptate c�tre imp�r�teasa Maria Tereza si dau o mic� parte dintre rezultatele asteptate. Astfel, imp�r�teasa de la Viena acord� romanilor indigenatul, adic� li se recunoaste calitatea de p�manteni, de oameni ai locului, ceea ce ar fi insemnat si acordarea de drepturi cet�tenesti depline, dac� nu ar fi existat opozitia local� a ungurilor. De asemenea, dup� sute de ani de interdictii, romanilor li s-a dat dreptul s� locuiasc� in orase si au ap�rut primele scoli romanesti laice. Din p�cate, mai tarziu se impune si in acestea studiul limbii maghiare. Reformele Mariei Tereza vor fi continuate de Iosif al II-lea. Acum are loc si r�scoala lui Horea, Closca si Crisan, datorit� pierderii drepturilor motilor din Muntii Apuseni, r�scoal� urmat� de represalii de o rar� cruzime din partea ungurilor. Dup� cum relatam si intr-un articol anterior, inc� mai sunt aspecte neelucidate in leg�tur� cu aceast� r�scoal�. Unii au vorbit de un amestec al masoneriei, altii au afirmat existenta unor indemnuri secrete din partea imp�ratului Iosif al II-lea, care nu-i agrea pe unguri, indemnuri pe care Horea nu le-a dezv�luit, in ciuda torturilor. Oricum, datorit� lui Iosif al II-lea, iob�gia a disp�rut, practic, din Transilvania. Dup� esecul Supplexului, c�rturarii romani din Transilvania se dedic� prioritar dezvolt�rii inv�t�mantului si culturii nationale, drept cele mai adecvate forme de rezistent� in fata tendintelor maghiare de deznationalizare. �n leg�tur� cu misc�rile revolutionare de la 1848, reamintim c� nationalismul unguresc i-a obligat pe romani s� treac� in tab�ra habsburgilor. Remarc�m, in valtoarea evenimentelor, dou� personalit�ti romanesti de frunte, foarte deosebite intre ele, dar amandou� pe deplin devotate romanismului: Avram Iancu, lupt�tor cu arma in man� in fruntea motilor s�i impotriva maghiarilor, si Andrei Saguna (aroman de origine), cel care devine primul ierarh al Bisericii Ortodoxe din Transilvania (pan� atunci fuseser� numiti numai episcopi sarbi, patriarhul lor din Karlovac fiind mai-marele tuturor ortodocsilor din Imperiu). �n avantul evenimentelor de la 1848 nu trebuie trecut� cu vederea figura luminoas� a lui Semion B�rnutiu, care la 3 mai 1848, tine, pe Campia Libert�tii de la Blaj, o memorabil� cuvantare. Acolo s-au mai aflat si revolutionarii din Moldova, acum se constituie un adev�rat spirit al Unirii. Pan� la instaurarea dualismului austro-ungar, romanii siau legat multe sperante de dinastia Habsburg de la Viena. �n 1848, au v�rsat sange pentru aceasta, dar pe lang� putinele drepturi pierdute, apoi, in circumstantele dualismului, au cules numeroase dezm�giri. �n lipsa posibilit�tii organiz�rii unor structuri politice, sunt cultivate cele de ordin cultural, mai ales prin intermediul societ�tii Astra. Sub egida acesteia vor fi r�spandite cunostintele de limb� si literatur� roman�, cele filosofice, de istorie si etnografie. „Memorandumul” din 1892 si, mai ales, procesul care a urmat au avut, intre altele, si un ecou international; sunt remarcate reactiile politicianului francez de mare prestigiu Gambetta. Cei 14 membri ai Comitetului National Roman care redactaser� documentul au primit de la Curtea de Juri din Cluj, alc�tuit� exclusiv din maghiari, 41 de ani de inchisoare. A deranjat faptul c� a fost tip�rit in cinci limbi: roman�, german�, maghiar�, francez� si italian�, si c� a fost difuzat in intreaga Europ�. Ideea principal� era c� poporul roman, pe baza dreptului s�u istoric milenar si in virtutea importantei ce i se cuvine s� aib� din punctul de vedere al num�rului fiilor s�i, al pozitiunii sale etnice si geografice, precum si al calit�tilor posedate, n�zuieste spre validarea drepturilor sale nationale, la care nu a renuntat niciodat�. �n intreaga perioad� de dup� 1848, romanii transilv�neni au continuat s� opun� rezistent� dualismului austro-ungar. Romanii nu recunosteau inglobarea fortat� in componenta statului ungar: la 1881, ei au organizat Partidul National Roman, care a unit toate fortele democratice romanesti din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. �n anii urm�tori, tocmai acest partid a condus lupta de eliberare si emancipare national� a transilv�nenilor romani, devenit� apoi lupta pentru Unire. Acest deziderat era imp�rt�sit si in Romania independent� de dincoace de munti, ca o sustinere permanent� a celor din Transilvania. „Idealul national a devenit temeiul educ�rii tineretului roman, pe care copilul o soarbe de pe b�ncile scolii. Nu este nume care s� fac� s� vibreze, mai cu putere, coardele sufletului adolescentului ca numele provinciei de peste Carpati. Nu sunt dureri care s� impanzeasc� mai mult ochii, ca suferintele fratilor de dincolo de munti. Nu sunt insulte si amenint�ri care s� fac� s� se ridice mai amenint�tori decat cele ce se arunc� la adresa romanilor din partea dusmanului lor de moarte.” (Kiritescu, Istoria, pg. 71). Iar doi cercet�tori de la Chisin�u, Anton Moraru si Ion Negrei, fac o alt� observatie pertinent�: „Pe m�sur� ce a crescut prestigiul Romaniei independente, romanii din Transilvania au inceput s� activeze mai indr�znet, urm�rind scopul ca teritoriul locuit de ei s� poat� fi unit intr-un moment favorabil cu Regatul roman. Unirea intr-un singur stat devine o aspiratie secular� a ro – manilor din Transilvania, o neces – itate stringent� impus� de mersul inainte al societ�tii romanesti”. �ncheiem cu versurile unui vechi cantec folcloric din Transilvania, cules de Atanasie Marinescu:
„De cand Horia e-mp�rat
Domnii nu s-o descultat,
Cand e Horia in B�lgrad
Domnii fug pre la Arad,
Horia amuti micutel
R�u se tem domnii de el.
Cate s�bii ruginoase
�naintea Horii scoase;
Horia horeste pe munti
Domnii tremur� in curti; Horia sede pe butuc,
Domnii fug f�r� papuc Horia sede pre copaci,
Domnii fug f�r� n�dragi.”

– va urma –

Dan Ravaru